Părinții mei sunt Dinozauri

0
214

Dacă nu primesc răspunsurile de care au nevoie, copiii se detașează de părinți și trăiesc pe cont propriu

Deseori observăm că generaţia mai tânără are o atitudine negativă faţă de părinţii lor şi de cei mai în vârstă, îi tratează cu furie şi răspund cu agresivitate la sfaturile lor. Dacă am privi această furie ca un strigăt după ceva mai profund, am înţelege că, probabil ei au dreptate, întrucât generaţia mai în vârstă nu le oferă ceea ce au ei nevoie.

Ce oferim generaţiei mai tinere? Aparent au totul: snacks-uri, televizor, jocuri video. Dar nu acesta e lucrul pe care îl cere tânăra generaţie, nu e ceea ce doreşte, nici menirea lor. Lor le lipseşte răspunsul la întrebarea “Pentru ce trăiesc eu?” şi această răbufneşte în forma violenţei şi furiei.

De ce există o generaţie mai tânără şi una mai în vârstă? Cei mai în vârstă trebuie să le ofere celor mai tineri informaţii despre viaţă, să le transmită înţelepciunea de a răzbi în viaţă, să le răspundă la întrebări fundamentale despre existenţă, “Unde mă aflu? Pentru ce? De ce? Care e sensul vieţii mele?”

Din nefericire, mai des decât ar trebui, acest lucru nu se întâmplă. Majoritatea părinţilor nu cunosc ei înşişi răspunsurile la aceste întrebări. Şi totuşi, îi absolvă această de obligaţia de a oferi copiilor lor ceea ce au ei nevoie? Nu, desigur. Dacă părinţii înşişi nu ştiu, ar trebui să caute la rândul lor răspunsurile. Copiii spun, “Ei m-au făcut, ei m-au adus pe lume şi mă simt de parcă m-ar fi abandonat aici, fără niciun ajutor.”- aşa simt copiii în sufletul lor.

Prin faptul că nu primesc răspunsurile de care au nevoie, copiii se detaşează şi se deconectează de părinţi. Un copil vine acasă, mănâncă ceva şi are viaţa lui. Mama, tata şi oricine mai e pe acolo sunt ca nişte maşinării care le îndeplinesc nevoile fizice. Orice altceva are legătură cu sufletul lor şi nevoile lor interioare nu îi priveşte. Cine sunt aceşti oameni? Dinozauri sau roboţi prin casă, care îl servesc pe copil. Exact aşa par părinţii în ochii copiilor.

Putem schimba asta? Da, însă doar dacă părinţii înşişi primesc altă educaţie.

Dacă copiii observă că părinţii lor sunt interesaţi de esenţa vieţii, motivul pentru care trăim şi cum să obţinem asta, dacă ei văd că părinţii evoluează zilnic, vor simţi automat că aceştia le vor putea oferi răspunsul la orice întrebare. Ei pot explica ce se întâmplă în lume şi de ce, îi pot ajuta cum să înţeleagă criza şi toate problemele, aşa încât ei să poată relaţiona cu lumea în mod corect. Părinţii pot nu doar să le explice aceste lucruri, ci şi să-i iniţieze în această înţelepciune.

Din nefericire, dacă copiii văd şi simt în sufletul lor cât de amărîţi sunt părinţii lor, dacă iau parte la divorţurile lor sau îi văd drogându-se, distrugându-şi viaţa, ce fel de atitudine ar putea avea faţă de ei?

În ziua de azi, copiii sunt foarte ageri şi inteligenţi. De aceea părinţii înşişi ar trebui să înţeleagă acest lucru, că de dragul copiilor lor, trebuie să se educe mai întâi pe ei înşişi.

 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts