Concepțiile despre Providență

0
79

Părerile oamenilor despre Providență sunt în număr de cinci. Ele sunt toate vechi, adică sunt păreri ce erau rostite încă pe vremea profeților, de la ivirea Legii adevărate, care luminează toate întunecimile.

Prima concepție este aceea care pretinde că nu există defel o Providență, ce se ocupă de tot ce există în acest univers; că tot ce există se datorește întâmplării și unor anume întocmiri.

A doua concepție este a celor ce cred că anume lucruri țin de o Providență și se află sub cârmuirea unei ființe care le guvernează și le poruncește; în timp ce altele sunt lăsate la voia întâmplării.

A treia concepție este părerea celor care cred că în univers nu există absolut nimic, nici în amănunte, nici în întreg, care să se petreacă din întâmplare, și că, din contră, totul este urmarea unei voințe, a unei intenții și a unui regim. Or, e limpede că tot ce e cârmuit este obiectul unei cunoașteri.

A patra concepție aparține celor care cred că omul are puterea să acționeze. De aceea, după părerea lor, prescripțiile și interdicțiile, răsplățile și osândele despre care vorbește Legea sunt în cea mai bună rânduială. Ei socotesc că toate acțiunile lui Dumnezeu vin dintr-o înțelepciune, că nu i se poate pune în seamă o nedreptate și că el nu-l pedepsește pe omul cel bun.

A cincea concepție este aceea a noastră, mai bine zis a Legii noastre. Am să-ți arăt ce spun cărțile profeților noștri și cu ce s-au declarat de acord, în general, doctorii Legii. Am să-ți aduc la cunoștință și ce au gândit unii dintre învățații din vremea noastră, iar la urmă am să-ți spun ce gândesc și eu. Acum am să-ți spun că principiul fundamental al Legii lui Moise este acela că omul posedă facultatea absolută de a acționa, că, adică, prin natura, prin alegerea și prin voința sa, el face tot ceea ce omul poate face, fără să sufere intervenția vreunui lucru nou creat. La fel, conform acestei concepții, toate speciile de animale se mișcă după propria lor voință; căci Domnul Dumnezeu a vrut asa, anume ca toate animalele să se miste după liberul lor arbitru, prin efectul voinței sale veșnice și primordiale și că omul are puterea să facă tot ce vrea sau tot ce preferă dintre acțiunile ce-i stau la îndemână, că în nici un caz nu i se poate atribui lui Dumnezeu vreo nedreptate și că toate nenorocirile ce se abat asupra oamenilor sau binefacerile de care ei se bucură, fie individual, fie în comun, sunt urmarea a ceea ce au meritat, a unei judecăți drepte în care nu încape nici o nedreptate.

Amândouă ar fi meritate pentru că, spune Cartea Sfântă: „Căci toate căile Lui sunt drepte”. (Deuteronom 32; 4)

Maimonide – Ghidul celor șovăielnici –Cap.3

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts