Calitățile personale ale educatorului

0
120

CALITĂȚILE PERSONALE ALE EDUCATORULUI

  • La fel ca oricare altă profesie și aceea de educator presupune anumite deformații profesionale. Adică, orice activitate desfășurată de un om îl schimbă, îi distorsionează și îi ascute anumite trăsături ale personalității.
  • Cu excepția acestei profesii, deoarece toți oamenii din lume vor trebui să devină atât proprii lor educatori cât și elevi. Fiecare dintre ei vor trebui să se poziționeze în acelați fel în relația cu ceilalți. O persoană clădește societatea, mediul, iar mediul constă din toată lumea, așa încât fiecare om ar trebui să fie atât profesor cât și copil.
  • Timp de multe secole profesorii primeau grade de ofițeri. Ei purtau arme precum și alte însemne bărbătești. Jumătate dintre educatorii organizației dv sunt deasemenea, foști ofițeri. Ei sunt bărbați serioși, atletici.
  • Mulți dintre ei au servit în armată și unii dintre ei au fost ofițeri de rang înalt.
  • Este potrivit să aduci înapoi masculinitatea în colectivul de băieți, de a diferenția bărbații de femei, de a altera societatea ”unisex” care există acum?
  • Nu ar trebui să existe acest ”unisex”! Băieții trebuie să se simtă ca bărbații, ca niște proprietari ai aceste planete, pregătindu-se să o ia în posesie cu adevărat. Și nu doar planeta, ci întreg universul. Este necesar acest lucru.

În cadrul grupurilor noastre studiem natura bărbatului, liberul său arbitru, oportunitatea de a înțelege aceasta și influența omului asupra lumii. Prin acest studiu vedem că nu putem cuceri Natura cu forța. Actualmente, omul nu face altceva decât să o mutileze, creând un mediu de nelocuit pentru el însuși. Așa încât nu este de crezut că acești copii vor respecta puterea educatorilor și profesorilor lor.

Băieții au o înclinație fizică pentru sporturi și jocuri. Acestea le furnizează un debușeu fizic, la nevoie. Există și educatori care susțin aceste cursuri. Dar, desigur că nu influențează copiii cu forța lor fizică.

  • Am spus că educatorii trebuie să se schimbe și un băiat trebuie să se obișnuiască cu exprimarea unor calități complet diferite în educatori. Dar, în ceea ce ne privește, suntem insuficient educați și ca atare, fără să ne dăm seama, îi dominăm pe copii. Ce putem face pentru a nu ne confrunta cu o asemenea situație?
  • Totul trebuie să aibă ca scop să le permită copiilor să se auto-educe, să se organizeze și să susțină discuțiile și judecățile singuri. Educatorul este ca un ”agent secret” în mijlocul lor, ghidând, ușor, aceste procese.

Dar, dacă situația se încinge și copiii nu sunt capabili să-și regleze singuri lucrurile, atunci acesta este singurul moment în care educatorul se poate exprima ca organizator și educator, își poate folosi autoritatea și-i poate forța să intre în starea corectă.

  • Cum putem preveni influența autoritară a educatorului să devină un motiv de teamă printre copii?
  • Folosirea forței fizice nu este nici măcar un subiect de discuție! Copiii trebuie să vadă că educatorul intervine doar în scopul de a-i aduce înapoi, între limite. Pentru a realiza acest lucru, el poate folosi doar explicații.

În fiecare grup de 10 copii trebuie să existe 2 educatori. Dacă un copil devine neascultător și interferează cu studiile celorlalți copii, el trebuie influențat prin grup și aceasta trebuie să se petreacă imediat. Fiecare copil trebuie format în mod constant prin intermediul grupului. Doar în acest fel trebuie să se petreacă acest lucru.

Bineînțeles că asta este o artă! Dar este una care te subjugă, care îți dă șansa de a-ți vedea rezultatele muncii, pe loc.

Ea se exprimă în copii foarte rapid și rămâne în ei în mod natural. Ei se adaptează imediat și apoi uită imediat, pentru că egoismul lor crește în mod constant, mai ales în timpul copilăriei. Acesta explodează, de parcă nu ar fi fost nimic creat acum un minut, șterge instantaneu totul și vezi în fața ta un egoist, mereu și mereu. Așadar, unde a dispărut totul? Nu a plecat nicăieri. Doar că a ieșit la suprafață un egoism și mai mare. El crește constant și un educator trebuie să-l transforme într-o atitudine altruistă, integrală, față de toată lumea.

  • Ați spus că este foarte important ca instructorul să-l trateze pe copil ca pe un adult. Dar un copil nu este un adult.
  • Nu ar trebui tratat ca un adult, ci ca o persoană independentă și responsabilă. Cu toate acestea, totul trebuie făcut fără a-l forța sau presa. Trebuie să se petreacă la nivelul de comportament potrivit cu vârsta copilului.
  • Aici apare o dificultate. Pe de o parte, relaționez cu opinia lui în mod serios și respectuos, dar, în același timp, trebuie să-mi reamintesc faptul că este doar un copil. Sau am înțeles greșit?
  • Întreaga noastră viață este un joc. Ce înseamnă asta pentru noi? Trebuie să le arătăm copiilor cum ne raportăm la ei și ce fel de comportament așteptăm de la ei. După ce ne-am convins că ei au înțeles și au acceptat abordarea noastră, pe care au văzut-o, le cerem să se comporte similar față de copiii mai mici, ceea ce ne permite să observăm cum au înțeles acest proces. Adică verificăm dacă pot să se ”acomodeze” cu caracterul nostru, să ne înțeleagă și să demonstreze aceste lucruri în fața copiilor mai mici. Acest proces trebuie îndeplinit cu grijă și afecțiune, îndreptând copiii pe nesimțite.

Pe cine creștem noi într-un copil? Îl creștem pe educator. Când el știe ce presupune faptul de a fi educatorul unui copil mai mic, atunci el mă va înțelege mai bine și pe mine, în calitate de educator al lui. Astfel dezvoltăm o relație de egalitate. Atunci când îl învăț pe copil, el înțelege de ce mă comport astfel și își modifică purtarea în mod corespunzător. Peste câteva zile el va ajunge într-un grup de copii mai mici și va prezenta același comportament.

Noi creăm, în interiorul fiecărei persoane, ”eul” său, propria sa suprapunere cu nivelul superior – educatorul – și cu nivelul inferior, elevii pentru care este el educator. Rezultă că fiecare persoană este elev pentru nivelul superior și educator pentru cel inferior.

Senzația de a fi o za în acest lanț trebuie să devină una naturală pentru fiecare dintre ei. Aceasta este baza de integrare în societate, atunci când fiecare dintre membrii săi se anulează atât ca elev cât și ca educator. Toate acestea se studiază ca făcând parte din bazele interacțiunii în grup.

Eu trebuie să mă cobor, în mod conștient, în fața mediului, practic să mă anulez în fața societății, din dorința de a realiza societatea integrală. Iar pe de altă parte, trebuie să mă ridic pentru a simți dependența societății de mine și să o influențez având conștiința importanței scopului.

Nivelul cel mai de jos și cel mai de sus trebuie realizate în fiecare persoană. Iar diferența dintre ele determină înălțimea interioară a unui om.

  • Ar trebui ca și educatorul să se găsească pe aceste două niveluri? Deasemenea, ar trebui să existe în el și o parte copilărească, jucăușă, care să se exprime pregnant?
  • Oamenii care intră în această profesie, de cele mai multe ori, au avut probleme în copilărie și doresc să le compenseze prin copii cu care lucrează.
  • Înțeleg. Deseori, oamenii care devin educatori nu au o părere bună despre ei înșiși. Ei se îndreaptă către grupul de copii pentru a se salva pe ei înșiși, pentru a compensa faptul că se simt nesiguri și nu au încredere în ei înșiși.

Dar în sistemul nostru de educație trebuie să alegem oameni complet diferiți pe care să-i formăm! Eu aș accepta la acest curs pe oricine dorește să ni se alăture. Persoana va învăța măcar ceva și se va apropia de societatea nouă, integrală. Va fi pătruns de acel ceva și se va schimba. Ulterior, dintre participanți, vor fi selectați instructorii buni, oamenii care pot să se poziționeze corect.

În loc de ”Eu”, ei trebuie să înțeleagă importanța scopului. ”Noi” trebuie să ocupe cel mai important loc în interiorul lor. Acest tip de persoană nu trebuie să fie rușinat sau temător pentru faptul că nu are un ”Eu”. El nu este un fel de cocoș care dorește să-i domine pe toți. El este mândru de faptul că slujba sa este necesară colectivității, pentru că vom descoperi adevărul și noua noastră existență în unitatea dintre noi.

  • Există mai multe metode de a stabili ce calificări au oamenii care lucrează cu alți oameni. Voi numi trei dintre ele.
  1. Prin teste. Atunci când o persoană le trece, capătă o diplomă și poate începe munca.
  2. A doua metodă constă dintr-o comunitate de educatori care determină pentru ce este potrivită persoana respectivă. Opinia potrivit căreia ”el este unul de-ai noștri” este suficientă pentru a fi considerat calificat. Tot astfel sunt acreditați psihoterapeuții.
  3. A treia cale este aceea în care copiii înșiși decid dacă acel educator este potrivit pentru ei sau nu.

În opinia dv care ar trebui să fie criteriul care indică dacă un instructor este pregătit pentru acest serviciu? Ce anume ar trebui să-l facă suficient de calificat pe acesta, astfel încât oamenii să aibă încredere în el și să-i încredințeze copiii lor?

  • Fiecare bărbat trebuie să fie tată și fiecare femeie – mamă. Fiecare persoană trebuie să înțeleagă ce este o societate integrală și cum să interacționeze în interiorul ei, atât cu adulții cât și cu copiii. Prin urmare, toți trebuie să termine aceste cursuri, care trebuie să se țină peste tot.

Toate canalele mass-mediei ar trebui să vorbească despre asta, în mod constant. Este necesar să se permită fiecărei persoane lucrătoare să se elibereze de muncă timp de câteva ore pe zi, pentru studiul în cadrul acestor cursuri.

Dacă un adult, care a terminat aceste cursuri și înțelege importanța lor, este atras de lucrul cu copiii, atunci el poate fi selectat să învețe cum să devină educator. Dar, chiar și aceia care nu vor fi selectați în acest scop, vor deveni părinți mai buni și membri mai buni ai societății, pentru că vor înțelege necesitatea interacțiunii dintre toți.

În timpul studiului îi putem observa pe aceia dintre studenți care sunt capabili și doritori să devină educatori. Procesul de selecție, în acest caz, este foarte simplu pentru că nu există prea mulți oameni care să dorească să fie educatori. Lucrul cu copiii nu este ușor. Necesită răbdare, atenție și abilitatea de a fi, în permanență, sub presiune cu copiii.

Acesta nu este un serviciu ci o vocație! Doar dragostea și simțul responsabilității îi pot da omului puterea și răbdarea pentru acest serviciu, permițându-i să facă această alegere. Aici creăm noua umanitate.

Eu sper că nu vor fi probleme cu forța de muncă. Nu este dificil de spus dacă o persoană este potrivită pentru acest gen de muncă, sau nu. Poate vor trebui pregătite anumite teste. Dar nu cred că vor fi teste scrise sau de genul celor cu răspunsuri multiple. Mai degrabă selecția se face prin practică.

Va fi nevoie de un număr mare de educatori pentru copiii și pentru adulții de toate vârstele și toate nivelurile de pregătire. Cred că va fi de lucru pentru mulți oameni în acest domeniu. Aceste locuri de muncă pot rezolva problema șomajului care se va accentua, în toată lumea, pe măsură ce se va reduce producția de bunuri care nu sunt necesare.

  • Ar trebui să ținem cont de opinia copiilor, dacă le place sau nu, un instructor sau un educator?
  • Trebuie să fim atenți la reacția copiilor și, împreună cu ei, să discutăm de ce le place un anume educator sau de ce nu le place un altul. La rândul lor, educatorii, ar trebui să explice de ce acționează în modul în care o fac. Ei nu ar trebui să-și ascundă metodele de influențare, să aibă secrete sau să-i manipuleze pe ascuns pe copii! Cu siguranță că nu!

Educatorii și copiii trec prin acest proces împreună. Noi creăm o nouă societate și lucrăm împreună asupra răului nostru – egoismul nostru, încercând să-i dăm acestuia calitatea opusă a dăruirii și a dragostei.

Acest lucru nu ar trebui să implice nici un fel de secrete sau manipulări. Nu ar trebui să existe nici o cameră a profesorilor, în care să se țină conferințe sau pauze de cafea, în spatele ușilor închise. Dimpotrivă, noi putem discuta totul cu copiii, absolut deschis. Aceasta este o abordare complet diferită a vieții!

Ne confruntăm cu provocarea naturii. Ea ne-a creat egoiști și ne-a pus în față sarcina de a ne schimba singuri. Aceasta este problema noastră comună! Acest proces de schimbare va fi creativ în măsura în care fiecare dintre noi simte că este un participant activ la rezolvarea lui, în loc să aștepte pasiv conectarea, în măsura în care simte că el este cel care se formează independent pe el însuși, formând și mediul său.

Va fi foarte important pentru toată lumea. Fiecare persoană își va simți responsabilitatea și nu va fi capabil să scape de ea. În această privință atât adulții cât și copiii sunt egali.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Instructorii educației integrale

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts