Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?

0
285
DACĂ EU NU SUNT PENTRU MINE, ATUNCI CINE ESTE?

Baal HaSulam -Scrisoarea nr.16 (fragment)

Am afirmat deja în numele lui Baal Shem Tov că, mai înainte de a îndeplini o Mitzva, omul nu trebuie, sub nici o formă, să ia în considerație Providența Privată. În schimb, ar trebui să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” Dar după faptă, el ar trebui să reconsidere și să creadă că nu „prin puterea mea și forța mâinii mele” am îndeplinit eu această Mitzva, ci doar prin puterea Creatorului, care a plănuit toate acestea dinainte pentru mine, eu fiind astfel obligat să le îndeplinesc.

Aceeași ordine se respectă și în chestiunile materiale, căci spiritualitatea și materialitatea sunt egale. Ca atare, înainte de a pleca la muncă pentru a-și câștiga traiul zilnic, omul ar trebui să-și ia gândul de la Providența Privată și să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” și să îndeplinească în materialitate tot ceea ce este necesar pentru a-și câștiga traiul, ca toți ceilalți oameni.

Dar seara, când se întoarce acasă cu câștigul său, el nu ar trebui să creadă că acesta se datorează inventivității sale. În schimb, trebuie să spună că și-ar fi câștigat traiul chiar dacă ar fi zăcut într-o pivniță toată ziua, căci Creatorul a planificat dinainte toate acestea cu privire la el și așa trebuie să se întâmple.

Deși toate acestea par contradictorii și de neacceptat de către mintea superficială, omul trebuie să fie convins că au fost prevăzute de Creator pentru el în legea Sa, cum știm din cărți și de la autori.

Aceasta este semnificația unifității HaVaYaH-Elokim. HaVaYaH este Providența Privată, în care Creatorul face totul și nu are nevoie de ajutorul locuitorilor caselor de lut. Elokim (Domnezeu) în Gematria este „natura.” Iar omul care se comportă în conformitate cu natura pe care El a imprimat-o în sistemele materiale ale cerului și pământului și, în același timp, crede în numele HaVaYaH, adică în Providența Privată, acela unește totul într-un întreg aflat în mâna sa.

Aceasta este semnificația celor trei discernăminte: Mitzva (faptă bună/poruncă), transgresiune și permisiune.

* Mitzva este locul sfințeniei.

* Transgresiunea este locul lui Sitra Achra.

* Permisiunea este locul în care nu este nici Mitzva și nici transgresiune. Acesta este câmpul bătăliei dintre sfințenie și Sitra Achra.

Când omul îndeplinește ceea ce este permis și nu unește fapta cu autoritatea lui Kedusha (sfințenie), acel loc cade în întregime în sfera lui Sitra Achra. Dar când el reușește să îndeplinească tot atât de multe unificări pe cât îi stă în putere și îi este permis, atunci el aduce permisiunea înapoi sub autoritatea lui Kedusha.

Am explicat astfel cele afirmate de înțelepții noștri, „Vindecătorului i s-a dat permisiunea de a vindeca.” Adică, deși procesul de vindecare este, fără nici o îndoială, în mâna Creatorului și subterfugiile omenești nu-l pot muta din loc, cu toate acestea Tora afirmă că, „și îl va vindeca în întregime,” lăsându-te să înțelegi că aceasta este permisiunea, locul luptei dintre Mitzva și transgresiune.

Rezultă că noi înșine trebuie să cucerim această „permisiune” și să o plasăm sub Kedusha. Și cum este ea cucerită? Omul merge să consulte un medic expert și acest îi dă un medicament testat și încercat de mii de ori. Și după ce se vindecă el trebuie să creadă că oricum Creatorul l-ar fi vindecat, chiar și fără intervenția unui medic, căci durata vieții sale a fost stabilită dinainte. De aceea, în loc să cânte laude doctorului uman, el mulțumește și lauda pe Creator, cucerind astfel permisiunea și plasând-o în domeniul lui Kedusha.

Acets lucru se manifestă similar și în alte chestiuni privitoare la „permisiune.” În acest fel omul extinde limitele de Kedusha la maximum. Dintr-o dată, el se găsește stând în întregime în Palatul Sfânt, căci limitele de Kedusha s-au extins atât de mult încât acestea au cuprins și locul său.

Ți-am explicat aceste lucruri de mai multe ori, fiindcă aceasta chestiune este ca o piatră de care se împiedică destul de mulți oameni care nu au o percepție clară cu privire la Providența Privată. „Un sclav se simte bine căci nu are responsabilități,” în loc să muncească el alege siguranța, dorind cu atât mai mult să anuleze întrebările din partea credinței sale și să dobândească dovada incontestabilă că aceasta este mai presus de natură. Din acest motiv ei sunt pedepsiți și propriul lor sânge cade asupra capetelor lor, din moment ce, după păcatul lui Adam ha Rishon, Creatorul a introdus o corecție a acestui păcat sub forma unificării dintre HaVaYaH și Elokim, așa după cum am explicat deja.

Acesta este înțelesul expresiei, „cu sudoarea frunții tale ai să-ți câștigi pâinea.” Datorită naturii umane, omului îi este foarte dificil să afirme că, după ce depune eforturi substanțiale pentru a realiza ceva, totul este un dar de la Creator. De aceea el are un spațiu în care să lucreze, cu o credință absolută în Providența Privată, hotărând că ar fi obținut oricum totul, chiar și fără să muncească. În acest fel își corectează omul transgresiunile.

Traducere – Dana Ichim

About Dora

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts