Ultima Generație

0
559

***

SOLUŢIA

De-a lungul timpului şi de la un capăt la celălalt al lumii, oameni înţelepţi au eşuat să găsească o soluţie care să fie acceptată de toţi. Eu ofer o soluţie autentică, care este acceptată şi îi uneşte pe toţi.

NOUA SOCIETATE

Acceptarea religiei “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine insuţi”, în acest mod simplu (adică, religia este “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”!). O distribuţie corectă a profiturilor, astfel încât fiecare să muncească în concordanţă cu priceperea sa şi să primească în concordanţă cu nevoile sale. Proprietatea privată există, dar posesorul acesteia nu trebuie să profite de pe urma ei, mai mult decât are nevoie cu adevărat. Proprietarii se vor afla sub supravegherea publicului, sau sub propria observaţie, sau vor fi supuşi contabilităţii. Celor neangajaţi le va fi asigurată împlinirea nevoilor, în mod egal cu nevoile celor care muncesc. Oamenii care trăiesc în comun vor primi în mod egal cu muncitorii. Profiturile vor fi utilizate pentru construirea activelor publice.

SCHIMBAREA DE FORMĂ

Voinţa de a primi care este imprimată în fiecare creatură, are diferite forme faţă de Creator. De aceea sufletul s-a despărţit de El, deoarece o schimbare de formă în spiritual, este precum un topor care taie în două un material. De aceea, este clar că ceea ce Creatorul vrea de la noi, este echivalenţa de formă, prin care ne întoarcem şi ne lipim de El, la fel cum eram înainte de a fi creaţi. Este precum grăieşte versetul: “Să te lipeşti de calităţile Lui: precum El este milostiv, tot aşa vei fi şi tu milostiv”. Cu alte cuvinte ne schimbăm calităţile, voinţa de a primi şi acceptăm calităţile Creatorului, care constau în dăruire totală, într-un asemenea mod încât orice vom face, vom face doar ca să dăruim aproapelui nostru şi acesta să beneficieze de cele mai bune abilităţi ale noastre. Prin asta, noi ne îndreptăm spre scopul adeziunii cu El, adică spre echivalenţa de formă. Şi ceea ce omul trebuie să facă pentru sine, minimum de care acesta are nevoie împreună cu familia sa, nu se consideră a fi o schimbare de formă, deoarece “necesitatea nu este nici lăudată şi nici condamnată”. Şi toate acestea vor fi descoperite în timpurile lui Mesia. Când acea lecţie va fi învăţată, noi vom atinge completa eliberare.

DOUĂ CĂI DE A DESCOPERI PERFECŢIUNEA

O cale a Torei şi o cale a durerii. Această tehnică va produce o distrugere totală a lumii, într-un al treilea război modial. Supravieţuitorii vor decide să nu muncească pentru ei, mai mult decât va fi necesar şi să dedice restul acţiunilor lor pentru binele celorlalţi. Şi dacă toate naţiunile lumii vor consimţi că nimeni nu ar trebui să aibă grijă de sine, ci doar de ceilalţi, atunci războiul va înceta să existe.

TORA LUI MESIA

Tora echivalenţei de formă (de asemenea o metodă). Mesia îi va învăţa pe toţi să Îl preaslăvească pe Creator, prin intermediul echivalenţei de formă, cu alte cuvinte el va dovedi că dacă oamenii urmează calea sa, ei vor fi mult mai bine. Totuşi, dacă aceştia nu vor lua asupra lor munca Creatorului, ei vor fi conduşi pe o cale a durerii teribile şi vor fi distruşi de război. Atunci naţiunile lumii vor căuta sfaturi în legătură cu modul în care să evite războaiele, se vor îndrepta către Mesia, către Ierusalim şi el îi va învăţa Tora.

formarea religioasă

Formarea religioasă a tuturor naţiunilor, ar trebui în primul rând, să îşi determine membrii să dăruiască aproapelui lor conceptul că viaţa celuilalt este mai importantă ca propria viaţă, o constituire a “Iubirii aproapelui ca pe tine însuţi”, cu alte cuvinte, că omul nu va beneficia de societate mai mult decât o fac cei neprivilegiaţi. Aceasta este o religie completă, pentru toate naţiunile ce vor funcţiona în cadrul noii societăţi. Altminteri, fiecare naţiune poate să-şi urmeze propria religie şi propriile tradiţii, şi nu este necesar ca una să interfereze cu cealaltă.

Legile acestei egalităţi între toate religiile (dăruire), sunt:

  • Omul va munci pentru ceilalţi, în concordanţă cu propriile competenţe şi chiar dincolo de acestea, până când nu va mai exista foamete în lume.
  • Deşi un om poate fi un muncitor harnic, el nu va beneficia de pe urma societăţii mai mult decât o fac cei neprivilegiaţi, astfel încât standardul de viaţă să fie egal pentru toţi.
  • Deşi este o religie, onoruri care sunt compatibile cu această religie trebuiesc adăugate – acela care dăruieşte mai mult, va primi de la societate o decoraţie superioară.
  • Legile societăţii vor pedepsi pe oricine se sustrage de la a da tot ce poate.
  • Fiecare trebuie să se străduiască, în concordanţă cu propria religie, să îmbunătăţească constant standardul de viaţă al omenirii, astfel încât toţi aceia care vin în ea, să obţină plăcere în viaţa lor şi să se bucure de viaţă din ce în ce mai mult.
  • Nu toată lumea trebuie să se adâncească în spiritualitate, ci doar câţiva aleşi, în concordanţă cu nevoile schimbătoare. Va exista o aşa numită Curte Supremă şi toţi cei care doresc să participe în viaţa spirituală, trebuie întâi să primească aprobare de la această comisie.
  • Fiecare individ sau grup care intră în acest cadru, trebuie să facă un jurământ de credinţă că o să respecte tot ce este, pentru că aşa a hotărât Creatorul, sau măcar să se oblige să îşi înveţe fiii că astfel a poruncit Creatorul. Aceia care solicită să se ocupe de ideologie, ar trebui să fie acceptaţi cu aceste condiţii. Dacă se supun acestora, atunci ei pot fi acceptaţi total. Cu toate astea, ei trebuie să promită să nu transfere fiilor lor, calea ereziei lor, ci să lase educarea acestora în mâinile statului. Şi dacă nu se supun acestor lucruri, să nu fie acceptaţi deloc, deoarece îşi vor corupe prietenii, iar pierderea cauzată va depăşi profitul.
  • În primul rând trebuie să fie o mică organizaţie a căror membrii să-şi dorească să muncească în concordanţă cu abilităţile lor şi să primească în concordanţă cu nevoile lor din motive religioase. Ei vor munci cu sârguinţă ca şi cum ar avea contracte de muncă, iar dacă este necesar chiar mai mult de opt ore zilnic. În această organizaţie, ei vor constitui administraţia corectă, exact ca cea a unui stat, astfel încât administraţia acelei mici societăţi, să fie suficientă pentru cadrul de funcţionare a tuturor naţiunilor lumii. Organizaţia va fi ca un punct central care se extinde peste naţiuni şi ţări şi tot ceea ce intră în acest cadru, va accepta conducerea şi administraţia programului organizaţiei iniţiale, astfel că întreaga lume va fi unită în faţa consecinţelor pierderii sau a profitului.
  • Toate contradicţiile dintre membrii societăţii vor fi rezolvate între părţile relevante şi oricine exploatează slăbiciunea şi justeţea aproapelui său, va fi renegat din societate. Dacă sunt găsite unele excepţii în societate, publicul trebuie să fie informat despre acestea până când sunt corectate. Dacă efortul de a le îndrepta eşuează, societatea ar trebui să le trateze ca pe paria astfel încât să nu poată corupe şi alte persoane.
  • Nicio persoană nu îşi va cere drepturile de la societate. Oameni special aleşi se vor interesa despre nevoile fiecărei persoane şi vor observa satisfacţiile tuturor, astfel încât fiecare să fie ocupat doar în dăruire şi să nu fie nevoie vreodată să-şi analizeze nevoile.
  • Libertatea individuala ar trebui să fie menţinută atâta timp cât nu aduce vreun prejudiciu societăţii. Toţi cei care doresc să părăsească societatea şi să se alăture alteia, nu trebuie să fie reţinuţi sub nicio formă, chiar dacă plecarea lor este dăunătoare societăţii.

PUBLICITATE

Sunt trei fundamente pentru circulaţia credinţei:

  1. Satisfacerea dorinţelor: în fiecare om există o scânteie necunoscută, care cere uniunea cu Creatorul. Şi când în viaţă se trezeşte ca să-L cunoască pe Creator, sau să-L renege (ceea ce, de fapt este acelaşi lucru), dacă există cineva care să-i satisfacă această nevoie, atunci omul este de acord cu orice. În plus, este o chestiune privitoare la viaţa de după moarte şi la recompensele din lumea următoare. De asemenea este o chestiune atât de mândrie individuală cât şi de mândrie naţională.
  2. Dovada – că lumea există pentru El, chiar şi în perioada atomică.
  3. Publicitate: angajarea oamenilor care să răspândească aceste cuvinte, către publicul larg.

Nu există o lovitură mai puternică pentru regimul capitalist, decât această nouă formare a societăţii. Nu ar trebui să ne aşteptăm ca regimul capitalist să dispară de la sine. Publicitate: dacă persoana înţelege că tot ceea ce este greşit este ceva ce poate fi reparat în noua societate, atunci nu îi va fi dificil să se dedice acesteia.

Evreii ar trebui să prezinte în faţa neamurilor, o noutate în înţelepciunea credinţei, în justiţie şi în ceea ce priveşte pacea. Pentru că, cele mai multe neamuri sunt discipolii noştri, iar această înţelepciune ne este atribuită doar nouă şi asta este ceea ce ei aşteaptă de la întoarcerea în Pământul Israel. Israel este sărac, locuitorii săi sunt condamnaţi să sufere şi să emigreze din ţară. Singurul leac pentru aceasta este noua societate, care nu numai că uneşte toate neamurile ca unul, pentru a se ajuta unul pe celălalt, dar şi dă tărie şi rezistenţă fiecăruia. Şi ce este cel mai important – noua societate dă tărie în muncă, într-un asemenea mod încât productivitatea în muncă va compensa sărăcia.

Dacă această religie este acceptată, construirea Templului este posibilă.

Baza acestei întregi explicaţii este descoperirea atât a creaţiei spirituale cât şi a celei materiale, care nu mai este voinţa de a primi, considerată ca existenţă din absenţă, ci ceea ce substanţa primeşte se extinde asupra existenţei din existenţă. Deci putem vedea clar, ceea ce Creatorul ne cere: echivalenţa de formă. Deoarece prin natură, corpurile noastre au doar voinţa de a primi şi nicio voinţă de a dărui, iar acest lucru este opus Creatorului, care este doar dăruire şi nimic din primire. Această diferenţă de formă, cauzează separarea faţă de Creator. De aceea suntem datori să aducem mulţumire Creatorului nostru, prin acţiuni ale Torei şi prin Mitzvot, să dăruim celorlalţi, cu scopul de a primi acea formă de dăruire şi încă o dată să fim faţă de Creator ca înainte de creaţie.

CONDUCĂTORUL GENERAŢIEI

În mod natural, oamenii cred într-un conducător care nu are interese personale şi nici obligaţii, care se dedică şi îşi abandonează intimitatea, în favoarea beneficiului public, deoarece într-adevăr aşa ar trebui să fie. Iar dacă acest conducător răneşte altă persoană datorită propriului interes, atunci el este un mincinos şi un trădător şi îndată ce oamenii vor afla acest lucru, îl vor dispreţui şi-l vor dărâma. Există două feluri de interese personale: fizice şi mentale. Nu există niciun conducător în lume, care nu va trăda interesul public în favoarea celui mental. De exemplu, dacă cineva este milos şi din acest motiv nu scapă societatea de cei răi şi nu avertizează în legătură cu aceştia, sau dacă se teme de răzbunare, poate chiar şi de răzbunarea Creatorului, datorită acestor lucruri, nu va face corecţiile necesare. Deci, datorită interesului personal, el îl neglijează pe cel public. Chiar dacă se eliberează de interesele personale, el tot nu va dori să se despartă de interesele ideologice şi religioase, chiar dacă sunt ale sale, neavând nicio legătură cu publicul, pentru că aceste interese discern doar cuvântul “beneficiu”, chiar şi dacă cele mai idealiste pot sta in calea beneficiului.

FAPTELE BUNE ŞI MITZVOT (acte ce determină adeziunea)

Mintea nu poate percepe ceva, care să nu fie detectat mai întâi de simţuri. O persoană nu doreşte ceva pentru că este bun, ci acel ceva este bun pentru că este dorit. Simţurile nu detectează ceva ce nu a fost făcut anterior. Deci, acţiunea conduce către simţire, care conduce către înţelegere. De exemplu: simţurile nu pot avea plăcere în dăruire, dacă anterior nu au dăruit ceva, şi este imposibil să înţeleagă importanţa dăruirii, înainte ca simţurile să nu guste din ea. La fel este imposibil să obţii plăcere în adeziune, înainte ca multe fapte bune să fi fost făcute, care să te conducă la aceasta, acţiuni făcute cu scopul de a-L mulţumi pe El, adică să obţii plăcere din faptul că El primeşte mulţumire din aceste fapte bune. Îndată ce plăcerea din faptele bune este simţită, devine posibil să Îl înţelegem, în conformitate cu plăcerea primită.

Această religie are două scopuri:

A. Nu pentru numele Ei, pragmatismul, atunci când omul primeşte ceea ce doreşte şi este satisfăcut.

B. Religiozitate, o nevoie mentală de a se alipi Lui, ceea ce se numeşte Pentru Numele Ei.

Prin acţiune, omul poate trece de la “nu pentru numele Ei”, la “pentru numele Ei”.

Scopul şi semnificaţia vieţii

De a obţine adeziunea cu Creatorul, astfel încât doar El să fie satisfăcut, sau de a purifica pe alţii astfel încât aceştia să poată obţine adeziunea cu Creatorul.

DOUĂ SERVITUŢI ÎN LUME

Către Creator sau către creaturile Sale, una din acestea este obligatorie. Nu există niciun gust al libertăţii totale, în afară de al celor care sunt doar slujitorii Domnului şi al niciunei alte creaturi în lume.

ATINGERE, CONTACTUL CU EL

Nu este nimic mai natural decât dobândirea atingerii cu Creatorul, după cum spune versul: “Întregul pământ este plin de Gloria Lui”, dar omul nu ştie acest lucru şi nici nu-l simte. Iar adoratorul care este înzestrat cu contactul cu El, nu câştigă altceva decât cunoaştere. Astfel el devine mai natural, mai simplu şi mai sărac, până când va putea spune că înainte de a fi înzestrat, atât el cât şi masele se aflau în afara naturii simple, iar acum el este egal şi îi înţelege pe toţi oamenii, şi că este foarte conectat cu ei, că nimeni nu este mai aproape de masele de oameni ca el, si că trebuie iubit, deoarece acestea nu au un frate mai apropiat ca el.

About Mirela S.

Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala.

"Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”.

… Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."

Visit My Website
View All Posts