VaIșev (Și Iacov a stat)

0
91

VaIșev (Și Iacov a stat) 

Geneza 37:1 – 40:23

 

Rezumat

În această porțiune VaIșev (Și Iacov a stat), Iacov s-a așezat să locuiască în ținutul Canaan. Protagonistul porțiunii este Iosif, fiul cel mic al lui Iacov. Iosif a fost înzestrat cu talentul viselor profetice. În unul din ele, el se vede pe sine conducând peste frații săi. El le povestește acest lucru și își atrage invidia lor.

Frații lui au dus vitele la Șhem, să pască acolo, iar tatăl l-a trimis și pe Iosif la ei. Pe drum el a întâlnit un om pe care l-a întrebat despre frații săi: „Îmi caut frații” (Geneza 37:16). După un timp, Iosif își găsește frații care deja complotau să-l omoare, din cauza invidiei. Ruben încearcă să-i împiedice să comită crima și atunci, frații hotărăsc să-l arunce pe Iosif într-o groapă pentru a-l vinde ismaeliților. O caravană de medianiți a trecut pe acolo iar ei l-au luat cu ei jos, în Egipt, să-l vândă egiptenilor.

Când Iosif a ajuns în Egipt, s-a ascuns în casa lui Potifar, căpitanul gărzilor Faraonului. Soția lui Potifar încearcă să-l seducă pe Iosif, dar acesta refuză. Ea se răzbună spunând că Iosif a vrut cu forța să profite de ea, iar el este aruncat în temniță.

În temniță, Iosif întâlnește doi curteni de la curtea Faraonului, mai marele paharnicilor și mai marele brutarilor. El le deslușește lor visele profetice. Le prezice că în trei săptămâni mai marele paharnicilor va fi eliberat, iar mai marele brutarilor va fi spânzurat. Iosif îi cere paharnicului ca, după eliberare să meargă la Faraon și să-i spună că el, Iosif, a fost închis fără motiv și, de aceea, să-l elibereze.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Această porțiune conține un mesaj spiritual profund. Ea descrie corectarea sufletului, ceea ce reprezintă scopul omului în viață și motivul pentru care i-a fost dată Tora. Inițial apare înclinația rea, după cum e scris „Am creat înclinația rea, Am creat Tora drept condiment, fiindcă Lumina din ea te întoarce la Bine” (te reformează). Reformare înseamnă întoarcerea la starea de „iubire a aproapelui ca pe tine însuți”. Asta este, ea aduce omul înapoi la calitatea de dăruire, la asemănarea cu Creatorul. Asta este ceea ce trebuie noi să obținem, după cum e scris „Întoarce-te, o, Israel la Domnul Dumnezeul tău”. (Hosea 14:2).

Tora, demonstrează cum egoul, dorința de primire, continuă să se schimbe până când este corectată. În exemplul arătat în această porțiune vedem cum toate calitățile noastre se conectează, apoi se separă, manifestând între ele neechilibru, până când dau naștere la calități mai avansate, mai apropiate de dăruire.

Iacov este începutul calității de dăruire în noi. Avraam, Ițhac și Iacov sunt cei trei Tați, Patriarhii. Iacov este de fapt cel mai înalt, fiindcă conține deopotrivă și dorința de primire și dorința de dăruire din noi, fiindcă doar așa este posibil să scoți linia de mijloc, folosindu-le pe amândouă. Linia de mijloc, Iacov, nu este încă atribuită nivelului de execuție din noi, ci nivelului luării de decizie.

Expresia executării la nivelul lui Iacov este în fiii lui, de la Ruben, cel mare, la Iosif, cel mic, și, precis în această ierarhie atârnă în jos calitățile din noi. În acest fel egoul nostru, în toate formele lui încă necorectate, este corectat. Cel care le completează este Iosif cel Drept. El adună toate calitățile anterioare în calitatea de Yesod (fundament/bază) care este numit „Iosif cel Drept”, sau „Un Drept este fundamentul lumii” (Proverbe 10:25).

Pe de o parte, Iosif folosește toate calitățile lui anterioare – Keter, Hohma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod – dar, pe de altă parte, el are nevoie să le conducă în Malhut. Malhut este dorința de primire egoistă, Faraonul, Egipt, simbolurile întregului nostru ego.

Odată ce omul a obținut starea descoperirii în el a acestor calități de dăruire – de la Avraam calitatea de Hesed, prin Gvura, Tiferet, Nețah și Hod, și, prin Yesod care este Iosif, este vremea ca omul să se despartă de Tați și să aparțină dorinței de primire. Întâi, el are nevoie să pătrundă în dorința de primire, și apoi, dorința de primire pătrunde în om.

Odată ce au pătruns în noi amândouă calitățile, primire și dăruire, trebuie să vedem întâi calitatea dăruirii că intră în calitatea de primire și începe să o corecteze. Numai atunci ea începe să scoată din calitatea de primire o partea a dorinței de primire care poate fi corectată.

Este la fel ca în cazul unui educator care lucrează cu o bandă de criminali. El poate lua câțiva din cei mai avansați membri ai grupului, care sunt dispuși să lucreze cu el, și să-i scoată la corectare. Cu alte cuvinte, când omul intră în dorința de primire, este exil, iar când iese din ea, omul iese cu „multă substanță”, adică cu mulți „criminali” care doresc corectare, și asta se numește răscumpărare (mântuire). Odată ce ei sunt corectați, omul are „multă substanță” fiindcă el a acumulat forță în plus  în calitatea generală de dăruire.

Astfel, prin toate aceste exiluri și răscumpărări, ne corectăm întreaga înclinație rea. În acest mod, de asemenea, înțelegem întregul proces, ajungem să cunoaștem planul Creației, și devenim asemenea Creatorului. Iosif, ultimul dintre calitatățile de dăruire, trece prin multe procese în scopul de a se rupe de calitatea de dăruire și de a se pregăti să intre în dorința de primire, adică, în Egipt.

Acesta este motivul disputei lui cu frații săi. Ei îl urăsc și îl resping fiindcă nu pot înțelege ce vrea el. Ei nu înțeleg cum cel mai tânăr fiu poate fi cel mai mare. Dar Iosif este diferit de ei.

Banim (fiii) sunt de trei ori Yod-Hey-Vav-Hey, în trei linii. Aceștia sunt cei 12 fii. Iosif nu este cel mai mare numai fiindcă vrea să se unească cu ei, dar ei se pleacă în fața lui, se predau lui. Atâta vreme cât ei nu intră în Malhut, în timp ce el este deja amestecat cu Egiptul, ei acceptă acest lucru fiindcă văd cum va fi realizată această situație în dorința de primire, mai târziu, în vederea corectării. Rezultă că noi trecem prin aceste stadii care ne par absolut incorecte și rele, doar fiindcă nu înțelegem comportamentul fraților față de Iosif.

Iacov suferă și este neputincios. Frații vor să-l omoare pe Iosif și îl mint pe Iacov, străinii îl salvează din groapă pe Iosif, cu toate că intenția lor este să-l vândă. În acest fel devenim rupți de calitățile noastre anterioare. Am acumulat acele calități în interiorul calității de Yesod, calitatea Iosif, și ne separăm de folosirea lor, spus altfel, părăsim ținutul Canaan și intrăm în Egipt.

În Egipt, când venim în contact cu dorința de primire, când calitatea de dăruire intră în dorința de primire, dorința de primire simte imediat cât de mult poate câștiga și profita de pe urma ei. Dacă ar fi fost doar o altă formă de primire nu ar fi contat atât de mult. Însă, dacă poți dărui pentru a primi, atunci ești ca un comerciant. Calculezi fiecare formă de dăruire pe care o adaugi dorinței de primire conectându-te la tot, și, prin negociere poți câștiga din ele profit pentru tine.

În acest fel descoperim cum calitatea Iosif poate fi foarte avantajoasă dorinței de primire. Un astfel de om simte că devine perspicace, mai puternică, mai folositoare și mult mai de succes decât alții. El nu se comportă agresiv în scopul de a primi ci din contră, obține totul deliberat: „eu îți voi vinde asta, tu îmi vei vinde asta”. Este o dezvoltare a egoului.

De aceea, când calitatea Iosif se amestecă cu dorința noastră de primire, așa cum Iosif s-a amestecat în Egipt, aduce mare profit acelora care sunt cu el în Egipt, după cum se povestește, sau omului însuși, adică o formă de egocentrism.

În fapt, profitul este atât de mare, că omul dezvoltă dorința de a folosi dăruirea pentru a primi, dar omul din noi nu poate fi de acord cu asta. Asta s-a întâmplat când Iosif a ajuns la casa lui Potifar. Când a ajuns la casa lui a fost bine, dar cu nevasta lui s-a depășit limita, fiindcă aici, omul din noi vede că este o dorință care folosește dăruirea pentru a primi, adică să taie omul de la fundamentul lui, și asta e ceva ceea ce el nu poate accepta. Când omul nu este de acord cu asta, el se simte neajutorat, închis, întemnițat.

Această senzație durează în noi mult timp și crește în starea de „a fi întemnițat”, prin „forțele” străine, paharnicul șef și brutarul șef. Aceste calități din interiorul nostru sunt în atingere cu cea de Iosif din noi. Ele îl duc la Faraon și îl însoțesc. Calitatea de brutar șef este distrusă fiindcă aparține forței de dăruire a egoului, cu care Iosif înțelege că nu poate lucra. Dar forțele de primire ale egoului – paharnicul șef – echivalentul vinului, sunt cele care trezesc. Paharnicul șef nu îl salvează pe Iosif imediat, ci numai după ce omul se trezește din cădere, din coborâre.

Pentru a ne înălța de la un grad la următorul, visăm. Visul este starea de pierdere a stării precedente și de obținerea a uneia noi. Omul are nevoie să fie inversat, renăscut.

În om există 3 etape: culcat, așezat și în picioare. Culcat înseamnă starea de visare. Când este în această stare, capul, corpul și picioarele, sunt toate la același nivel și indică faptul că omul nu are nici intelect și nici înțelepciune. Dar tocmai în această formă omul obține Kelim (vasele) pentru gradul următor și se întoarce, așa cum se răsucește fătul înainte de naștere în uterul mamei lui. În timp ce în uter este cu capul în sus, în timpul nașterii se întoarce cu capul în jos și, odată ieșit afară, se întoarce încă o data cu capul în sus.

Culcat înseamnă că pierde tot Mohin (Lumina de Hohma – înțelepciunea) din interior. În acest fel omul se va transfera de la o stare, la următoarea. Pe de o parte gradul anterior este pierdut, iar pe de altă parte, omul începe să obțină gradul următor, care devine pentru el o lume complet nouă. Aceasta este viziunea interioară cu care el începe să înțeleagă ce înseamnă „mâine”, gradul următor în care el intră.

Nu este nimic în lume ca visele. Astfel, aici în Tora, ni se spune despre intrarea într-un nivel mai înalt. În starea de vis, omul se vede pe sine într-o formă mai avansată, știe ce să folosească, cum ar fi: paharnicul șef, brutarul șef și Faraonul, și, poate avansa cu ei, fiindcă ei sunt deja formați în interiorul lui.

La sfârșit, când Iosif este închis din cauza soției lui Potifar, el descoperă în interiorul lui calitățile de paharnic șef și de brutar șef. Tocmai din cauza faptului că a ucis pe brutarul șef și a crescut calitatea de paharnic șef, el a ajuns în casa Faraonului.

De-a lungul evoluției generațiilor a existat ură între frați – între Abel și Cain, între Ițhac și Ișmael, între Iacov și Esav. Această ură este definită ca fiind Klipa (coajă) și Kdușa (Sfințenie). În această porțiune există 12 frați, fiii lui Iacov, care sunt calitățile omului, dar există așa o ură între ei că sunt dispuși să omoare calitatea numită Iosif.

Însă ura este numai față de Iosif. Ei se înțeleg unii cu alții. Fiecare din ei reprezintă diferite calități din interiorul nostru. Noi avem multe calități (atribute), dar nu cunoaștem deloc cum să le integrăm împreună în linia de mijloc. Nu putem înțelege cum să lucrăm cu diferite calități la un loc, adică cu egoul nostru, cu dorința noastră de primire.

Lucrul interesant despre Iosif este că el le spune fraților săi „un om are o dorință egoistă, nu calitățile de dăruire pe care le aveți voi. Asta este, eu pot conecta calitățile voastre la dorința egoistă. Știu cum să o fac”. De aceea, fiecare care reprezintă o anume calitate știe că prin dăruire el va obține ceva, de la dreapta sau de la stânga – de la Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, dar nu de la Yesod.

Întreaga structură a celor 12 frați, 12 fii ai lui Iacov, este aceea că ei lucrează peste ego, peste dorința de primire, dăruind de dragul dăruirii. Este așa fiindcă linia de mijloc, Iacov, care aparține totuși de Roș (cap), de gradul patriarhilor, naște toate calitățile fraților, mai puțin pe cea a lui Iosif, și ei sunt toți, de asemenea, în dăruire, de jos în sus.

 Întrebări și răspunsuri

Atunci de ce Iacov înțelege asta și chiar îl iubește pe Iosif?

Iacov l-a iubit pe Iosif fiindcă a fost continuarea lui; ei au fost amândoi în linia de mijloc – Iacov în Tiferet și Iosif în Yesod.

Ce înseamnă că fiecare frate reprezintă o anumită calitate?

Cei 12 fii ai lui Iacov sunt calități care se raportează la dăruire. De fapt, sunt 11 fiindcă Iosif nu are nicio calitate; el este pur și simplu o adunare a acestor calități. Ideea din spatele calității Iosif din noi este că omul poate lua toate aceste calități, poate să se contopească cu ele în diverse combinații și să le folosească cu egoul său. Cu alte cuvinte, el poate să înceapă să muncească cu egoul astfel încât acesta să poată lucra cu aceste calități, iar astfel, egoul le va suporta. În acest fel, omul se poate corecta. Aceste calități nu înțeleg cum este posibil să furi pentru a dărui.

Ce este o calitate? Furtul, lenea, furia sunt calități?

Hesed (har), de exemplu, este calitatea dăruirii. În starea Hesed, omul este în Hasadim (milă). Un astfel de om dă, contribuie, face tot ceea ce poate. Asta naște întrebarea „Cum poate egoul cuiva să se alăture la Hesed din cineva?”. Un om poate da, dar numai dacă este pentru a câștiga un profit. De fapt, așa este folosit Iosif în Egipt, întâi în casa lui Potifar și apoi cu Faraonul.

Iosif le aduce calitatea de Hasadim și ei o folosesc. Egiptul devine bogat și înfloritor prin Iosif fiindcă toți egoiștii înțeleg că dăruirea face tuturor profit egoist.

Cu toate acestea, ei nu înțeleg cum este posibil să folosească egoul pentru sprijinul calităților de dăruire. Aceasta este esența contrastului în Avraam, între Ițhac pe care l-a iubit și Ișmael, deoarece calitatea pură nu poate să-și mențină forma curată și, în același timp să se conecteze cu Malhut, dorința de primire.

Aici este un proces special și foarte complicat de ură și neînțelegere între ei. Dar, Iosif poate conecta calitățile de dăruire la dorința de primire așa încât, în cele din urmă, ea va profita de calitățile de dăruire. Frații, calitățile de dăruire din noi, nu înțeleg cum este posibil, și se opun. Nici noi nu înțelegem cum este posibil așa ceva.

Înțelepciunea Cabalei ne învață cum să folosim corect calitățile de dăruire pentru a ne corecta egoul. În afară de Cabala, nimeni nu se ocupă de asta fiindcă nimeni nu are metoda în trei linii. Toate religiile, credințele, metodele, sunt aparent deasupra egoului. Prin ele ne ridicăm chipurile peste ego, ca și cum nu am fi egoiști și am fi în dăruire totală.

Asta înseamnă că „eul” trăiește între cele două linii?

Da, numai calitățile de Iosif și Iacov. Iacov este în această calitate în linia de mijloc în Roș (cap) și Iosif este la sfârșitul liniei de mijloc, la intrarea în Malhut, fiindcă este Yesod (fundament). Iosif este la început în contact cu casa Faraonului și apoi cu Faraonul însuși. De aceea el este neînțeles, frații nu pot simți ceea ce vrea el să facă. Ei cred că el este în contact cu egoul, cu dorința de primire care le va dăuna.

Noi, de asemenea, suntem la fel în interior, și așa este societatea umană. Putem vedea cum toți urăsc Înțelepciunea Cabalei. Nimeni nu înțelege ce este ea, și nimeni nu știe măcar pentru ce este, fiindcă ea se ocupă cu lucruri ciudate – corectarea omului, corectarea sufletului. Pare de neînchipuit pentru cineva să ia aceste calități sublime – Dăruirea și Sfințenia – și să le conecteze la ego, la dorința de a fura, de a viola, la cel mai rău grad al egoului. Tocmai din acest motiv această metodă este numită „Înțelepciunea Cabalei” (cabala- primire), fiindcă ea ne învață cum să folosim cea mai rea dorință de primire pentru a obține, tocmai prin ea, iubirea.

Toate celelalte metode nu pot obține corectarea omului, starea de ”iubire a aproapelui ca pe tine însuți”. De aceea, toți uită această lege din Tora și nu au de-a face cu ea. Numai Înțelepciunea Cabalei ne corectează. Trebuie să ne amintim că toți aceia care muncesc „deasupra” egoului, orice formă de religie și credință, nu înțeleg cum este posibil să corectezi egoul omului, așa că ei fac gesturi de suprafață, fără să se scufunde în ego și fără să tindă cu adevărat spre corectare. Ei nu se ocupă de esență: „Am creat înclinația rea, am creat pentru ea Tora drept condiment”.

În această porțiune vedem pentru prima dată cât de dificil este să te ocupi de asta. De acum înainte va exista un motiv pentru toate distrugerile, fărădelegile, problemele din deșert, și toate războaiele. Problema care rămâne încă, este cum să se alăture în noi în mod corespunzător calitățile de dăruire cu cele de primire, pentru a ne corecta egoul.

Putem să deducem de aici ce se întâmplă azi în lume? Până la urmă, azi lumea este tot într-un fel de sclavie – suntem sclavii egourilor noastre. Cine este azi Iosif?

„Iosifii” de azi sunt aceia care au metoda de corectare a egoului apărut în lume prin Forța Superioară. Cu alte cuvinte, sunt aceia care studiază Cabala, după cum e scris „Am creat pentru asta Tora drept condiment” fiindcă „Lumina din ea ne întoarce la Bine (reformează)”. Metoda Luminii este Înțelepciunea Cabalei și este foarte dificil să explici asta lumii. Este de asemenea dificil de acceptat că este o cale de a corecta egoul, ura reciprocă, criza pe care o trăim ca rezultat al egourilor noastre.

Iosif nu a încercat să explice nimic. El a fost pur și simplu vândut ca sclav, plecat în Egipt și contopit acolo. De ce trebuie noi să explicăm azi asta?

Astăzi asta este ceea ce trebuie să facem – să explicăm prin diseminare Înțelepciunea Cabalei numită „Șofarul (cornul/trompeta) lui Mesia”. Trebuie să circulăm și să o răspândim în lume, fiindcă prin asta devenim incluși în neamurile lumii, ca Iosif în Egipt. În acest fel semănăm scânteile dăruirii care vor face pe fiecare să înceapă să înțeleagă motivul tuturor necazurilor, până ce, și ei, se pot ridica.

Necazurile se intensifică și nu există nicio modalitate de a le evita fiindcă atârnăm de ele și evoluția noastră continuă. Vor fi multe necazuri pe care noi nu le putem evita. Starea actuală de lucruri este motiv de război. Războiul dintre Gog și Magog (Armaghedon) a pornit din același motiv, ca toate războaiele noastre. Ne aflăm într-un punct critic și această porțiune este foarte pertinentă și semnificativă.

Punctul de interes al problemei este ura dintre frați (ura nefondată), și aceasta este starea în care suntem azi. Pe de o parte, se pare că nu putem face nimic, ura există între oameni ca și față de  Înțelepciunea Cabala. Mai mult, este de așteptat să se intensifice fiindcă este greu pentru oameni să înțeleagă Înțelepciunea Cabalei în ciuda tuturor explicațiilor. Pe de altă parte, tocmai acest punct revelează cele două opoziții din noi: sufletul și corpul. Este imposibil să le despărțim și Iosif este punctul care le conectează.

Glosar

Iosif

Iosif este Yesod, o calitate care rezumă toate calitățile bune din noi, calitățile dăruirii. Este o colecție a tuturor calităților de dăruire, și pentru că nu are nimic pentru sine, ci colecția de calități anterioare, se poate conecta cu calitatea primirii.

Această calitate poate conecta în ea toate calitățile dăruirii în partea sa superioară, și toate calitățile primirii în partea sa inferioară. Acesta este Iosif, deoarece colectează toate calitățile în interiorul său.

Iosif este, de asemenea, numit “temelia lumii”, deoarece lumea apare cu adevărat în această calitate, care este o colecție de două forțe – de dăruire și de primire – unde Creatorul și creatura se întâlnesc.

Tunica în dungi

Tunica are trei dungi, care sunt de fapt două, evident alb – negru, deoarece este făcută din lână, care este albă și neagră. Cu toate acestea, din negru și alb apare o linie de mijloc care nu există cu adevărat. Ea nu există în tunică, dar pe care omul o face. În cazul în care poartă tunică cu dungi, o persoană devine linia de mijloc între cele două dungi.

Caut pe frații mei

Iosif înțelege că fără puterea tuturor calităților de sus – frații săi, el nu va fi capabil să se ocupe de Egipt. De aceea, cînd îi întâlnește în Egipt, el spune, ” Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii  împreună!” (Psalmii 133:1). Aceasta înseamnă că acum într-adevăr devine evident cât de bine este că aceștia sunt amestecați în Egipt, și că o deschidere pentru corectarea Egiptului a fost deschisă, o ușă pentru corectarea ego-ului omului.

Din Zohar: Și un om l-a găsit

“Iosif a fost legământul superior, Yesod de ZA. Atâta vreme cât legământul, care este Iosif, a existat, a existat Divinitatea așa cum ar trebui, în mod pașnic în Israel. Din moment ce Iosif, legământul superior, a părăsit lumea, căci a fost vândut în sclavie, legământul, Divinitatea și Israel au fost toți în exil”.

Zohar pentru toți, VaIșev (Iacov a stat), punctul 104

About Dora

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts