7. Ce înseamnă ca obișnuința devine a doua natură, în muncă

0
214

***

Am Auzit în 1943

 

Dacă omul exersează cum să se obișnuiască cu un lucru oarecare, atunci, acest lucru devine pentru el a doua natură, de aceea nu poate fi nimic din ceea ce el să nu poată simți, din realitatea lui. Așadar, în ciuda faptului că omul nu simte nimic în acest sens, oriunde ar fi, prin exersarea acestui lucru, poate să dobândească aceasta simțire.

Și trebuie știut că este deosebire între Creator și făpturi, în ceea ce priveste simțul, căci la făpturi reprezintă starea de simț și percepere obținută și dobândită, adică avem o stare de simț comună cu o oarecare realitate. Iar dacă realitatea este fără simț, El însuși, Creatorul – lăudat fie numele Lui, la Cel Lăudat gândirea cuprinde o lume întreagă. Ceea ce nu are omul este că realitatea lui se manifestă prin simțirea acestuia și de asemenea, veritabilitatea realității nu este apreciată ca adevăr, decât referitor celui care simte realitatea. Asta înseamnă că ceea ce simte cel ce o gustă – este pentru el adevăr.

Adică dacă simte gust amar în realitate, adică simte că se află într-o situație în care îi este rău și suferă în chinuri, din cauza asta, omul acesta este numit în munca lui, răufăcător, pentru că îl învinovățește pe Creator (deși Creatorul este numit bun și binefăcător, deoarece El influențează lumea numai în bine). Dar, după sentimentul omului, senzația lui este că a primit de la Creator inversul, deci situația în care el se află este rea.

Și după cele spuse, înțelegem ce au spus Înțelepții: lumea nu a fost creată, nici numai pentru răufăcători absoluți, nici numai pentru binefăcători absoluți. (Brahot 61). Înțelesul celor spuse este după cum aminteam mai sus, ori ‘gustă și simte că este bine în lume’, ori îl îndreptățește pe Creator, și spune că influența Lui în lume este numai de bine. Sau dacă gustă și simte gust amar în lume, atunci este răufăcător, pentru că îl învinovățește pe Creator. Așadar totul este măsurat după sentimentul omului. Ceea ce nu este la Creator – este faptul că nu se găsesc aceste toate sentimente, așa cum este scris despre El în Cântecul de unicitate: ‘așa cum este va fi întotdeauna, și nu va fi la tine lipsă și surplus‘.

Prin urmare, toate lumile și toate schimbările se referă la cei care le primesc, în măsura în care omul s-a străduit să obțină.

About Dora

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts