Dezvăluirea unei părţi şi acoperirea a două

0
319

***

 istă un idiom în rândul marilor înţelepţi, oameni ai divinităţii, în cazurile în care vor să dezvăluie o chestiune mai profundă, încep cu cuvintele: “Iată că eu dezvălui o parte şi acopăr două”.

Şi înaintaşii noştri s-au ferit foarte mult să nu scoată vreun cuvânt inutil, precum ne-au instruit şi pe noi, “un cuvânt este o piatră, tăcerea este două”.

Aceasta înseamnă că dacă aveţi un cuvânt preţios a cărui valoare este cât o piatră, să ştiţi că dacă nu-l spuneţi, tăcerea valorează cât două pietre. Şi aici se referă la cei care aruncă cuvinte în plus, fără niciun conţinut sau folos, ci doar pentru a-şi decora vocabularul în ochii cititorilor.

Acest lucru a fost strict interzis de către înaintaşii noştri, după cum este ştiut de cei care citesc scrierile acestora. Prin urmare, trebuie să fim atenţi şi să înţelegem această vorbă comună, a lor.

Trei feluri de ascundere a înţelepciunii

Există trei părţi în secretele Torei. Fiecare parte are propriul motiv pentru care a fost ascunsă. Ele sunt numite astfel:

1 – Este inutil

2 – Este imposibil

3 – Secretul Domnului, doar celor care se tem de El

Şi nu există nicio parte mică din această înţelepciune, care să nu fie controlată prin aceste trei părţi, pe care le voi clarifica una câte una.

 

1 – Este inutil

Aceasta înseamnă că nu vor avea niciun beneficiu din divulgarea lor. Desigur că în aceasta nu există nicio mare pierdere, pentru că aici e vorba doar de conştiinţă curată. Adică, pentru a ne feri de toate acele acţiuni definite cu numele “şi ce-i cu asta”, adică, ‘şi ce dacă am făcut acest lucru, deoarece nu este niciun rău în asta’.

Şi să ştii, că “şi ce-i cu asta”, este considerat în ochii înţelepţilor ca fiind cel mai rău corupător dintre corupători. Este aşa pentru că toţi distrugătorii din lume, cei care au fost creaţi şi cei care vor fi creaţi, nu sunt decât din acest fel de oameni de “şi ce-i cu asta”. Adică, se ocupă ei înşişi şi-i preocupă şi pe alţii, cu lucruri inutile. Prin urmare înţelepţii nu acceptau niciun student, înainte de a fi siguri că va fi precaut şi nu va dezvălui ceea ce nu este necesar.

 2 – Este imposibil

Asta înseamnă că, limba nu le poate controla şi nu poate să spună nimic din calitatea lor [a diferitelor stări spirituale], din cauza sublimităţii şi spiritualităţii lor. Prin urmare, orice încercare de a le îmbrăca în cuvinte, nu poate decât să îi inducă în eroare pe examinatori şi să-i abată spre o cale falsă, lucru care este considerat ca un păcat prea greu de purtat.

Şi de aceea, pentru a dezvălui ceva din aceste lucruri, avem nevoie de permisiunea din cer, care este partea a doua a ascunderii înţelepciunii.

Însă şi această permisiune trebuie să o explicăm.

Permisiunea din cer

Acest lucru este explicat în cartea “Poarta cuvintelor lui Raşbi către Ari” în paragraful Mispatim (Judecăţi, Rânduieli) din Zohar pag. 100. Şi astfel este scris:

“Să ştii, că unele dintre sufletele înţelepţilor sunt din partea luminii înconjurătoare, şi altele din partea luminii interioare. Şi toate acelea care sunt din partea luminii înconjurătoare, au puterea de a vorbi din secretele si misterele Torei printr-o mare acoperire şi tăinuire, pentru a nu fi înţelese decât de cei care merită să le înţeleagă. Şi iată că sufletul lui Rabi Şimon Bar Iohai era din partea luminii înconjurătoare. Prin urmare, el avea puterea de a îmbrăca cuvintele şi de a le preda într-un mod în care chiar dacă preda mulţimii, nu le înţelegeau decât cei care erau demni de înţelegerea lor. Şi de aceea i s-a dat “permisiunea” de a scrie cartea Zohar. Această permisiune de a scrie o carte despre această înţelepciune nu a fost acordată învăţătorilor săi, sau predecesorilor săi, chiar dacă aceştia cunoşteau cu siguranţă înţelepciunea mai bine decât el. Dar motivul este, pentru că aceştia nu aveau puterea de a îmbrăca lucrurile, aşa cum făcea el. Şi acesta este sensul cuvintelor ‘Fiul lui Iohai ştia să-şi păzească căile’. Şi prin asta poţi înţelege cât de mare este tăinuirea din cartea Zohar, pe care a scris-o Raşbi, încât nu există nicio minte care să poată înţelege cuvintele sale”.

Esenţa cuvintelor sale, cu privire la explicaţia lucrurilor înţelepciunii adevărului, nu depinde deloc de cât de mare sau cât de mic este înţeleptul cabalist, ci este vorba de iluminarea specială a sufletului, dedicată acestui lucru, această iluminare fiind “permisiunea” din ceruri de a dezvălui înţelepciunea superioară.  Şi de aici vom învăţa că cel care nu a fost recompensat cu această permisiune, nu are voie să facă clarificări în această înţelepciune, pentru că el nu poate să îmbrace acele lucruri subtile în cuvintele potrivite lor, în modul în care cititorii să nu eşueze.

Şi din acest motiv, nu au găsit nici măcar o singură carte organizată a înţelepciunii adevărului, care precede Cartea Zohar scrisă de Raşbi, căci toate cărţile dinaintea sa, despre aceeaşi înţelepciune, nu sunt definite ca explicaţii ale înţelepciunii, ci doar indicii despre această lume, şi de asemenea fără nicio ordine de cauză şi efect cum este ştiut de către cunoscători.

Până aici, despre cuvintele sale.

Şi trebuie să aduag, după cum am primit de la autori şi din cărţi. Că din perioada lui Raşbi şi a elevilor săi, autorii Zohar-ului, până în perioada lui Ari, nu a fost nici măcar un singur scriitor care să fi înţeles cuvintele Zohar-ului şi Tikunim (Corectări), precum le-a înţeles Ari, fie-i pomenirea binecuvântată. Iar toate compunerile precedente nu sunt decât simple aluzii la înţelepciune, inclusiv cărţile înţeleptului Ramak, fie-i amintirea binecuvântată.

Şi de asemenea şi despre Ari, fie-i amintirea binecuvântată, se pot spune aceleaşi lucruri care s-au spus despre Raşbi. Adică predecesorilor săi nu le-a fost acordată permisiunea din ceruri, de a dezvălui explicaţiile acestei înţelepciuni, iar lui Ari i s-a acordat această permisiune. În acest mod, nu poţi distinge deloc între cine este mare sau mic, pentru că s-ar putea ca nivelul predecesorilor săi să fi fost mult mai înalt decât nivelul lui Ari, însă lor nu le-a fost dată această permisiune. Ca urmare, s-au ferit de a scrie comentarii referitoare la esenţa înţelepciunii şi s-au multumit doar cu aluzii scurte care nu se leagă în niciun fel una cu alta.

Din acest motiv, de când au apărut în lume cărţile lui Ari, toţi cei care se ocupă cu înţelepciunea Cabalei şi-au luat mâinile de pe cărţile lui Ramak si a primilor si celor mari, care l-au precedat pe Ari, după cum cunosc cei care studiază această înţelepciune. Ei şi-au dedicat întreaga lor viaţă spirituală, doar scrierilor lui Ari, în modul în care principalele cărţi considerate interpretări corespunzătoare ale acestei ştiinţe, sunt doar cartea Zohar şi Tikunim (corectări), şi după ele – cărţile lui Ari.

3 – Secretul Domnului, doar celor care se tem de El

Aceasta înseamnă, că secretele Torei sunt revelate numai celor care se tem de Numele Lui, care păzesc Gloria Lui, cu tot sufletul şi puterea lor, şi care, niciodată nu vor comite vreo profanare a Numelui Lui. Şi aceasta este cea de a treia parte a tăinuirii înţelepciunii.

Şi această parte este cea mai strictă parte a tăinuirii, deoarece mulţi profanează chiar şi aceste tipuri de dezvăluiri, căci din mijlocul lor au ieşit toţi vrăjitorii şi cei care folosesc tot felul de talismane, practici ale cabalei, care vânează sufletele, şi tot felul de mistici care utilizează scrierile acestei înţelepciuni, care au ajuns în mâinile unor studenţi nedemni, pentru a atrage din ele beneficiu trupesc pentru ei înşişi sau pentru alţii, şi din cauza cărora lumea a suferit mult şi încă mai suferă.

Trebuie să ştiţi, că principala rădăcină a tăinuirii a fost de la început numai din cauza acestei părţi. De aici au luat înţelepţii restricţii de rigoare în testarea studenţilor, aşa cum au spus înţelepţii (haghiga 13), “Nu predăm începuturile de capitole nimănui, în afara responsabilului adunării, şi celui a cărui inimă este îngrijorată”. Şi de asemenea “nu se studiază  Maase Bereşit [faptele genezei (creaţiei)] în doi, şi Merkava, singur” şi sunt multe alte restricţii de acest gen, şi toate astea, din cauza celor explicate mai sus.

Din acest motiv, puţini sunt aceia care au fost recompensaţi cu această înţelepciune, şi chiar şi cei care au trecut toate testele şi examenele, au depus cel mai adânc şi strict jurământ pentru a nu dezvălui nimic din cele trei părţi.

Şi să nu înţelegeţi greşit cuvintele mele, în care am împărţit tăinuirea înţelepciunii în trei părţi. Asta nu înseamnă că înţelepciunea adevărului, în sine se împarte în aceste trei părţi. Ci mă refer la faptul că fiecare detaliu în parte, din toată această mare înţelepciune nu se ramifică în acele trei părţi, ci ele sunt doar trei moduri de control care sunt întotdeauna aplicate în această înţelepciune.

Cu toate acestea, aici ar trebui să întrebăm: dacă adevăr este, că valabilitatea tăinuirii înţelepciunii este atât de strictă, atunci de unde au luat toate acele mii de compoziţii care au fost compuse în această înţelepciune?

Şi răspunsul este în faptul că există o diferenţă între primele două părţi şi ultima parte, deoarece principala sarcină este doar asupra celei de-a treia părţi, din motivele explicate mai sus.

Dar primele două părţi nu rămân sub interdicţie constantă, deoarece din partea “este inutil”, se schimbă uneori un lucru şi încetează să mai fie “inutil” dintr-un oarecare motiv, şi devine“util”.

La fel şi cu partea “este imposibil”, devine uneori “posibil”, şi aceasta din două motive: fie că generaţia evoluează, fie că s-a dat permisiunea de sus, aşa cum s-a întâmplat cu Raşbi şi cu Ari, şi în mică măsură, cu înaintaşii lor. Toate cărţile autentice compuse în această înţelepciune au fost scrise din acest discernământ.

Şi la acest lucru s-au referit în idiomul lor “dezvălui o parte şi acopăr două”.

Intenţia lor rezidă din faptul că li s-a întâmplat să dezvăluie ceva nou, care nu a fost descoperit de predecesorii lor, şi asta numesc ei “doar o parte”, adică ei dezvăluie doar prima parte din aceste trei feluri de tăinuire, şi două părţi le lasă ascunse. Şi asta, pentru ca să ne înveţe că ceva s-a întâmplat, şi acel ceva este motivul acelei dezvăluiri; sau, că “este inutil”, s-a transformat în “necesar”, sau, că au primit “permisiune din ceruri”, precum am explicat mai sus. Acesta este sensul idiomului “dezvălui o parte şi acopăr două”.

Cititorii acestor broşuri, pe care intenţionez să le public anul acesta, trebuie să ştie că toate acestea sunt noutăţi, care nu sunt prezentate într-o formă pură şi în contextul lor exact şi adevărat, în nicio carte a predecesorilor mei. Iar eu le-am primit prin viu grai de la învăţătorul meu, fie-i amintirea binecuvântată, care a fost autorizat pentru aceasta, şi de asemenea, şi el le-a primit prin viu grai de la învăţătorii lui.

Şi cu toate că le-am primit sub toate condiţionările de tăinuire şi păzire, de mai sus – din necesitatea de a introduce în articolul meu “Timp de a acţiona”, cele menţionate mai sus –  partea de “inutile” s-a inversat pentru mine, în “utile”. Prin urmare am dezvăluit o parte, cu permisiunea completă, după cum am explicat mai sus; totuşi, două părţi le voi păstra, după cum mi s-a poruncit.

About Mirela

Mirela - autor de cărți, content writer, blogger, project-manager, inginer, mama, sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala.

"Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”.

… Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."

Visit My Website
View All Posts