Criza Adolescenței

0
200

 

Vedem că natura are grijă să creeze o nouă generație și “s-o pună pe picioare”. Oricum, mai târziu, când o persoană crește, natura nu îl mai sprijină și el se află la mila lumii în care descoperă că se află.

Pe la vârsta de 16,17,20 de ani el vede că nu mai e protejat de părinți în fața lumii. Nu mai sunt profesori la grădiniță și școală, care să alerge după el sau să-i poarte de grijă. În lumea copilului, acesta cere de la toată lumea și primește tot, pe când acum intră în lumea adultului și ascultă strict de reguli și cerințe care cresc tot mai mult.

Această contradicție, care prin Natura copilăriei noastre a pregătit o evoluție fină a noastră până în adolescență, devenită acum un tratament crud, ne șochează. Adică, vedem că e o discrepanță uriașă între relaționarea noastră firească cu o persoană în timpul evoluției acesteia și manifestarea lui atunci când a devenit adult și “stă pe picioarele lui”.

Natura tratează o persoană cu grijă în copilărie, până devenim adulți, apoi ne lasă singuri într-un mediu rigid. De ce ne face Natura așa ceva?

Întâi de toate, e esențial ca persoana să devină matură pentru a exista pe cont propriu, să ofere și să ia de la societate, să muncească, să aiba grijă de sine și să ofere un fel de ajutor celorlalți. Toate legile naturii sunt construite pe o singură regulă: “pozitiv și negativ, atracție și respingere”. Lumea oamenilor e construită pe primire și dăruire.

Astfel există o contradicție: în perioada adultă, o persoană nu își poate echilibra regulile de bază, construite pe primire și dăruire; pe de altă parte, în copilărie nu i s-a cerut să ofere nimic, întrucât dragostea primară, naturală, instinctuală a părinților și a societății față de un copil, constă în a-i satisface acestuia toate nevoile fără să îi ceară nimic în schimb. Această dragoste provine din nevoia de prezervare a omenirii și e înrădăcinată în noi de la natură.

Atunci când creștem, avem nevoie să începem să relaționăm unii cu ceilalți și cu întreaga societate în mod corect, să primim și să oferim conform cu regulile precise ale naturii și armoniei. O persoană trebuie să primească și să ofere, iar dacă păstrează aceste reguli corect, ca pe un minus și plus, presiune, atracție și respingere, în măsura în care toate aceste reguli conlucrează în armonie, atunci persoana se va simți în confort deplin.

Acesta e felul în care se întâmplă. În anii copilăriei și tinereții, nu primim educația corectă a cum să trăim în societate. De la început  încă, societatea nu este corectă. Dacă înțelegem asta în timp ce creștem și obținem informația corectă, și anume cum să trăim în societatea adultă, cum să primim și să oferim, atunci vom transforma societatea noastră într-un întreg armonios și fiecare poate primi ce are nevoie și oferi ce se cere.

Această lege există în natură, dar nu se aplică automat în noi, fiind astfel ascunsă nouă. Avem nevoie să o dezvoltăm în noi și să ajungem astfel la înțelegerea ei. Această lege e numită “legea echivalenței cu Creatorul” sau legea echilibrului între două forțe ale naturii; a primi și a dărui. Trebuie să învățăm și atunci fără îndoială că vom exista corect în societate.

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts