Educația tinerilor delincvenți

0
76

EDUCAȚIA TINERILOR DELINCVENȚI

  • Primim multe cereri de la organizații care lucrează cu copiii al căror comportament este aberant și care au fost incapabili să se încadreze într-o structură, cum sunt, de exemplu, tinerii delincvenți. Aceste organizații spun, ”Veniți la noi și faceți tot ce vreți voi”, pentru că ei au capitulat și nu mai au nici o idee despre ceea ce ar trebui să facă în continuare. Ar trebui să inițiem un dialog cu ei?
  • În primul rând, faptul că aceste organizații sunt deschise către noi este un lucru bun. În al doilea rând, ei au oportunitatea să obțină instructori și educatori. Aceasta înseamnă că trebuie să intrăm acolo, dar, mai întâi, trebuie să lucrăm prin psihologie.

Copiii care se află acolo nu sunt receptivi la nimic și sunt închiși în interiorul lor. Ei au un comportament specific, standard, care este fixat în mod rigid și nu le permite să audă nimic. Dar ei sunt pregătiți să asculte ceva despre ei înșiși, ”Ce anume mă conduce? De ce sunt eu astfel condus, sau oricine altcineva? De ce se petrec astfel lucrurile?” Și așa mai departe.

Ei trebuie abordați din punctul de vedere al psihologiei generale. Este interesant. Ea permite persoanei să se auto-reveleze și să înțeleagă comportamentul oamenilor din jurul lor, ”De ce este el agresiv? De ce sare la bătaie?” Filmați-i și apoi începeți să le arătați cine sunt ei în realitate. Aceasta îi va ului. Ei se vor vedea, din afară, la plimbare și într-un conflict, iar apoi educatorii ar trebui să înceapă să le explice ce anume îi conduce pe fiecare dintre ei și de ce se comportă ei astfel.

Această abordare le va stârni interesul. Ei vor începe să se vadă, pe ei înșiși, de pe margine și vor auzi motivația comportamentului lor, aceea despre care nici nu bănuiau că ar exista. Toate acestea îi vor incita și îi vor face atenți pe acești tineri.

Apoi veți putea vorbi cu ei, ”Care sunt forțele întunecate din interiorul unei persoane care îl împing să acționeze într-un anumit fel? Acesta este el? Sau Natura se joacă, în mod deliberat, cu el, în acest mod, ca și cum l-ar lua în derâdere, transformându-l în monstru, în ciuda întregii lumi? Iar el, ca o marionetă, trebuie să se miște la ordinele ei.”

Dacă le vom arăta asta, îi vom sensibiliza pe fiecare dintre ei, pentru că acest gen de copil are o atitudine de superioritate față de toată lumea, inclusiv față de el însuși. A-și pierde simțul valorii proprii este lucrul cel mai îngrozitor care se poate întâmpla într-un asemenea mediu.

Aceasta înseamnă că, dacă putem pătrunde până la ei, prin această primă străpungere, până la dragostea de sine, îi vom învinge și vom putea lucra cu ei. Cu alte cuvinte, trebuie să-i aducem într-o stare în care dragostea de sine să fie satisfăcută într-adevăr.

Trebuie să le arătăm faptul că, în momentul de față, ei nu sunt liberi, că operează sub influența instinctelor, practic interpretând un rol care este programat în interiorul lor, neavând nimic propriu lor. Dar este posibil să te interpretezi într-un mod diferit și să începi lucrul schimbând rolurile – eu mă pun în locul tău, tu în locul lui și așa mai departe.

Atunci când îi învățăm pe fiecare cum să interpreteze rolul altuia și cum să ”intre” în pielea altcuiva, copiii vor începe să se înțeleagă mai bine unii pe ceilalți. De acum încolo este un drum drept spre situația în care ei au grijă unii de alții, studiază și se înțeleg împreună, devenind incluși unii în ceilalți. Când un copil joacă rolul altei persoane, el își crează, în interior, un model al acelei persoane și apoi el poate, cumva, să se unească, să se conecteze și să înțeleagă cealaltă persoană.

Eu cred că instituțiile de corecție sunt ideale pentru educație pentru că, acolo, copiii se găsesc într-o incintă închisă. Trebuie doar să ne asigurăm că abordarea noastră este foarte bine gândită. Deasemenea, trebuie să fim foarte răbdători, în special la început. Dar totul va începe să funcționeze cu rapiditate. Dacă folosim filmările și apoi analizele psihologice, copiii vor fi foarte receptivi la acestea, deoarece dragostea lor de sine este extrem de dezvoltată. Putem avea succes în asemenea locuri. Am fost înrolat în anii 80 în armata sovietică, aceasta fiind, în multe privințe, organizată ca o închisoare. Privită din afară este un lucru, dar în practică, este un cu totul alt lucru. În timpul zilei erau discuții patriotice, iar noaptea – abuzuri și forme de interacțiune extrem de abominabile.

Discuțiile oficiale care aveau loc ziua iritau oamenii și mai mult, de fapt, îi făceau furioși datorită diferenței colosale dintre ceea ce se petrecea noaptea și ceea ce se discuta ziua.

  • Când vom începe să aplicăm metoda noastră, ce se va întâmpla cu această diferență? Și ce ar trebui făcut cu brutalitatea nocturnă?
  • Atunci când o persoană începe să joace rolul unei alte persoane, în afară de rolul propriu, el începe să vadă ce îl conduce și pierde motivația de a acționa în modul în care o făcea anterior. El nu mai are energie pentru același fel de acțiuni. Aceasta deoarece nu mai este el însuși; există ceva care stă în interiorul lui și îl face să se miște. El și-a pierdut, deja, răbdarea cu propriul său ego.

Eu sunt sigur că toate acestea vor afecta imediat comportamentul copiilor, atât în comunitățile închise cât și în societățile deschise.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Un program terapeutic pentru întreaga societate

 

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts