Tazria și Mețora („Când o femeie naște” și „Leprosul”)

0
54

Tazria și Mețora („Când o femeie naște” și „Leprosul”)

Leviticul 12:1 – 13:59 și Leviticul 14:1 – 15:33

Rezumat

În porțiunea Tazria (Când o femeie naște) se vorbește despre legile referitoare la o femeie care trebuie să nască. Dacă naște băiat, este considerată necurată (impură) șapte zile. În a opta zi, băiatul este circumcis, și femeia începe o perioadă de purificare de 33 de zile. Dacă femeia naște fată, este considerată 14 zile necurată, iar perioada de purificare durează 66 de zile.

Porțiunea vorbește și despre legile referitoare la suferințe ale pielii. Un om infectat cu ceva, trebuie să vină la preot, acesta îi verifică rana și stie legile pentru fiecare tip de rană.

Porțiunea Mețora (Leprosul) este dedicată regulilor referitoare la boala numită lepră și ce să se facă cu bolnavii infectați cu ea. Un lepros care a fost vindecat trebuie verificat de preot, iar apoi trebuie aduse două păsări. Preotul sacrifică o pasăre, iar pe cealaltă o scufundă în apă curată.

Sfârșitul porțiunii vorbește despre necurățenia ejaculării nocturne și despre regulile referitoare la femeie în perioada ciclului – oricine o atinge în această perioadă este necurat până seara.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

De ce sunt aceste legi descrise atât de amănunțit în această porțiune?

Toată Tora este o instrucțiune cu ajutorul căreia să ne corectăm. Omul, deliberat a fost creat cu dorință egoistă. De aceea vrem noi totul pentru binele nostru, după cum e scris „Pentru că firea omului este rea încă din tinerețe” (Geneza 8:21). Creația în sine este înclinația (firea) rea, suma tuturor calităților negative. Mineralul, vegetalul și animalul din jurul nostru sunt absolut neutre, nici bune, nici rele. Sistemul acestora este condus de legile Naturii și acționează instinctiv în toate elementele lui.

Omul însă, are alegere liberă și de aceea folosește egoul în detrimentul celorlalți. Așa este programul de operare în care suntem construiți. Tot timpul ne raportăm la ceilalți – verificăm dacă suntem mai bine sau mai rău decât ei. În felul acesta acționează constant natura omului în noi, cu gândul „cum pot eu să profit în detrimentul celuilalt?”. Omul care nu vede asta, este incoștient de această lege.

Tora ne arată și ne explică cum să ne corectăm, cum să ne transformăm de la forma opusă formei Creatorului, într-o formă corectă și completă. De aceea nu putem vedea Lumile Superioare, Forța Superioară, eternitatea și perfecțiunea în care suntem, și care ne este ascunsă. Ceea ce putem vedea noi este doar o sferă mică cunoscută ca „această lume”. În această lume nu e nimic în afară de o perioadă de timp în care existăm și apoi plecăm, precum animalele. Noi suntem întrupați de Sus, coborâm din Lumea Superioară, ne susținem în lumea asta, inconștienți de restul de stagii din dezvoltarea noastră.

Tora ne spune cum putem să ne corectăm astfel încât să începem să putem să ne descoperim în forma noastră completă și eternă. Tora ne arată cum vom putea munci pentru a descoperi lumea perfectă și eternă și să ieșim din senzația de exil în care suntem, către o lume bună și iluminată.

Cele două porțiuni arată toate corectările care trebuie să le facem. Tazria și Mețora vorbesc despre felul în care omul poate corecta semnele egoiste, greșite, pe care le descoperim constant în noi.

Este scris în Tazria că nașterea e un lucru bun, un grad nou. Cel care poate naște, este dorința care cere naștere pentru a se schimba în dăruire. Când acea dorință se poate naște din partea masculină din femeie, tot surplusul dorinței de primire, care nu poate fi corectat este scos ca sânge de la naștere – sânge necurat (impur). Atunci, omul este numit „femeie”, cu toate că el poate fi la fel de bine și bărbat. Depinde dacă el este în stare de primire sau dăruire. Dacă omul naște din el un act de dăruire, el este numit „femeie” care naște un copil. Apoi, îi este spus omului tot ce are de făcut cu ce nu a ieșit din acțiunea lui numită „nou născut”. Astfel, acele dorințe, pe care el, sau ea, le-au folosit, dar care încă nu pot fi corectate, ies ca sânge, ca diferite secreții, așa cum se întâmplă la nașterea fizică. După ceva timp, acele dorințe se întorc și devin corectate la un nivel mai înalt.

Prin urmare, după nașterea unui băiat, avem șapte zile de Tumaa (necurățenie), în a opta zi, circumcizia, și 33 de zile de purificare. După nașterea unei fete, avem 66 de zile de purificare. Acestea sunt corectări speciale. Odată ce am corectat aceste dorințe printr-o acțiune specială numită Korban (ofrandă), facem o acțiune de a dărui, în care facem o sacrificare, adică venim mai aproape de dăruire, de Creator, urmând legea echivalenței de formă, pentru a deveni din ce în ce mai asemănători Creatorului. Așa înaintăm încă un pas în corectare.

Aici, corectările sunt în mici revelări ale tuturor formelor dorinței egoiste care se manifestă prin lepră, sau prin alte probleme legate de noi, de casele noastre, de animalele noastre, adică, în toate gradele: dorințe minerale, vegetale și animale.

Porțiunea Mețora descrie corectările făcute de preoți. Începem să discernem din experiența anterioară, din corectările precedente, forțele din structura noastră interioară care să ne ajute să ne corectăm în toate calitățile care apar ca fiind rele.

Porțiunea vorbește despre un om care se aduce pe sine, sau pe soția lui, la preot. Porțiunea vorbește despre felul în care să corectăm „hainele” de pe suflet, numite „îmbrăcăminte”. Îmbrăcămintea este numită Or Hozer (Lumina Reflectată), sau Or Hasadim (Lumina Miluinței), adică intenție de dăruire. Cu toate că suntem născuți cu dorințe egoiste, dacă le „îmbrăcăm” cu intenția de dăruire și vrem să facem acte de dăruire, vom corecta astfel „îmbrăcămintea” noastră. Cel mai înalt grad în această corectare este curățarea hainelor și arătarea lor preotului, pentru a le examina. Acesta este înțelesul relației dintre grade în Sistemul Superior.

În acest fel avansăm în corectarea dorințelor prin revelarea Lumii Superioare, după cum e scris „Vei vedea lumea ta în viața ta” (Talmudul Babilonian).

Ne dezvotăm permanent și descoperim lumea. Ne simțim din ce în ce mai mult incluși în ceva etern și complet. Omul trăiește în această lume într-un corp animalic, care încă descoperă partea internă din el numită „suflet”. Ne identificăm cu acea parte, fiindcă este mult mai mare și mai puternică decât partea animală. Această solidaritate face ca noi să simțim partea animalică din noi ca pe un animal domestic pe care îl ținem în curte, și nu are nicio importanță dacă e mort sau viu, fiindcă sinele, partea umană pe care am ridicat-o în interior, pe care am construit-o în asemănare cu Creatorul, este eternă și completă, ca El.

Toate acestea sunt făcute prin munca prin care descoperim tot ceea ce încă nu este „curat” în noi. Ne curățăm de toate gândurile și intențiile bolnave care sunt orientate spre beneficiul propriu, și în detrimentul celorlalți. Cu fiecare corectare și curățare, devenim din ce în ce mai asemănători cu Creatorul.

Întrebări și răspunsuri

Cele două porțiuni sunt conectate. Una vorbește despre calitatea numită „femeie”, și cealalată despre lepră. Ce înseamnă „femeie”, și ce înseamnă „lepră”? Care este conexiunea dintre cele două?

În percepția noastră „omul e o lume mică” (Pkudei, 3). În interiorul nostru este o forță care „pictează” o imaginea pe partea din spate a minții noastre, în conștientizarea și conștiința noastră, a faptului că este o lume în fața noastră, în afara noastră. Dar dacă simțurile noastre încetează deodată să mai funcționeze, nu vom mai percepe nicio lume. Dacă unul din simțurile noastre dispare, vederea, auzul, o partea a percepției noastre va dispărea și ea.

Lumea este un produs al simțurilor noastre care descrie în interiorul nostru o realitate certă. Dar realitatea, nu are nimic de-a face cu ceea ce se întâmplă de fapt în afara noastră. Dacă studiem animalele care trăiesc lângă noi, vom afla că ele percep lumea noastră cu totul altfel. Lumea unui câine de exemplu, este plină de miresme. Câinii percep lumea prin simțul mirosului. Ei nu au nicio problemă în judecarea unor lucruri folosindu-și acest simț. Șerpii percep lumea lor prin temperatură (simțul tactil), distingând fiecare element cu mare acuratețe. 97% din perceperea lumii noastre depinde de simțul văzului. Astfel, fiecare are o imagine diferită a realității, dar, este totuși o imagine a realității.

Când obținem percepția în fapt a realității, se deschide în noi al șaselea simț. Începem să vedem Forța Superioară, Lumea Superioară împreună cu această lume. Lumea Superioară este prezentă acum și aici. Nu e nevoie să murim pentru a o percepe. Moartea noastră nu schimbă nimic în sensul acesta. Începem de asemenea, să descoperim că lumea are o cu totul altă formă decât ne-am imaginat noi înainte. De aceea este scris despre lumea noastră că e imaginară „O lume întoarsă am văzut” (Talmudul Babilonian).

Obținem percepția adevărată prin toate aceste corectări care apar în porțiunea de față, când ne corectăm din ce în ce mai mult dorințele pentru a avea intenții de dăruire din ce în ce mai mult. Când ne folosim dorințele cu intenția de a primi, absorbim permanent totul și imaginea ne e zugrăvită de instrumentele noastre mici și limitate de percepție. Dar când ieșim din noi înșine, în frecvențele infinite de deasupra celor pentru ochii și urechile noastre, ale căror gamă este foarte mică, intrăm în simțul numit „pentru dăruire”, „simțul dăruirii și al iubirii”. În acea stare găsim o realitate nelimitată, ca și cum am ieși din pielea noastră, după cum e scris „Chiar dacă mi se va nimici pielea” (Iov 19:26). Atunci, realitatea pe care începem să o vedem, nu va fi limitată de cele 5 simțuri fizice ale noastre, ci va fi realitatea de facto, Lumea Superioară pe care o descrie Tora.

Prin acest nou simț, ce este femeia care naște, și ce este un lepros?

O femeie care naște este corectarea unuia din simțuri, realizându-se astfel o nouă obținere, o nouă dăruire, în care descoperim o nouă lume. Deocamdată, nu putem folosi aceste forțe pentru corectarea în scopul dăruirii, este o limitare formată de contrastul dintre ele. Noi percepem totul invers. Fiind creaturi, noi vedem un lucru prin contrast cu altul. Când avem o singura culoare, ori altceva fără opusul lui, sau ceva pentru care nu avem nicio scală pe care să măsurăm sau să comparăm, nu putem să vedem sau să simțim lucrul respectiv. Dacă nu există o situație neagră sau albă, nu putem vedea negru, sau alb, sau galben.

Revelarea corectării noastre este totdeauna supusă limitărilor. Îngrădirea ne dă simțul de orientare, că suntem în ceva, simțind ceva. Altfel, nu avem nicio idee de ceea ce este permis și ceea ce este interzis. În acea stare totul este complet amorf și simțurile noastre dispar.

Femeia este cea care dă naștere. Creatorul ar fi putut să creeze un bărbat care să poată naște. De ce a creat numai femeia cu posibilitatea de a naște?

Femeie înseamnă „dorință de primire”. Bărbat înseamnă „intenție de dăruire”. De aceea, bărbatul participă la naștere. Nu se poate întâmpla fără el. Bărbatul dă numai o picătură din care femeia ridică nou născutul. Bărbatul naște numai dorința de primire prin corectările pe care și le face. Aceste corectări sunt numite „nouă luni de travaliu (muncă)”.

În cartea lui Baal HaSulam „Studiul celor zece Sfirot”, ca și în întreaga înțelepciune a Cabalei, învățăm despre această formă în care creștem și ne punem pe noi înșine într-o situație complicată, în Uterul Superior, într-o situație din care noi putem crește. Ne îngrijim de dezvoltarea noastră în acest Uter. Este o muncă mare pe care o facem pentru a ne adapta la gradul Creatorului, până devenim asemănători Lui, și atunci ne naștem. În orice caz, fiecare din noi are o realitate personală, o fază de adult, opusă fazei de Katnut (micime). Celelalte faze continuă până când obținem nivelul complet.

Deci femeia simbolizează dorința de primire și bărbatul simbolizează dorința de dăruire?

Da.

Lucrurile sunt aranjate de Sus în așa fel că doar dorința de primire este cea care naște, în timp ce bărbatul, care este dăruire, nu poate?

Bărbatul naște viitoarea formă de dăruire. Unde nu este forța de a dărui, femeia nu va putea naște. Dacă nu există nicio expansiune în dorința de primire prin forța de dăruire, ea nu va fi capabilă să dea naștere la nimic.

Porțiunea Mețora se ocupă de infecțiile pielii. De ce tocmai pielea, sunt multe alte beteșuguri?

Pielea este locul nostru de cercetare. Dorințele noastre sunt alcătuite din cinci grade: Moha (măduva), Ațamot (oase), Ghidim (tendoane), Basar (carne), și Or (piele). Dorința conține șapte straturi, pielea este ultima, cea mai crudă dorință. De aceea este cea cu care analizăm intențiile noastre egoiste, abilitatea de a corecta, și cum să facem asta.

Corectăm o parte a pielii prin scrierea Torei pe piele (de vită). Este un pergament de piele pe care îl tăiem în mijloc și scriem literele Cărții Tora pe partea exterioară. Separăm partea care nu poate fi corectată. Această parte va fi corectată doar la sfârșitul corectării, când nu mai e nicio limitare și nicio literă. Revelarea în fapt a Creatorului este ultima, când cel mai egoist grad poate fi corectat.

Lepra simbolizează folosirea incorectă a acestui concept?

Lepra simbolizează revelarea graniței, locul recunoașterii răului pe care omul îl corectează prin forța interioară – cea mai mare forță de dăruire numită „preot”.

Tora vorbește de boli care și azi sunt incurabile.

Toate bolile de piele sunt greu de tratat. Suferim de ele toată viața. Este așa, fiindcă pielea este ultimul grad al corpului și ne este foarte greu să-l influențăm. Îl tratăm ca pe sfârșitul corpului, o acoperire exterioară a organelor interne, dar pielea este ca și inima, plămânii, sau rinichii. Este un organ pe care încă trebuie să-l înțelegem.

Când cântărim pielea constatăm că este cel mai greu organ al corpului. De asemenea, nu putem trăi fără ea.

Adevărat. Putem vedea asta de la oamenii care au suferit arsuri serioase. Este o ramură a spiritualității, unde corectările la acest grad sunt cele mai grele. Este Malhut la încheierea ei.

Este pielea „tratabilă”, sau este o boală cronică?

Numai la sfârșitul corectării, când am corectat totul, vom fi capabili să corectăm și pielea. Atunci Lumina va străluci în Alef prin toată structura cunoscută ca Adam (om), și deci, și în interiorul pielii, în litera Ain.

Din Zohar: Două păsări vii

„El a luat pentru purificare două vietăți, păsări pure, un cedru, și doi viermi și mușchi (licheni)”. Cel ce se angajează în munca stăpânului său și se angajează în Tora, Creatorul este peste el, și Șhina (Divinitatea) se conectează cu el. Când acesta ajunge să se spurce, Șhina pleacă de la el, Creatorul pleacă de la el și toată partea de Kdușa (Sfințenie) a stăpânului său pleacă de la el. Atunci, spiritul de Tumaa (impuritate) și toată partea de Tumaa sunt în el. Dacă vine să se purifice (curețe), este ajutat. Odată ce a fost purificat și pocăit, ceea ce a plecat de la el, se întoarce la el, și Creatorul și Șhina Lui sunt cu omul.

Zohar pentru popor – Mețora (Lepra), paragraf 18

Acest lucru se referă la omul care vine să fie purificat. Omul aduce două păsări diferite, precum și o parte de copac prin intermediul unor anumiți oameni. În acest fel ne corectăm prin propriile noastre forțe, dorințele care apar pe drum pentru a fi corectate. Astfel de oameni descoperă dorințele care cer să fie corectate, și le corectează.

Glosar

Femeie cu travaliu

Aceasta este o dorință de primire care a primit puterea de a se dezvolta și naște o nouă acțiune de dăruire în fiecare om.

Circumcizie

Circumcizia este corecția unei dorințe nou născute. Dacă este bărbat, el trebuie să treacă printr-o corectare specială a ceva predominant din el, să-l oprească să-și folosească Sium-ul (sfârșitul), Yesod, pentru a atinge Malhut, unde poate fi găsită cea mai mare și mai rea dorință, și care poate fi corectată numai la sfârșitul corectării. De aceea, cel care dorește să fie Yașar El (direct la Dumnezeu/Israel), trebuie să facă circumcizie, adică, limitarea noastră de la folosirea dorinței de dăruire, dincolo de Yesod al nostru. Vom hotărî, de asemenea, aceste semne ca vamă în lumea noastră.

Menstruația

Menstruația este sângele, secreția pe care o avem după analizarea dorințelor care pot fi corectate. Distingem dorințele care nu pot fi corectate, și plecăm de la ele, permițându-le să se despartă de dorințele destinate corectării. După asta, este scufundarea în apa în care trebuie să aducem Lumina de Hasadim, prin care corectăm acele dorințe.

Pasăre

O pasăre reprezintă dorințele noastre la gradul mineral. Ea are un înțeles special în ofrandă. În interiorul mineralului este o divizare internă în: vegetal, animal și uman. Cea umană este specială și este într-o zi specială. Îmbrăcându-ne special, într-un anume loc, aducem anumite dorințe, în anumite combinații, pentru corectarea numită Korban. Trebuie să învățăm toate detaliile și, de fiecare dată, ele au o anumită complexitate. De aceea se numește „tămâiere”, seamănă puțin cu o salată. Numai combinând motivele în combinația corectă dintre ele obținem corectarea. De fiecare dată, punem la un loc întreaga situație, întreaga lume, și acesta este noul nostru grad.

About Dora

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts