Discurs la Finalizarea Zohar-ului

0
445

***

Discurs la Finalizarea Zoharului

Discurs ținut de Rav Yehuda Leib HaLevi Aşlag, cunoscut sub numele de Baal HaSulam, cu ocazia publicării Cărții Zohar, cu comentariul “Sulam” (Scara)
Este bine cunoscutfaptul că finalitatea dorită de la munca (spirituală), în Tora şi Mițvot (precepte) este adeziunea la Creator, după cum este scris “… și aderă la El”. Trebuie înțeles, de asemenea, care este sensul acestui Dvekut (adeziune) la Creator, deoarece gândul nu-L poate înţelege deloc. Înţelepţii noştri, într-adevăr, m-au precedat cu această întrebare dificilă, şi au întrebat în legătură cu cele scrise “… şi aderă la El”: cum este posibilă adeziunea la El, El fiind un foc mistuitor?
Ei au răspuns, aderă la calităţile Sale: aşa cum El este milostiv, fii milostiv şi tu, El este plin de compasiune, fii plin de compasiune. Aparent, este dificil (de înțeles) cumau scos înţelepţii noştri, textul, din sensul său literal, deoarece este scris în mod explicit “… și aderă la El”. Dacă explicația ar fi  fost “alătură-te calităților sale”, ar fi trebuit să scrie “și să adere la căile Sale”, atunci cum de spune „şi aderă la El”?
Faptul este că, după (fiinţele) materialele care ocupă un loc, adeziunea este înţeleasă de noi ca apropiere de loc, iar separarea, ca îndepărtare de loc. Dar, în ceea ce privește (entităţile) spirituale, care nu ocupă absolut niciun loc, adeziunea şi separarea nu sunt înţelese ca apropiere sau îndepărtare de loc, deoarece ele nu ocupă un loc. Echivalența de formă dintre două entități spirituale, prin contrast, este înțeleasă de către noi ca adeziune (Dvekut), și diferența de formă dintre două entități spirituale- ca separare.
Și aşa cum toporul taie şi împarte un obiect material în două, îndepărtând părţile una de alta, tot aşa, diferenţa de formă împarte entitatea spirituală şi o separă în două. Dacă diferenţa lor de formă este mică se spune că sunt un pic îndepărtate una de alta. Dacă este mare, se spune că sunt foarte departe una de alta. În sfârşit, dacă sunt în totală diferenţă de formă, este spus că sunt la extreme.
De exemplu, atunci când două persoane se urăsc, se spune că ele sunt separate unele de altele, asemeni estului de vest, dar, dacă se iubesc se spune că sunt lipite una de alta ca un singur trup. În acest caz, nu se vorbeşte de apropierea sau îndepărtarea de loc, ci se vorbeşte de echivalența sau de diferenţa de formă, deoarece oamenii se iubesc pentru că între ei este echivalență de formă. De fapt, dacă unul iubește tot ceea ce al doilea iubește și urăște tot ceea ce urăște celălalt, sunt lipiţi unul de celălalt și se iubesc unul pe altul, dar dacă există între ei unele diferenţe de formă, adică dacă unul iubeşte ceva cu toate că prietenul său îl urăşte, şi aşa mai departe, ei se urăsc unul pe altul şi sunt separaţi şi îndepărtaţi unul de altul în măsura diferenţei de formă. Dacă ei sunt opuşi, într-o situaţie în care tot ceea ce primul iubeşte este urât de prietenul său, atunci se spune că sunt separaţi şi îndepărtaţi între ei, aşa cum estul este departe de vest.

Tu revezi că diversificarea de formă acţionează în spiritualitate asemeni toporului, care împarte în materialitate și, că măsura depărtării de loc și entitate, de separarea acestora depinde gradul de diversificare a formei, care există între ele, în timp ce măsura atașamentului reciproc depinde de cea de echivalența de formă dintre ele.

Noi înțelegem acum câtă dreptate au avut înţelepţii noştri (Haza”l), cei care au explicat înscrisul:”… și aderă la El”, ca adeziune la calităţile Sale, aşa cum El este milostiv, fii milostiv şi tu, aşa cum El este plin de compasiune, fii plin de compasiune şi tu. De fapt, ei nu au separat înscrisul de sensul său literal, dimpotrivă, l-au comentat literă cu literă, deoarece ataşamentul spiritual nu poate fi descris în niciun fel, decât ca echivalenţă de formă şi, prin urmare, echivalând forma noastră cu forma calităţilor Sale, binecuvântat fie El, vom fi alipiţi la El.

Acest lucru este (într-adevăr) ceea ce au spus, „Cum El este milostiv”, ceea ce înseamnă că toate acțiunile Sale sunt pentru leaşpia (a influența, a dărui), și pentru beneficiul celuilalt şi nu sunt, cu siguranţă, pentru beneficiul Său, deoarece El nu are o lipsă ce este necesara o completa, şi în consecinţănu are de la cine să primească. Aşa şi tu, toate acţiunile tale vor fi pentru leaşpia și pentru a aduce beneficiu aproapelui tău. Cu aceasta tu vei echivala forma ta cu forma atributelor Creatorului şi, aceasta este adeziunea spirituală.

Există o diferențiere (fază) de “Mocha – minte” şi “Liba – inima”, în mai sus menționata echivalență de formă. Angajamentul în Tora şi în Mițvot pentru a aduce mulţumire propriului Făuritor şi echivalența de formă în diferențierea de Mocha. Într-adevăr, la fel cum Creatorul nu se gândeşte la El Însuşi, dacă El există, sau dacă supraveghează creaturile Sale, și nu are (alte) îndoieli asemănătoare, la fel , şi cel care doreştesă realizeze echivalența de formă, nu trebuie să se gândească la astfel de lucruri, dacă îi este clar că Creatorul nu se gândeşte la ele. Nu există într-adevăr, o mai mare diversificare de formă ca aceasta. Astfel, oricine se gândeşte la astfel de lucruri, sigur este separat de El, şi nu va realiza niciodată echivalența de formă.

Aceasta este ceea ce au spus înţelepţii noştri: “Fă ca acțiunile tale să fie toate pentru Creator, adică adeziune la Creator, sănu faci nimic ce nu promovează acest obiectiv – adeziunea”.

Aceasta înseamnă că toate acțiunile tale vor fi de dăruire totală şi de binefacere pentru aproapele tău și atunci vei ajunge la echivalenţă de formă cu Creatorul. Aşa cum tot ceea ce El face este leașpia (a darui) și a face bine altora, chiar și pentru tine, toate acţiuniletale vor fi doar dăruire totală şi binefacere pentru aproapele tău. Aceasta este adeziunea deplină.

Și s-ar putea întreba: cum poate omul să îndeplinească toate acțiunile sale doar pentru beneficiul altora, din moment ce inevitabil trebuie să lucreze pentru a se susţine pe el şi familia sa? Răspunsul este că acţiunile făcute din necesitate, adică pentru a primi puţinul necesar pentru propria supravieţuire sunt:

“Necesitatea nu este nici lăudată, nici condamnată”, iar aceasta nu este considerată în niciun mod ca realizare a ceva pentru sine.

Oricine sapă în inima lucrurilor ar fi cu siguranță surprins: cum poate omul ajunge la completa echivalenţă de formă, în aşa fel ca toate acțiunile sale să fie pentru a dărui aproapelui său, în timp ce întreaga sa esenţă este doar aceea de primire pentru el însuşi, în funcţie de natura după care a fost creat şi, incapabil să facă chiar şi cea mai mică acţiune în beneficiul altora? În plus, atunci când omul dă aproapelui său, este obligat a se aștepta să obţină la sfârşit o recompensă fructuoasăşi, dacă are chiar şi o oarecare îndoială asupra recompensei se va abţine de a efectua acea acţiune. Cum este posibil ca toate acţiunile sale să fie doar pentru a da altora şi nimic pentru sine?

Recunosc, de fapt, că acesta este un lucru foarte dificil. Omul nu are puterea de a schimba natura in care a fost creat, care este aceea de a primi numai pentru sine, şi cu atât mai puțin de a inversa natura sa de la o extremă la alta, adică a nu primi nimic pentru el însuşi, iar toate acțiunile sale să fie pentru leapşia (a dărui).

Tocmai pentru acest motiv, Creatorul ne-a dat Tora şi Mițvot, care ne-au fost impuse a le îndeplini doar pentru a încânta Creatorul. Dacă nu ar fi fost pentru angajamentul în Tora şi Mițvot Lişma (Precepte în Numele Ei, a Divinitatii), adică, pentru a aduce plăcere propriului Făuritor, cu ele şi, nu în propriul beneficiu, nu ar fi fost niciun mijloc în lume care să ne fie folositor pentru a schimba natura noastră.

Acum puteți înțelege extraordinara rigurozitate a angajamentului în Tora şi Mițvot Lişma. De fapt, dacă intenția sa (Kavana) în Tora şi Mițvot nu este aceea de a beneficia Creatorul, ci el însuși, nu numai natura dorinţei de a primi care este în el nu va fi schimbată, ci mai degrabă dorința de a primi care se găsește în el va fi mult mai mare decât era prin natura creației sale.

Dar care sunt virtuțile celui care a fost premiat cu adeziunea la Creator? Nu au fost specificate nicăieri, cu excepția aluziilor subtile. Pe de altă parte, pentru a clarifica întrebările din articolul meu, trebuie să dezvălui un pic, atât cât este necesar, explicând întrebarea cu o alegorie.

Corpul și organele sale sunt una. Întregul corp schimbă gânduri şi senzaţii cu fiecare organ al său. De exemplu, dacă întregul corp crede că un organ al său ar trebui să-i facă un serviciu şi să-i aducă o plăcere, acest organ va şti imediat acel gând al său şi va oferi plăcerea avută în vedere. În plus, în caz că un organ consideră şi percepe că locul în care se află este îngust, imediat întregul corp va ști gândul său şi simţirea sa, şi-l va schimba într-unul confortabil.

Fără îndoială, în cazul în care s-a întâmplat ca un organ să fi fost amputat, ele devin două entități distincte: întregul corp nu știe deloc care sunt nevoile acelui organ separat şi acel organ nu ştie deloc care sunt gândurile corpului pentru a-l putea servi şi a-i aduce beneficiu. Însă dacă doctorul vine şi ataşează din nou organul la corp, aşa cum era, iată că acel organ reîncepe să cunoască gândurile şi nevoile întregului corp, în timp ce întregul corp reîncepe să cunoască nevoile acelui organ.

Potrivit acestei alegorii trebuie înţeles şi premiul omului care a meritat adeziunea la Creator. Am arătat deja (în “Prefață la Cartea Zohar”, punctul 9), că sufletul este o iluminare care se propagă din Aţmuto (Esenţa Lui) şi că această iluminare a fost separată de Creator din cauză că El a umplut-o cu dorinţa de a primi. Însuşi Gândul Creaţiei de a aduce beneficiu creaturilor sale a creat în fiecare suflet dorinţa de a primi plăcere şi această diversificare de formă a dorinţei de primire a divizat acea iluminare din Aţmuto şi a făcut-o o parte separată de El.

Rezultă că fiecare suflet a fost înainte de crearea sa inclus în Aţmuto, dar cu crearea, adică cu natura dorinţei de a primi plăcere care a fost imprimată în el, a dobânditdiversificarea de formă şi s-a despărţit de Creator, care doreşte doar leaşpia (a dărui).De fapt, diversificarea de formă divide în spiritualitate, asemeni toporului în materialitate, cum s-a explicat mai sus.

Sufletul se găseşte acum în totalitate asemănător alegoriei organului care este amputat şi îndepărtat. În ciuda faptului că înainte de separare, amândouă – organul cu tot corpul, au fost unul,atunci când schimbă gânduri şi senzaţii unul cu altul; după ce organul a fost amputat au devenit două entităţi separate, şi unul nu ştie deloc gândurile şi nevoile celuilalt. Cu atât mai mult, după ce sufletul s-a îmbrăcat în corpul acestei lumi, au fost întrerupte toate legăturile pe care el le avea înainte de a fi separat de Aţmuto şi sunt ca două entităţi separate.

În consecinţă este evident meritul omului ce a obţinut din nou adeziunea la El. Aceasta înseamnă că el a meritat echivalenţa de formă cu Creatorul, în a inversa cu puterea Torei şi Miţvot dorinţa de primire imprimată în el – care este ceea ce l-a despărţit de Aţmuto, şi l-a făcut să devină voinţă de lepia(a dărui). Toate acțiunile sale sunt doar pentru a da și a beneficia aproapele, astfel, echivalând forma sa cu cea a Făuritorului.El este la fel ca organul care a fost amputat la timpul său din corp şi s-a întors pentru a se reuni cu corpul, reîntorcându-se să cunoască gândurile întregului corp, asa cum le ştia înainte de a fi fost separat.

Tot așa și sufletul, după ce a dobânditechivalența cu El, reîncepe să cunoască gândurile Sale, asa cum le cunoştea înainte de a se fi separat de El din cauza diversificării de formă a dorinţei de primire. Atunci se îndeplineşte în el cum a fost scris: „Cunoaşte Dumnezeul tatălui tău”, întrucât atunci el este recompensat cu întreaga cunoaştere care este cunoaşterea divină. El a obţinut toate secretele Torei deoarece gândurile Creatorului sunt secretele Torei.

Aceasta este ceea ce a spus rabi Meir: “Oricine studiază Tora Lişma (pentru Numele Ei) merită multe lucruri și îi sunt revelate misterele şi Aromele Torei – Taamei Tora – şi devine asemeni unui izvor inepuizabil”. Aceasta înseamnă că – așa cum am spus, prin intermediul angajamentului în Tora Lişma, ceea ce înseamnă că el este dispus să aducă mulţumire Făuritorului său angajandu-se în Tora nu pentru beneficiul lui –  atunci îi este garantată adeziunea la Creator. Aceasta înseamnă că el va ajunge la echivalenţă de formă și că toate acțiunile sale sunt pentru beneficiul aproapelui, şi în mod categoric nu pentru propriul beneficiu; asemeni Creatorului, ale cărui acțiuni sunt numai pentru leașpia(a dărui) și în beneficiul aproapelui. În acest fel, omul se întoarce şi aderă la Creator, așa cum era sufletul înainte de a fi creat. Deci, el merită multe lucruri și obţine misterele și Gusturile Torei.

El a devenit asemeni unui izvor inepuizabil, datorită anulării barierelor care l-au separat de  Creator, reîntorcându-se a fi una cu El, ca înainte de a fi creat.

Întreaga Tora, într-adevăr, fie cea revelată, fie cea ascunsă, este Gândul Creatorului, fără a exista nici o diferenţă. Şi totuşiasta este asemănător unui om care se îneacă într-un râu şi prietenul acestuia îi aruncă o frânghie pentru a-l salva. Ca sa nu se înnece va apuca frânghia de capătul care îi este aproape; prietenul său îl va putea salva și-l va scoate din râu. Şi Tora este la fel, din moment ce în totalitate sunt Gândurile Creatorului, este asemeni unei frânghii pe care Domnul a aruncat-o oamenilor pentru a-i salva şi a-i scoate din Klipot(coji).

Capătul frânghiei este aproape de toți oamenii și este secretul Torei revelate ce nu are nevoie de nicio intenţie şi de niciun gând. Mai mult chiar, dacă există chiar şi un singur gând interzis în acţiunea de Miţvot, acţiunea este acceptată de Creator, în conformitate cu ceea ce este scris „Omul mereu trebuie să se angajeze în Tora şi Miţvot Lo Lișma” (nu pentru numele Ei) întrucât de la „Lo Lișma” va ajunge la „Lișma”.

În consecință Tora şi Miţvot sunt capetele funiei și nu există niciun om în lume care să nu o poată apuca, și dacă o apucă cu putere, trebuie spus că merită a se angaja în Tora şi Miţvot Lișma adică, dacă aduce plăcere Creatorului şi nu pentru propriul beneficiu, atunci Tora şi Miţvot îl vor purta la echivalență de formă cu Creatorul, ceea ce este misterul a „…şi pentru adeziunea la El”.
Atunci el merită să realizeze toate gândurile Creatorului, numite “Secretele Torei” și “Aromele Torei”, care sunt restul frânghiei. El urmăreşte toate acestea doar după ce a ajuns la adeziune totală, aşa cum s-a menţionat mai sus.

Motivul pentru care noi comparăm gândurile Creatorului – adică “Secretele Torei” și “Aromele Torei” – cu o frânghie şi, că există multe trepte în echivalența de formă cu Creatorul și, prin urmare, există multe trepte pe frânghia care este în El, adică în realizarea secretelor Torei. Măsura realizării (spirituale) a secretelor Torei de către om, cunoaşterea Gândurilor Sale este în conformitate cu măsura treptei de echivalență de formă a omului cu Creatorul. Există în total cinci trepte: Nefeș, Ruah, Neșama, Haya, Yehida. Fiecare treaptă este inclusă în toate şi în fiecare există cinci trepte. În special fiecare conţine cel puţin 25 de trepte.

Ele sunt, numite şi Lumi – Olamot, cum au scris înţelepţii noştri “Creatorul este destinat să dea fiecăruia dintre cei drepţi, 310 lumi”. Motivul pentru care treptele de realizare a Creatorului sunt numite lumi este că numele Olam – Lume are două semnificații:

1) Toți cei care ajung la acea lume specifică primesc aceeaşi senzaţie și același sentiment: tot ceea ce vede, aude si simte unul, văd, aud şi simt toţi cei ce ajung la aceeaşi lume.

2) Toți cei care ajung la aceeași lume „ascunsă”, nu pot cunoaşte și realiza ceva într-o altă lume. De asemenea, aceste două delimitări se găsesc si în asaga – realizare spirituală:
a) orice persoană care a realizat o anumită treaptă știe și face pe acea treaptă tot ceea ce au realizat toți cei ce ajung la acea lume în toate generațiile trecute și viitoare, și se găseşte cu ei în asaga comună, ca și cum s-ar găsi într-o unică lume.
b) Toți cei care ajung la aceeaşi treaptă nu vor putea ști și realiza nimic din ceea ce este pe altă treaptă, la fel cum în lumea aceasta nu se poate şti nimic comparativ la cine se găseşte în lumea adevărului. În consecinţă treptele sunt numite lumi.

Prin urmare cei ce ating realizarea spirituală pot compune cărți și scrie realizările lor cu aluzii și alegorii, care sunt înțelese de cei care au obţinut aceleași trepte despre care vorbesc cărțile, având cu ei o asaga comună. Dar, cine nu a fost recompensat cu întreaga măsură a treptei, la fel ca înşişi autorii nu va putea înţelege aluziile lor. Cu atât mai mult, cei care nu au obţinut realizarea spirituală nu vor înțelege nimic, neavând realizări spirituale comune.

Am spus deja că Dvekut, asaga completă este împărțită cu totul în 125 de trepte şi că în conformitate cu aceasta nu putem merita toate cele 125 de trepte înainte de zilele lui Mesia.

Există două diferențe între toate generațiile și cea a lui Mesia:
1) Numai în generaţia lui Mesia, și nu în alte generații este posibilă realizarea tuturor celor 125 de trepte.
2) În toate generațiile sunt puțini oamenii excelenţi care au meritat asaga și Dvekut, cum au scris înţelepţii noştri “Am găsit un om într-o mie, o mie ajungîn cameră (de studiu) și unul iese pentru a preda”, adică la Dvekut și la realizare spirituală, cum s-a spus: “Nimeni nu va avea nevoie deloc să-şi înveţe colegul şi fratele zicând: „’cunoaşte pe Domnul’ deoarece toţi Mă vor cunoaşte de la mic la mare” (Ieremia, 31, 33).

Raşbi – Rabi Șimon Bar Iochai și generația sa, și anume autorii Zohar-ului, sunt o excepție în felul în care au realizat toate cele 125 de trepte în integralitate, deși aceasta a fost înainte de zilele lui Mesia. Despre el și ucenicii săi este spus: “Un înțelept este mai bun decât un profet”. Deci, se găseşte de multe ori în Zohar (scris) că nu va exista o generație ca cea a lui Raşbi, până la generaţia Regelui Mesia. De aceea, poemul său a avut un impact atât de puternic asupra lumii, deoarece secretele Torei, care sunt în Zohar ocupă nivelul tuturorcelor 125 de trepte.

Prin urmare, este spus în Zohar că, Cartea Zohar nu se va revela decât la sfârșitul zilelor, adică în zilele lui Mesia. Aceasta este în conformitate cu ceea ce am spus (înainte) despre faptul că dacă treptele (spirituale) ale cititorilor nu sunt, în întreaga măsură la nivelul treptei autorului, ei nu vor înţelege aluziile sale, neavând o realizare spirituală comună. Asta, deoarece treapta autorilor Zohar-ului este la nivelul complet al celor 125 de trepte, şi este imposibil a le realiza înainte de zilele lui Mesia. Rezultă că, în generațiile anterioare zilelor lui Mesia nu este o asaga comună, asemeni autorilor Zohar-ului, prin urmare Zohar-ul nuputea fi revelat în generaţiile anterioare generaţiei lui Mesia.

De aici avem o dovada clară a faptului că această generaţie, a noastră, a ajuns deja în zilele lui Mesia. Ochii noștri, de fapt, văd că toate explicațiile din Cartea Zohar care au fost făcute înaintea noastră nu au clarificat nici măcar zece la sută din punctele dificile din Zohar, și că – chiar despre puţinul ce l-au explicat – cuvintele lor sunt greu de înţeles, aproape la fel ca și cuvintele Zohar-ului însuşi. În generația noastră, am primit ca premiu comentariul “Sulam – Scara”, care este o interpretare completă a tuturor cuvintelor din Zohar. Comentariul Sulam, în afară de faptul că nu lasă nimic nedescoperit, adica fără a fi fost explicat în întregime în Zohar, oferă de asemenea, explicații stabilite în conformitate cu un intelect contemplativ simplu; care poate fi înţeles de orice fel de cititor. Faptul că Zohar-ul a fost dezvăluit în generația noastră este o dovadă clară că noi suntem deja în zilele lui Mesia, la începutul generației specificate, despre care a fost spus,”Şi pământul va fi plin de cunoștința Domnului”.

Ar trebui să știm că lucrurile spirituale nu sunt ca lucrurile materiale, unde a da şi a primi vin împreună, deoarece în spiritualitate timpul de a dărui este o parte şi timpul de a primi este o alta parte. De fapt, la început, ceva este dat de Creator către primitor, și prin intermediul acestui cadou El îi dă numai posibilitatea de a primi. El însă nu primește nimic până când nu se sfinţeşte şi se purifica într-un mod adecvat. Numai atunci el merită să primească lucrul acesta şi apoi poate zabovi pentru mult timp intre timpul de dăruire şi cel de primire.

În conformitate cu aceasta, înscrisul – că această generație a ajuns deja la ce spune versetul “Și pământul va fi plin de cunoștința Domnului” – se referă numai la dăruire. Noi însă sigur nu suntem ajunşi încă la primire. Timpul de primire va veni atunci când vom fi purificaţi, sfinţiţi, după ce vom fi studiat și vom fi făcut eforturi în măsura dorită. Apoi, versetul “Și pământul va fi plin de cunoștința Domnului” va fi viu în noi.

Este bine cunoscut faptul că răscumpărarea – Gheula și împlinirea realizării spirituale sunt împletite, şi dovadă este că, fiecare persoană care este atrasă de misterele Torei este atrasă de asemenea de ţara lui Israel. În consecinţă nu a fost promis “Şi pământul va fi plin de cunoștința Domnului”, decât la sfârşitul zilelor, adică în timpul răscumpărării.

Apoi, exact aşa cum nu am meritat încă timpul de primire în completă asaga, ci numai timpul de dăruire, prin intermediul căruia ne este oferită posibilitatea de a ajunge la completarea realizării spirituale, la fel este şi cu privire la răscumpărarea pe care nu o meritam, meritând doar dăruirea. De fapt, într-adevăr, Creatorul a eliberat pâmântul nostru sfânt de sub dominația străină și ni l-a restituit, dar, cu toate acestea, nu am primit încă țara sub autoritatea noastră, deoarece nu a venit încă timpul de primire, cum am lămurit cu privire la completarea realizării spirituale.

Astfel, El a dat, și noi nu am primit încă. Nu avem, de fapt, independență economică, și nu există independență politică fără independențăeconomică. Mai mult decât atât nu există nicio răscumpărare a corpului, fără răscumpărarea sufletului. Atâta timp cât majoritatea oamenilor va fi sclava culturilor străine a națiunilor, fără a fi pe deplin capabili să (urmeze) religia lui Israel și cultura lui Israel, de asemenea și corpurile vor fi sclave sub puterile străine. În acest sens, ţara este încă în mâna străinilor.

Dovadă este că nimeni  nu a devenit mai bun pentru răscumpărare, adică așa cum ar trebui să fie în timpul răscumpărării, după 2000 de ani. Nu numai cei care se găsesc în Diasporă nu sunt susceptibili să vină la noi și să se bucure de răscumpărare, ci şi o mare parte din acei care au fost răscumpărați și stau printre noi, așteaptă cu nerăbdare să scape de aşa zisa răscumpărare și să se reîntoarcă în Diasporă.

Deși Creatorul ne-a dat posibilitatea răscumpărării, noi nu am primit-o încă și nu-i simţim deliciul. În plus, dându-ne aceasta, Creatorul ne-a dat posibilitatea răscumpărării, ceea ce înseamnă posibilitatea de a ne purifica, de a ne sfinți şi de a ne asuma munca Domnului în Tora şi Mițvot Lișma. În acel timp Templul va fi construit și vom primi țara în proprietate deplină. Atunci vom percepe şi vom încerca bucuria răscumpărării.

Nimic nu se va schimba, cu toate acestea, atât timp ce noi nu ajungem la asta. Nu există nicio diferență între modurile de “a face”, cele actuale, și cele de când ţara era încă sub mâinile străinilor, fie în drept, în economie, şi fie în munca Creatorului. Noi nu avem altceva decât oportunitatea răscumpărării.

Rezultă că această generație a noastră este generaţia zilelor lui Mesia. Din acest motiv, am meritat răscumpărarea ţării noastre sfinte de la străini şi chiar revelarea cărţii Zohar care este începutul împlinirii celor scrise “Şi pământul va fi plin de cunoștința Domnului” şi ei nu vor mai preda deloc…” deoarece toţi Mă vor cunoaşte, de la mic la mare”(Ieremia, 31,33)

În ceea ce privește aceste două lucruri, noi am fost răsplătiți doar cu dăruirea din partea Creatorului, dar nu am primit încă nimic în mână. Dar ne-a fost dat, prin intermediul acesteia, posibilitatea de a începe munca Creatorului, de a ne angaja în Tora şi Miţvot Lişma. Atunci ne va fi acordat  marele succes, care a fost promis generaţiei lui Mesia, ceea ce nu au cunoscut generațiile dinaintea noastră. Atunci vom merita timpul de primire a ambelor: “Completa realizare spirituală – asaga” și “Răscumpărarea completă”.

Iată că am explicat excelent răspunsul înţelepţilor noştri la întrebarea: cum putem adera la El, atunci când au spus că aceasta înseamnă “Aderă la calitățile Lui”?

Aceasta este adevărat din două motive:
1) întrucât Dvekut -adeziunea spirituală nu este în imediata apropiere de loc, ci în echivalenţa de formă.

2) întrucât sufletul nu a fost separat din Aţmuto – din Esenţa Lui decât din cauza dorinţei de a primi pe care Creatorul a imprimat-o, după ce a separat dorinţa de a primi pentru sine, desigur,acesta (sufletul) a revenit la anterioara adeziune la Creator.

Efectiv, toate acesteasunt în teorie, însă, de fapt, nu au explicat nimic cu: “Aderă la calitățile Sale”, ceea ce înseamnă a separa dorința de primire imprimată în natura sa și de a ajunge la dorința de dăruire absolută – leaşpia, care este opusă naturii sale.

Asta este ceea ce am explicat –  că cel care nu vrea să se înnece în râu trebuie să apuce funia cu putere și, că înainte de a se angaja în Tora şi Mițvot Lişma, în aşa fel încât să nu se întoarcă deloc la nebunia lui nu va fi considerat ca unul care prinde funia cu putere – ridică din nou întrebarea: de unde va lua el combustibil pentru a se strădui cu toată inima sa și toate capacităţile sale doar pentru a aduce mulţumire Făuritorului său? De fapt, omul nu poate face nicio mișcare, fără vreun beneficiu pentru el însuşi, la fel ca o mașină care nu poate funcționa fără benzină, și dacă nu va avea niciun beneficiu pentru sine, ci doar pentru a mulţumi Făcătorul său, nu va avea combustibil pentru muncă (spirituală).

Răspunsul este că, indiferent cine urmează măreția Lui în mod corespunzător, HaAşpaa – Dăruirea totală a ceea ce el aduce Creatorului se schimbă în primire, cum este scris în tratatul Talmud numit Masehet Kiduşin (pagina 7), cu privire la un om important: atunci când femeia îi dă bani, asta se consideră, în relaţie cu femeia, ca primire şi ea este sfinţită.

Aşa este de asemenea în ceea ce privește Creatorul, dacă se atinge măreția Lui, nu va exista o primire mai importantă decât a aduce mulţumire propriului Făuritor, şi aceasta este suficient,fiind combustibil pentru a munci din greu şi de a se obosi cu toată inima şi toate capacităţilepentru a aduce mulţumire Creatorului. Însa este clar că, dacă el nu a atins încă sublimul Său, într-un mod adecvat, a aduce mulţumire Creatorului nu este considerat de el ca primire în măsura în care el oferă toată inima sa, tot sufletul său şi toate capacităţile sale Domnului.

Deci, de fiecare dată când încearcă cu adevărat şi numai pentru a aduce plăcere propriului Făuritor şi nu pentru beneficiul sau, pierde imediat şi intreaga puterea de muncă, rămânând ca o maşină fără combustibil, deoarece omul nu poate mişca niciun membru, fără a obținedintr-o acţiune, unele beneficii, pentru el însuşi. Chiar mai mult, o yeghia(efort pentru a lucra) la fel de mare ca și dăruirea cu tot sufletul și capacităţile sale, cum este poruncit în Tora, cu siguranţă nu va putea fi împlinită fără a obţine oarecare plăcere pentru el însuşi.

Într-adevăr, realizarea spirituală a sublimităţii Sale, în măsura în care ha’aşpaa (daruirea) se inversează în primire, aşa cum s-a spus despre un om important, nu este deloc un lucru dificil. Toţi cunosc măreţia Creatorului, care a creat totul și care consumă totul, fără început și fără sfârșit, a Cărui sublimitate este infinită şi fără sfârşit.

Dificultatea problemei constă în faptul că măsura de sublim nu depinde de un singur individ, ci de mediu; de exemplu: chiar dacă omul este plin de calităţi, iar dacă mediul nu respectă un astfel de om, el va fi întotdeauna dezamăgit şi nu se va putea lăuda niciodată cu calităţile sale, chiar dacă nu are nicio îndoială de adevărul lor. Pe de altă parte, omul care nu are nicio calitate, dar pe care mediul îl onorează ca şi cum el ar avea multe virtuţi, va fi foarte mândru, deoarece măsura importanţei şi măreţia au fost date în întregime de mediu.

Atunci când omul vede ca mediul său are o atitudine necuviincioasă față de munca Creatorului și că (persoanele) nu iau în considerare în mod corespunzătorsublimul Lui, un singur individ nu poate depăși mediul și nu poate nici măcar realiza sublimul Creatorului, ci chiar şi el ia o atitudine delăsătoare, asemeni celorlalţi, împotriva muncii sale (spirituale). Deoarece el nu are fundamentul realizării sublimității Sale este evident că nu va putea lucra pentru a aduce mulţumire Făuritorului său, și nu pentru beneficiul său propriu. Este astfel, deoarece el nu are combustibil pentru yeghia – să depună toate eforturile şi “(dacă), nu te-ai forţat și ai ajuns, nu crede”. El nu are atunci nici o altă sugestie decât să muncească pentru beneficiul său propriu, sau să nu muncească deloc, deoarece a oferi plăcere Făuritorului său nu-i poate servi ca primire.

Cu privire la aceasta vei înţelege cele scrise “Gloria regelui este în poporul său numeros”, pentru că valoarea sublimului vine de la mediu cu două condiții:
1) după măsura de apreciere a mediului în sine

2) după măsura măreţiei mediului. În consecinţă “Gloria regelui este în poporul său numeros”.

Din cauza marii dificultăți a acesteia înţelepţii noştri ne-au sfătuit,”Fă-ți un Rav și cumpără-ţi un prieten”. Aceasta înseamnă că omul ar trebui să aleagă pentru sine un om important și faimos pentru ca el să-i fie Rav, prin intermediul căruia el va putea ajunge la angajamentul în Tora şi în Miţvot, pentru a oferi mulţumire Făuritorului său, întrucât Ravul său oferă două facilitaţi:
1) de vreme ce el este un om important, studentul îi poate aduce orice mulţumire, pe fundamentul măreţiei Ravului său, deoarece așpaa i-a fost inversată în primire, care este un combustibil natural pentru a putea creşte, de fiecare dată, acţiunile de așpaa – dăruire. După ce s-a obișnuit să se angajeze în așpaa, în relaţionările cu Ravul său, el (ravul) îl va putea transfera de asemenea, la angajarea în Tora şi Miţvot Lișma în relaţionarea cu Creatorul, pentru că obiceiul devine a doua natură.
2) echivalenţa de formă cu Creatorul nu este utilă dacă nu este pentru totdeauna, adică “până când Celce cunoaşte toate tainele va depune mărturie că el nu se va întoarce la nebunia lui”. Dar, în caz de echivalenţă de formă cu Ravul său, Rav fiind în această lume și timp, echivalenţa de formă cu el îl va bucura, chiar dacă aceasta este doar temporară și el se va întoarce mereu la obiceiurile sale vechi. Ori de câte ori el va egala forma sa cu cea a Ravului său, se alătură Ravului în acel timp (specific). Din această cauză el urmează cunoștințele și gândurile Ravului său în măsura adeziunii sale, așa cum am clarificatcu alegoria organului care a fost amputat și s-a întors să fie atașat la corp.

Studentul poate folosi apoi realizarea sublimităţii Domnului,aparţinătoare Ravului său, care inversează dăruirea în primire şi în suficient combustibil pentru dedicarea propriului suflet și a tuturor capacităţilor sale. Atunci, discipolul se va puteaangaja în Tora şi în Mițvot Lişma cu toată inima sa, tot sufletul lui și toate capacităţile, care sunt Sgula, ce duce la eterna adeziune cu Creatorul.

Și în această privință vei înțelege ceea ce au spus înţelepţii noştri (Brahot, 7): “A fi în serviciul Torei este mai înălţător decât studiul Torei”, având în vedere că a spus,”Este aici Elisei, fiul lui Sciafat, care a vărsat apă pe mâinile lui Ilie” (Re2, 3, 11). Nu a fost spus a învăţat, ci a vărsat”.

În aparenţă este surprinzător că acţiunile simple sunt mai mari decât studiul înţelepciunii şi a cunoașterii. În ceea ce a fost spus trebuie înțeles în cel mai bun dintre moduri, că a servi Ravului său prin intermediul propriului corp şi cu toate capacităţile sale pentru a aduce mulţumire Ravului său, duce persoana la adeziune cu Ravul său, şi anume la echivalența de formă. Prin intermediul acestuia el primește cunoștințeleși gândurile Ravului său, în funcție de secretul de “gură la gură”, care este adeziunea de „spirit cu spirit” (Ruha beRuha). Prin aceasta el este recompensat cu realizarea sublimităţii Creatorului, în măsura în care va inversa așpaa – dăruirea, în primire, aşa încât să fie pentru el destul combustibil pentru dedicarea sufletului și a tuturor capacităţilor sale, până atinge adeziunea la Creator, ca mai sus.

În schimb, studiul Torei alături de Ravul său – deoarece trebuie să fie pentru propriul beneficiu – nu duce la adeziune, și se distinge ca “de la gură la ureche”. Apoi serviciul aduce elevului gândurile Ravului său, în timp ce studiul aduce doar spusele Ravului său. Meritul serviciului este mai mare decât cel al studiului, aşa cum este importanța gândului Ravului său relativ la cuvintele Ravului său, şi care este importanţa “de la gură la gură”, vizavi cu “de la gură la ureche”.

De fapt, se spun toate acestea, dacă serviciul este pentru a aduce plăcere Creatorului. Dar dacă serviciul este pentru propriul beneficiu – şi un astfel de serviciu nu îl poate aduce la adeziune cu Ravul său – desigur studiul aproape de propriul Rav este mult mai important decât a-i aduce servicii.

De fapt, așa cum am spus cu privire la realizarea sublimităţii Creatorului, mediul care nu consideră Creatorul în mod corespunzătorslăbește individul și îl împiedică de a realiza sublimul Său. Fără îndoială, aceasta se întâmplă de asemenea şi relativ la Rav, când mediul ce nu consideră în mod adecvat Ravul său împiedică discipolul de a realiza măreţia Ravului său, în mod adecvat.

În consecinţă, înţelepţii noştri au spus: “Fă-ți un Rav și cumpără-ţi un prieten”. Acest lucru înseamnă că omul poate să-şi facă un mediu nou care să-l ajute să obţină măreţia Ravului său prin intermediul iubirii de prietenii care îşi preţuiesc Ravul. Fiecare dintre ei primește, prin intermediul conversației dintre prieteni cu privire la măreţia Ravului, percepţia măreţiei sale. Astfel aşpaa a propriului Rav se transformă în primire şi în combustibil, în măsura care il va duce la implicarea în Tora şi în Mițvot Lişma.

Cu privire la aceasta este spus:”Tora este dobândită prin intermediul a patruzeci și opt de calităţi, servind înţelepţii şi prin acurateţea prietenilor”.Este aşa pentru că în afară de servirea Ravului său, el are nevoie în plus, de meticulozitatea prietenilor, adică de aşpaa a prietenilor, astfel încât ei să lucreze asupra lui pentru a realiza înălţimea Ravului său. De fapt, realizarea măreţiei sale depinde în întregime de mediu, iar omul nu poate face nimic singur în această privință, aşa cum a fost clarificat.

Într-adevăr, condițiile pentru realizarea măreţiei sunt două:

1)A auzi mereu și a primi aprecierea mediului cu privire la măsura măreției lor.

2) Ca mediul să fie mare, după cuvintele “Gloria regelui este în mulțimea de oameni”.

Pentru a primi prima condiție, elevul trebuie să se simtă cel mai mic dintre toți prietenii, și apoi va putea primi aprecierea înălţimii de la toţi, întrucât cel mare nu poate primi de la cel mai mic decât el, şi mai mult, nu poate fi impresionat de cuvintele sale. Doar cel mic este impresionat de luarea în considerare a celui mare.

În ceea ce privește a doua condiție, fiecare elev  trebuie să înalţe meritul fiecărui prieten şi să-l iubească, ca şi cum ar fi cel mai mare din generaţie. Atunci mediul va lucra asupra lui ca şi cum ar fi fost un mediu, calitativ, suficient de mare, deoarece “Calitatea este mult mai importantă decât cantitatea”.

 

 

 

 

 

 

 

 

About Mirela

Mirela - autor de cărți, content writer, blogger, project-manager, inginer, mama, sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala.

"Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”.

… Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."

Visit My Website
View All Posts