Poruncile referitoare la legăturile trupești

0
239

Se știe că de prieteni omul are nevoie toată viața, cum a arătat încă Aristotel în cartea a IX-a din Etica. În clipele când e sănătos și bine dispus, el se bucură de intimitatea lor; în clipele grele, ei îi slujesc drept refugiu; în fine, la bătrânețe, când trupu-i slăbește, el caută sprijinul lor. Aceste foloase omul le află în cea mai mare măsură la copiii lui și chiar la părinți.

Înfrățirea, prietenia și dăruirea reciprocă nu există la perfecție decât între rude, adică în familie, încât oamenii din același trib, având un strămos comun, chiar depărtat, sunt pătrunși de iubire, de dăruire și de plăcere, unii față de alții, ceea ce este și unul din principalele țeluri ale Legii. De aceea, ea a interzis preacurvia, care înseamnă nimicirea familiei; căci copilul care vine astfel pe lume e străin față de toată lumea, nu i se cunoaște familia și nici una dintre rude nu vrea să stie de el, ceea ce este cea mai neplăcută situație pentru el și tatăl lui.

Mai există, însă, și un alt motiv puternic spre a interzice legătura cu femeia stricată; acela de a împiedica dedarea prea pătimașă și cu prea multă stăruință iubirii trupești. Într-adevăr, schimbarea femeilor stricate face să sporească patima, căci bărbatul nu e ațâțat de o singură făptură, cu care e mereu obișnuit, în măsura în care este înconiurat de făpturi mereu altele ca înfățișare și obiceiuri. In sfârsit, interdictia de a avea de-a face cu femei stricate este și de un alt mare folos, anume prevenirea nenorocirilor; căci dacă ar fi îngăduită legătura cu o prostituată, mai mulți bărbați ar putea căuta să se apropie în același timp de aceeași femeie, ceea ce ar duce inevitabil la certuri și, de cele mai multe ori, s-ar putea chiar ucide unii pe alții, ceea ce, cum se știe, se și întâmpla adesea: și aleargă cu grămada la casa curvei (Ieremia, 5, 7).

Spre a preîntâmpina, dar, aceste mari nenorociri și a dobândi folosul general amintit, Legea oprește legătura cu femeia stricată, încât pentru a se deda în chipul îngăduit iubirii trupești nu există pentru bărbat altă cale decât însotirea cu o femeie, numai a lui, și a se căsători în fața lumii; căci dacă ar fi deajuns să rămână singur cu dânsa, de cele mai multe ori bărbatul și-ar putea lua în casa lui pentru o bucată de vreme o femeie stricată și, în înțelegere cu dânsa, s-o înfățișeze drept nevasta lui ș De aceea s-a prescris o legătură și un act prin care el să-și ia femeia: mai întâi logodna și apoi însurătoarea: Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrânii cetății etc… (Ruth, 4, 2).

Însă, uneori, se întâmplă ca în legătura lor să nu domnească o înțelegere desăvârșită și ca gospodăria lor să nu fie bine orânduită; de aceea a fost încuviințat divorțul. Însă dacă divorțul s-ar putea săvârși doar printr-un singur cuvânt sau prin alungarea femeii din casă, ea ar putea pândi un moment, când n-ar fi văzută și ar ieși, susținând că e renegată; sau dacă un bărbat ar fi avut o legătură cu dânsa, atât ea, cât și subjugătorul ar putea pretinde că a fost mai înainte renegată. De aceea Legea cere ca divorțul să nu fie valid decât printr-un înscris care să-l adeverească: să-i scrie o carte de despărțire (Deuter. 24, l).

Cum bănuiala de înșelăciune și îndoielile ce se pot naște sub acest raport sunt frecvente în legătură cu femeia, Legea ne-a prescris întocmiri privitoare la bănuiala de necredință; iar procedura avea în mod necesar drept urmare că orice femece măritată, temătoare de groaza apelor amare, era foarte grijulie cu sine și se ferea să facă a suferi inima bărbatului. Căci dacă femeia era cinstită și-și putea liniști fără greutate bărbatul în ce o privea, cei mai mulți bărbați ar fi preferat să-și dea tot avutul, dezonoarei de a asista la descoperirea capului femeii, zburlirea părului ei, sfâșierea veșmintelor, în așa fel încât să i se dezvelească pieptul și s-o facă a înconjura altarul de față cu credincioșii, femei și bărbați, în prezența marelui tribunal. Astfel, insuflând teamă s-au preîntâmpinat mari nenorociri ce ar fi putut tulbura liniștea în multe case.

Maimonide – Ghidul celor șovăielnici –Cap.5

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts