Copiii ”necooperanți”

0
36

COPIII ”NECOOPERANȚI”

  • Cât de strictă ar trebui să fie disciplina?
  • Totul trebuie pus pe masă și supus discuției! Trebuie, chiar, să căutăm motive pentru a avea discuții cu toată lumea. Dar, trebuie să fie o discuție și nu o condamnare! În aceste discuții fiecare copil se pune pe el însuși în poziția celuilalt – o dată este acuzat, altă dată acuzator, o dată apără pe unii și apoi se apără pe el și așa mai departe. Adică, trebuie să-i ajutăm să iasă din ei înșiși. Noi luptăm, cu toții, împotriva naturii noastre, care este un mecanism intern, străin, pe care trebuie să-l depășim și să-l folosim în sens opus. Acesta este lucrul important.
  • Are rost să se creeze un comitet de lucru pentru rezolvarea conflictelor, alcătuit din educatori și instructori, care se reunesc seara, de exemplu, pentru a discuta despre ziua care a trecut și dificutățile apărute? Sau totul trebuie făcut împreună cu copiii?
  • Educatorii trebuie, în mod sigur, să se reunească și să discute lucrurile. Dar, în principal, întreaga muncă de educație, ordinea și reglementarea relațiilor din interior ar trebui să fie în sarcina copiilor.

Vorbind din punct de vedere practic, până la sfârșitul muncii nostre din tabără, copiii ar trebui să-și conducă, singuri, toată munca lor și să fie capabili să lucreze asupra lor, independent.

  • Uneori un copil poate distruge spațiul din jurul lui și nu se potrivește acolo. Mai mult, el interferează cu întregul proces. În ce condiții ar trebui acest copil scos din program?
  • Sunt mai multe posibilități. Dacă este un copil dificil și nu înțelege nimic pentru că, pur și simplu, nu ascultă, atunci nu este vina lui. Așa este el și ceea ce trebuie să faci tu, este să-l cuplezi cu un alt copil care îl poate influența corect. Acesta este lucrul cel mai bun de făcut.

Un educator adult nu poate face asta. Un adult este perceput de un copil ca o ”mobilă”, un zero. Dar, un copil care este cu 3 sau 4 ani mai mare, este totul pentru el și trebuie să ne folosim de acesta. Un copil mai mare se poate adresa acestui copil ”necooperant” și-l poate ruga să-l ajute la bucătărie sau într-o altă sarcină. În acest fel, el îl ține ocupat un timp, scoțându-l din colectiv și lucrând individual cu el.

Poate că acestui copil ”necooperant” îi place să taie lemne, să dea la rindea sau să bată cuie. Și prin aceasta, el va intra, treptat, în atmosfera generală. Atunci, sub influența copilului mai mare, el va începe să înțeleagă și să simtă ce se petrece acolo. În mod clar, trebuie create aceste oportunități.

Scoaterea unui copil din program și trimiterea lui acasă reprezintă un caz extrem. Este posibilă doar dacă nu mai avem de-a face cu copii ci cu tineri adulți, care nu se mai pot reajusta din punct de vedere psihologic. Există astfel de oameni, dar ei sunt foarte rari.

  • Există stereotipul că, dacă o persoană nu se adaptează în interior, dă-l afară și gata.
  • În nici un caz! Nu putem face asta. Folosim întotdeauna copiii mai mari și mediul cu vechime în relația cu cei mai tineri, cât mai mult posibil. Un astfel de copil poate să fie chiar transferat într-un grup mai mare ca vârstă. ”Ai 12 ani și acesta este felul tău de a fi!? Ia să te transferăm la cei de 15 ani ca să vezi cum trebuie să te comporți atunci.” Copiii mai mari îl vor îndrepta repede și el va adopta forma corectă.
  • Cum trebuie să aranjăm interacțiunea dintre copiii, din acest mediu, din tabără și ceilalți copii ”sălbatici”, cei din partea locului?
  • Noi nu avem copii ”sălbatici”. Trebuie să alegem foarte clar și să știm ce avem de făcut. Noi primim materia primă, copiii și trebuie să-i înapoiem sub formă de oameni.
  • Dar, să presupunem că facem o excursie într-un loc populat.
  • Nu ar trebui să existe locuri populate. Ar trebui să fie o totală izolare.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Munca educațională în taberele de vară

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts