Două forțe

0
35

Întreaga natură este compusă din două forțe; forța de primire și forța de dăruire. Ceea ce este specific epocii noastre, este faptul că noi suntem pe punctul de a descoperi forțele dăruirii în lume. Nu avem încă instrumentele adecvate pentru a ști cum să folosim forța dăruirii în mod corect și într-un mod optim. De fapt, societatea în general este la faza de început în acest domeniu, ca un copil ce nu s-a născut încă. Este posibil să nu doriți să acceptați acest lucru, dar este dificil să-l negați.

Viața nu mai poate continua să fie un rezumat de probleme materialiste, de luni sau ani, cifre și rapoarte fiscale. Așa cum o persoană cere pâine să supraviețuiască, sufletul său cere hrană: complexitatea emoțională a unității noastre, cu formele mai avansate de dezvoltare comună. Sunt procese care dobândesc, toate, noi forțe creatoare ale vieții noastre reînnoite.

Până acum am putut să ne descurcăm, deoarece eram trași de ego și dezvoltarea noastră era naturală și inevitabilă. Aceeași formă de dezvoltare, din generație în generație, pentru a umple spațiile materiale de-a lungul timpului. Fiecare perioadă trecută a fost caracterizată de transformări diverse, dar ele aveau toate un numitor comun: ne conduc la limita capacităților noastre materiale individuale, care este biletul nostru de intrare în noua lume generală. Noi stăm în pragul acestei noi lumi.

Așa cum am menționat, forțele de dăruire încep să funcționeze în lumea noastră, dar fără participarea noastră conștientă. Noi putem să dăruim bani săracilor dar, în schimbul acestei acțiuni, câștigăm respectul celorlalți. Dacă facem acest lucru în mod anonim, vom atinge, totuși, o satisfacție personală. Putem efectua acest tip de dăruire.

Dar, a dărui de dragul dăruirii, pentru binele general, când toate beneficiile muncii mele vor merge spre binele general, asta este foarte departe de noi.

Vom studia faza de implementare în mod progresiv, la fel ca pentru orice alt proces al vieții noastre, de la fazele simple, la cele mai dificile. Deci, înainte de a învăța și a aplica forța generală a dăruirii care există în natură – iubirea – putem începe prin a nu ne mai face rău unul altuia. În aceeași măsură în care doresc ca nimeni să nu-mi facă rău, pot evita rănirea celorlalți. Știm că iubirea nu poate fi creată prin forță.

Iubirea este rezultatul echilibrului și armoniei tuturor părților naturii. Acesta este procesul care se află în fața noastră.

Concluzie  

Întregul sistem minunat al naturii, universul întreg de-a lungul istoriei, se așteaptă să continue dezvoltarea dorită. ”Dorită” este accentuat în raport cu sistemul care a eșuat, în care trăim acum, sau mai rău, cu moștenirea unei lumi obosite și tulburate pe care o transmitem copiilor și nepoților.

Este momentul, clipa care va urma, aici și acum, când rolul femeii este vital, continuarea speciei noastre pe această planetă, a vieții. Bărbații, prin natura lor, vor fi fericiți să se joace în cutia cu nisip:  să se joace cu sectorul financiar și industria de armament, până în punctul final în care nu va rămâne un singur om pe planetă. Singura forță care poate domni în acest joc pentru copii, în acest moment, este cea a femeii, la nivel mondial. Continuarea vieții depinde de prezența și intervenția femeilor.

Șaizeci la sută din populația globului este compusă din femei și copii. Tendința lor culturală pentru a crea o viață cu adevărat bună aici, pe pământ, trebuie să facă un pas înainte, în fața scenei. Impulsul și dorința trebuie să vină de la femeie; ea trebuie să ia frâiele în mâini. Poate părea un pic exagerat, dar este adevărul.

Femeile sunt mai practice, mai apropiate de natură, ele caută siguranță și sunt sursa vieții dând naștere copiilor. Trebuie să fie parte operațională a timpurilor noi, a noii lumi. Este clar de presupus că bărbații nu vor face ușor tranziția, nu vor abandona jocul atât de ușor. Prin urmare, cu cât se va accentua criza, lumea va deveni tot mai dependentă de voința femeilor, pentru a salva și ameliora situația generală a calității vieților noastre.

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts