Prefața la cartea “Cabala, stiinta si semnificatia vietii”

0
423
CLICK pe carte pentru mai multe detalii

Esenţa naturii umane este continua dezvoltare a dorinţei sale pentru plăcere. Ca să realizăm această dorinţă, ne simţim datori să descoperim, să inventăm şi să ne îmbunătăţim propria realitate. Intensificarea treptată a dorinţei pentru plăcere a fost forţa din spatele evoluţiei umane, pe tot parcursul istoriei noastre.

Dorinţa pentru plăcere evoluează pe parcursul mai multor stadii. În primul stadiu, manifestă dorinţa pentru susţinere, ca de exemplu dorinţele pentru hrană, reproducere şi familie. În al doilea stadiu, apare dorinţa pentru bunăstare şi în al treilea, apare o sete pentru onoare, putere şi faimă. Dezvoltarea acestor trei stadii, a condus la schimbări majore în societatea umană – care a devenit o societate diversificată şi multistratificată.

Al patrulea stadiu semnifică dorinţa noastră pentru învăţătură, cunoaştere şi înţelepciune. Aceasta s-a exprimat prin dezvoltarea ştiinţei, a sistemului educaţional şi a culturii. Acest stadiu a fost asociat cu Renaşterea şi cu Revoluţia Ştiinţifică, şi predomină până în zilele noastre. Dorinţa pentru cunoaştere şi erudiţie, necesită ceea ce noi înţelegem prin mediu înconjurător.

Pentru a înţelege stadiul actual al umanităţii şi perspectivele acesteia, trebuie să construim un pod care să facă legătura între multele etape din evoluţia ştiinţei. Aceste etape au afectat în mod considerabil abordarea noastră asupra vieţii.

Revoluţia Ştiinţifică ce a avut loc în timpul celui de al 16-lea secol, a adus schimbări radicale în şabloanele noastre de gândire. În acele vremuri, cercetătorii credeau că teoriile trebuiesc testate prin intermediul experimentelor şi observaţiilor. Deasemeni, ei ne-au avertizat să evităm explicaţiile mitologice şi religioase. În centrul gândirii ştiinţifice, era o analiză a realităţii, şi o căutare a răspunsurilor ştiinţifice la întrebări foarte vechi. Până atunci, aceste subiecte erau atribuite doar unei puteri divine.

În cartea sa Principiile Matematice a Filozofiei Naturale (1687), Isaac Newton (1642-1727) a propus o teorie a mecanicii, care ne-ar permite să calculăm schimbarea mişcării oricărui corp atunci când este influenţată de o anumită forţă. Succesul teoriei lui Newton, a deschis cu totul alte perspective asupra lumii. Punctul de vedere determinist a lui Newton, afirmă că în orice eveniment, se va manifesta o anumită lege a naturii. Prezenţa Divinului era de mică importanţă, deoarece traiectoria oricărei mişcări este foarte clară, şi nu exista nici o intervenţie a Divinului.

Abordarea deterministă a fost deasemeni descrisă de către astronomul Pierre Simon Laplace (1749-1827), atunci când i-a explicat lui Napoleon cum a fost format sistemul nostru solar. Când Napoleon l-a întrebat despre locul pe care Dumnezeu îl ocupa în tot acest proces, Laplace a replicat: “Nu am avut nevoie de această ipoteză aici.”

De aceea, ştiinţa nu a lăsat nici un loc liber pentru existenţa altor aspecte aflate dincolo de limitele sale, inclusiv acele realităţi care sunt ascunse percepţiei noastre. Fiecare credea că umanitatea a descoperit măsurile necesare de a cunoaşte lumea aşa cum era ea de fapt.

La sfârşitul anilor 1800, fizica clasică a furnizat cercetătorilor, un set complet de legi pentru fiecare fenomen natural. Mulţi cercetători au crezut că aceste legi i-ar ajuta să explice chiar şi puţinele fenomene care rămâneau misterioase. Din moment ce fizica a fost considerată dintotdeauna “mama tuturor ştiinţelor” şi precursoarea tehnologiei şi a experimentelor, descoperirile sale au servit deasemeni, ca fundaţie pentru cercetările din alte ştiinţe.

Era fizicii moderne a început în anii 1900 odată cu descoperirile revoluţionare ale lui Albert Einstein (1879-1955). Teoria Relativităţii a lui Einstein, a generat o schimbare fundamentală în atitudinea faţă de orice a fost cunoscut până în acel moment, despre timp, spaţiu, materie, mişcare şi gravitaţie. Teoria lui Einstein a unificat timpul şi spaţiul într-o singură entitate – timp-spaţiu – revocând premisa că timpul şi spaţiul erau absolute.

În 1930, o altă teorie a apărut: Mecanica Quantică, cunoscută şi sub denumirea de Teorie Quantică. Aceasta a dus la o revoluţie continuă în fizică, în timp ce toate măsurătorile au produs doar rezultate cantitative aproximative, probabilităţi pe care calculaţiile Teoriei Quantice le-ar interpreta.

Teoria Quantică a fost aptă să descrie diferite fenomene care nu au putut fi explicate de către teoriile precedente. Cea mai faimoasă dintre acestea a fost dualitatea undă-particulă, care arată că obiectele microscopice cum ar fi electronii, se comportă ca unde în anumite condiţii, şi ca particule în altele.

CLICK pe carte pentru mai multe detalii 

 

Un concept fundamental al Teoriei Quantice este Principiul Nesiguranţei, care afirmă că observatorul influenţează evenimentul observat. De aceea, întrebarea cheie este “Ce măsoară de fapt o măsurătoare?”. Acest principiu implică faptul că, conceptul unui “proces obiectiv” devine irelevant. Mai mult, dincolo de rezultatele măsurate, o “realitate obiectivă” pur şi simplu, nu poate exista.

Descoperirile Fizicii Quantice au schimbat drastic abordarea ştiinţifică. Conceptul determinist care afirmă că fizica revelează faptele obiective ale naturii şi că descrie existenţa lor absolută, a fost descalificat.

A fost înlocuit de înţelegerea că fizica nu ştie care este adevărata Esenţa a naturii. Fizica poate doar ajuta la construirea paradigmelor, a şabloanelor şi a formulelor ce calculează rezultatele unui experiment în anumite limite ale probabilităţilor.

Ştiinţa contemporană  face diferenţa între “realitatea actuală” care există independent de observator, şi realitatea pe care observatorul o poate descrie. Astăzi, cercetătorii înţeleg că ceea ce era odată definit ca “fapt absolut” este destinat să facă loc unor noi concluzii şi noi experimente. Acestea, în schimb, vor duce la formule şi experimente şi mai noi .

Este evident că ştiinţa nu prezintă adevărul absolut, ci mai degrabă un tablou al lumii aşa cum a reieşit din experimentele curente, din percepţii şi paradigme. Mai mult, cu cât mai mare este cunoaşterea noastră, cu atât mai mari sunt şi incertitudinile şi contradicţiile cărora le facem faţă.

Toate acestea au diminuat predominanţa ştiinţelor naturii în general şi a fizicii în particular. În schimb, poziţionează ştiinţa ca un instrument care descoperă mai degrabă o parte limitată a realităţii, decât adevărul absolut. Realitatea actuală ne este ascunsă; nu o putem descoperi prin cercetările ştiinţifice.

În ultimii ani, mulţi oameni de ştiinţă au devenit interesaţi de diverse religii, teorii new-age şi misticism. Ei încearcă să găsească noi unelte şi noi căi de a înţelege părţile ascunse ale realităţii, pe cele care sunt de neatins prin folosirea metodelor de cercetare neconvenţionale.

Această situaţie dificilă din punct de vedere ştiinţific, a generat o criză încă de la începutul secolului, provocându-ne abilităţile noastre de a expune întregul tablou al lumii în care trăim, şi înţelegerea regulilor care guvernează în acelaşi timp natura şi umanitatea.

Umanitatea noastră şi-a dezvoltat dorinţa pentru cunoaştere şi erudiţie, iar realitatea vizibilă fiind cercetată, o nouă dorinţă a ieşit la suprafaţă – dorinţa de a cunoaşte cele mai înalte concepte şi partea ascunsă a realităţii. Acesta este stadiul evoluţiei dorinţelor pe care umanitatea l-a atins până astăzi.

Acesta este fundalul peste care a apărut înţelepciunea Cabalei, care oferă umanităţii o nouă perspectivă, o vedere ştiinţifică pe care Cabaliştii au descoperit-o cu mii de ani înainte. Dorinţa noastră actuală de a cunoaşte toată realitatea, ne arată că omenirea este pregătită ca să ia contact cu Cabala.

Percepţia cabalistă asupra lumii include premisele pe care alte religii le acceptă ca credinţă, combinate cu o abordare ştiinţifică. Cabala dezvoltă unelte în interiorul nostru, care ne uşurează intrarea într-o lume comprehensivă a realităţii şi care ne furnizează înţelegere în legătură cu cercetarea acesteia.

Cabala, Ştiinţa şi Semnificaţia Vieţii prezintă fundamentele ştiinţei care explorează aspectele realităţii ascunse oamenilor de ştiinţă. Când descoperim acele părţi ascunse, cunoaşterea noastră despre lumea în care trăim va fi completă. Unind amândouă aspectele, ascunse şi relevate, ne vom pregăti pentru o cercetare ştiinţifică profundă şi descoperirea formulelor adevărate.

Descoperind ceea ce este ascuns, vederea noastră despre lume va deveni completă, eliberată de acele graniţe ale percepţiei relative şi vom fi capabili să descoperim fiecare parte a realităţii existenţei, dincolo de timp, spaţiu şi materie. Înţelepciunea Cabalei asigură toate cele de mai sus, oricărei persoane care vrea cu adevărat să cunoască.

Această carte se bazează pe convorbiri ţinute de către autor şi compilate de către studenţii săi.

 

CLICK pe carte pentru mai multe detalii

About Mirela S.

Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala.

"Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”.

… Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."

Visit My Website
View All Posts