Ridicarea sclavului cu ajutorul miniștrilor

0
238

RIDICAREA SCLAVULUI CU AJUTORUL MINIȘTRILOR

Baal HaSulam -Scrisoarea nr.1 (fragment)

Este scris, „căci unul mai înalt decât cel înalt veghează și există alții mai înalți decât aceștia.” Deoarece este necesar un răspuns hotărât, am să-ți răspund că toată lumea crede în Providența Privată, fără să adere de fapt la ea.

Motivul este acela că un gând străin și prostesc nu poate fi atribuit Creatorului, care este întruchiparea expresiei „Binele care face bine.” Astfel, cunoașterea Providenței Private se deschide doar în fața adevăraților servitori ai Creatorului – faptul că El a provocat toate cauzele care au precedat-o, atât cele bune cât și cele rele. Apoi ei aderă la Providența Privată, așa cum toți cei care sunt conectați la puritate, sunt puri.

Din cauză că Gardianul este unit cu cel pe care îl păzește, nu există o diviziune evidentă între cele bune și cele rele. Ambele sunt iubite și curate, fiind purtătoare ale vaselor Creatorului, gata să glorifice revelația unicității Sale. Acest fapt este cunoscut în urma analizei și, corespunzător acesteia, ei știu că la final toate acțiunile și gândurile, atât cele bune cât și cele rele, sunt purtătorii vaselor Creatorului. El le-a pregătit, din gura Sa au venit și acest fapt va fi cunoscut de către toți oamenii la sfârșitul corecției.

Până atunci însă, avem în față un exil lung și amenințător. Cea mai mare problemă apare atunci când omul vede o acțiune greșită, cade de la nivelul lui, se agață de faimoasa minciună și uită că este precum un topor în mâna tăietorului. El consideră în schimb, că este deținătorul acelei acțiuni și uită cauza, de la care pornește totul, a tuturor consecințelor, precum și faptul că nu există nici un alt Operator în lume în afara Sa.

Aceasta este lecția. Deși la început o cunoaște, totuși, în momentele dificile, omul nu-și controlează această conștientizare, de a uni totul cu cauza, fapt care l-ar califica pe o scală de merit. Acesta este răspunsul la scrisoarea lui.

Ți-am relatat deja față în față o alegorie adevărată cu privire la aceste două concepte, în care unul îl lămurește pe celălalt. Și totuși, forța de ascundere prevalează și deține controlul între ele.

Este o alegorie despre un rege care a prins drag de servitorul său într-atât încât a dorit să-l ridice peste toți miniștrii săi, deoarece a recunoscut adevărata dragoste neclintită din inima lui.

Nu-i stă însă în obicei unui rege să ridice pe cineva la cel mai înalt nivel dintr-o dată, fără un motiv evident. Mai degrabă, regele va dori să-și dezvăluie motivele sale cu mare înțelepciune în fața tuturor.

Ce a făcut el oare? L-a numit pe servitor paznic la poarta cetății și i-a spus unui ministru, care era un om glumeț și plin de istețime, să pretindă că se răscoală împotriva regelui și că pornește război pentru a cuceri palatul, luându-l pe nepregătite pe paznic.

Ministrul a făcut întocmai cum i-a poruncit regele și, cu mare înțelepciune și îndemânare, a pretins că luptă împotriva casei regelui. Servitorul de la poartă și-a riscat viața și l-a salvat pe rege, luptând cu curaj și devotament împotriva ministrului, până când tuturor le-a fost evident cât de mare este dragostea lui pentru rege.

Atunci ministrul și-a lepădat hainele și s-a pornit un mare râs, căci el a luptat atât de puternic și neînfricat, iar acum a realizat faptul că totul nu a fost decât o ficțiune și nu ceva real. Cel mai tare au râs atunci când ministrul a dezvăluit profunzimea cruzimii sale și a fricii pe care a urmărit să o producă. Și fiecare etapă din acest război teribil a devenit o rundă de rîs și de mare bucurie.

Omul era însă doar un servitor și nu un învățăcel. Cum ar fi putut el să fie ridicat peste toți miniștrii și servitorii regelui?

Atunci regele s-a gândit și i-a spus acelui ministru că trebuie să se deghizeze în spărgător și ucigaș și să poarte împotriva sa un război teribil. Regele știa că în acest al doilea război omul va descoperi o înțelepciune minunată și va merita să stea în capul tuturor miniștrilor.

Ca atare, el l-a numit pe servitor paznic peste comoara împărăției, iar acel ministru s-a îmbrăcat acum ca un ucigaș nemilos și a venit să prade comorile regelui.

Bietul servitor a luptat fără teamă, cu devotament, până când cupa a fost plină. Apoi ministrul și-a scos hainele și a fost mare bucurie și veselie în palatul regelui, chiar mai mult ca prima oară.

Detaliile trucurilor ministrului au provocat un mare râs, căci ministrul a trebuit să fie mai viclean ca mai înainte din moment ce era deja evident faptul că pe domeniul regelui nimeni nu era nemilos și că toți cei cruzi erau doar niște buni de glumă. De aceea ministrul a întrebuințat o mare șiretenie pentru a căpăta hainele unui rău.

În acest timp însă, servitorul a căpătat înțelepciunea retrospectivă și dragostea mai presus de cunoaștere, fiind atunci ridicat pentru eternitate.

Într-adevăr, toate războaiele din acel exil sunt o imagine minunată și toți știu, în interiorul lor bun, că ele constituie o exprimare mucalită și veselă care aduce doar bine. Cu toate acestea, nu există nici un fel de tactică menită să ușureze greutatea războiului și a amenințării.

Iar despre lucrul cu privire la care vrei să mă auzi vorbind, nu am nici un răspuns. Ți-am spus și o alegorie despre față, căci „împărăția pământului este ca aceea a cerului” și adevărata conducere este dată miniștrilor.

Deși totul se face conform sfatului regelui și a semnăturii sale. Regele însuși nu face decât să semneze planul elaborat de miniștri. Dacă găsește o greșeală în el, nu o corectează ci plasează un alt ministru în locul primului, iar acela demisionează din port.

Omul este la fel: o lume mică, ce se comportă în conformitate cu literele imprimate în el, în timp ce regii îi conduc cele șaptezeci de națiuni din el. Aceasta este semnificația a ceea ce este scris în Sefer Yetzira (Cartea creației): „El a încoronat o anumită literă.” Fiecare literă este ministru în perioada sa, făcând evaluări pe care Regele lumii le semnează. Dacă litera greșește un anumit plan, ea demisionează pe loc și El încoronează în locul ei o altă literă.

Aceasta este semnificația expresiei, „Fiecare generație cu judecătorii ei.” La sfârșitul corecției, litera numită Mesia va conduce, va completa și va lega toate generațiile într-o coroană de glorie în mâna Creatorului.

Acum poți înțelege modul în care pot interveni eu asupra stării tale și fiecare trebuie să descopere ceea ce i s-a alocat, totul devenind clar pe parcursul încarnărilor.

Traducere- Dana Ichim

About Dora

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts