Garanție reciprocă

0
212

Trecem prin vremuri foarte grele în viata noastră. Problema este că astăzi, oamenii din toată lumea, nu doar oamenii din tara noastră, nu știu cum să rezolve problemele care au apărut.

Nu știm dacă asta este un fel de epidemie sau, din contra, un anumit val bun, care va pune lumea în ordine, dar oamenii care trăiesc în diferite locuri de pe glob, simt nevoia de a ieși afară și a-și exprima dorințele și speranțele.

Asta se întâmplă pentru că de foarte mult timp, de aproape 60 de ani, a apărut o tendința în lume, care arată spre un presupus sfârșit al întregii noastre istorii: Lumea a devenit scufundată în crize, care se manifestă în toate domeniile vieții oamenilor.

Oamenii nu mai sunt în stare să își întemeieze o familie normală; asta duce la o multitudine de divorțuri, copii nu mai pot locui cu părintii, își părăsesc casa părintească devreme și folosesc droguri și alcool. Dar criza nu se manifestă numai în unitatea familiei, ea cuprinde societatea, industria, economia, sistemul de educație, cultura și chiar știința. Chiar oamenii de știința spun că aceasta a ajuns la un punct mort și nu se poate dezvolta mai departe. Vedem cu adevărat că am ajuns la un zid.

De-a lungul miilor de ani ne-am dezvoltat de la o generație la alta presupunând faptul că copiii noștri vor avea o viata mai bună. Am suferit pentru copiii noștri, în speranța că ei vor fi fericiți. Iubirea noastră pentru ei ne-a forțat să ne dezvoltăm și să muncim din greu, sacrificându-ne pentru ei. Dar acum nimic din toate astea nu mai există; astăzi nu mai suntem siguri că ei vor avea o viata mai bună decât a noastră. De aceea oamenii nu mai vor să aibă și să crească copii: Cine are nevoie de asta? De ce se va naște acest copil, pentru a vedea această viata complicată și fără rost?

Iar înțelegerea acestui fapt, că nu există niciun scop pentru asta, ne penetrează la propriu creierul nostru. Nu vedem o soluție, nu găsim un răspuns. Este ca și cum umanitatea se sufocă în inabilitatea de a se mișca în vreun fel. I întreaga lume simte asta.

Dar principalul lucru este criza financiară și economică, pentru că în ea se manifestă criza comună. De fapt, economia conectează întreg lume într-o singură rețea. Relațiile industriale, economice și interbancare: acestea sunt amprentele dorințelor și aspiraților noastre. Cu alte cuvinte, relațiile noastre sunt măsurate în principal cu bani. Ce putem face? Asta este lumea. De aceea o criză în economie este un semn special.

În același timp, descoperim faptul că lumea noastră a devenit mai mică. La propriu, în 24 de ore, o persoană se poate afla în cel mai îndepărtat loc fără să simtă prea mult diferența fata de mentalitatea oamenilor cu care s-a obișnuit în mod gradual. Lucrurile sunt aproximativ la fel peste tot, toată lumea este conectată, oamenii par să își piardă individualitatea. În afară de faptul că lumea a devenit mică, toate parțile ei au ajuns să fie legate strâns una de alta. Iar asta duce la un rezultat special: Vedem că depindem unul de altul. De exemplu, atunci când se întâmplă ceva în Japonia,i întreaga lume suferă. Iar asta este valabil și pentru S.U.A., Europa și orice alt loc.

Toată lumea se influențează reciproc. Nici măcar nu ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă SUA ar declara falimentul. I, în general, putem să ne gândim la asta? Piața Comună ar putea cădea în Europa și asta ar afecta în mod natural întreaga lume. Pe scurt spus, trăim într-o lume impredictibilă și, pe de o parte asta produce presiune în societate, dar pe de alta oamenii devin indiferenți la orice se întâmplă, pentru că nu sunt în stare să schimbe oricum nimic.

Indiferenta provine din aceeași conexiune care există între noi toți, pentru că noi depindem mult unul fata de altul. Dar nu am construit aceste conexiuni; simplu, lumea ne-a închis brusc în ea. A fost separată într-o multitudine de bucăți și, deodată, a devenit închisă, deodată am devenit ca o umanitate unită pe glob, o singură familie și depindem unul de altul. Asta este o foarte mare problemă.

Astăzi, cei care studiază natura umană, politică și socială, văd deja clar că existăm de fapt într-o totală interdependenta reciprocă, într-o asa măsură încât nimeni nu poate scăpa. S-a ajuns încă de acum 50-60 de ani la aceste concluzii. Dar numai recent, fiecare dintre noi a început să experimenteze cu adevărat acest lucru.

Iar dacă acum 30-40 de ani toate acestea părea să fie o teorie străvezie și erau discutate numai în cercuri științifice, acum simțim cu toți această conexiune. I este o conexiune foarte problematică.

În principal, această conexiune arată faptul că noi existăm într-un sistem integrat; un sistem în care toate parțile lui, toate subsistemele, sunt în mod continuu conectate, ca în corpul nostru. Iar dacă apare un dezechilibru între aceste subsisteme, arată prezenta unei probleme: o boală, care conduce la distrugerea întregului organism care moare. Asta se referă la amândouă: organismul biologic și organismul numit Omenire. Chiar dacă am vrea să ne distanțam unul de altul, nu am fi în stare.

Nu ne putem imagina cât de mult ne influențam unul pe altul cu mentalitatea noastră, obiceiurile, tradițiile, educația, cultura și în special cu producția industrială. I nu avem unde să ne ducem.

În alte cuvinte, ne îndreptăm către un asemenea sistem integrat și analog, în care fiecare parte este interconectată și trebuie să se miște conform unei anumite traiectorii date, dar luând în considerare mișcarea fiecărei parți. Foarte curând ne vom simți atât de conectați în jurul întregului glob încât vom fi ca un cuplu căsătorit, ale cărui mici probleme și dezacorduri cresc în ură reciprocă. Cuplul este în proces de divorț, dar sunt totuși forțați să trăiască într-un singur apartament, până când se duc fiecare în final în propria direcție.

Pe de o parte zidurile cad peste ei și este la fel și în societatea umană, pentru că pământul este mic, iar pe de altă parte, ei trebuie să se separe pentru că ura lor este foarte puternică. Asta este problema: nu știm cum să ne comportăm unul cu altul. Nu suntem creați să fim împreună. Asta se manifestă în special acum, când eroul uman a devenit uriaș și are o puternică influenta asupra personalității și calității, astfel încât oamenii nici măcar nu mai vor să se căsătorească sau să aibă copii. Ei încep să se simtă mai mult ca niște singuratici.

Trebuie să ne unim între noi acum când aceste forte apar în noi! Cum să facem asta?

Vedem că și politicienii vor să se unească, organizează întâlniri: G8, G10, G20. Liderii tarilor se adună și discută conexiunile dintre tari, pentru a face lumea mai bună și mai sigură și pentru a evita dezastrele. Dar nu sunt în stare să ajungă la un compromis. Se adună pentru câteva zile, discută și pleacă cu nimic: Nu știu ce să facă!

Iar afacerii, economiștii, Banca Mondială – toți aceia în a căror mâini este concentrată întreaga putere a lumii – nici ei nu știu care este soluția. Se petrec lucruri în lume pe care ei nu le pot controla.

Toate astea se întâmplă pentru că trebuie să ajungem la o lume integrală, un sistem analog, cu fiecare subsistem conectat ca rotile dințate într-un singur organism, în care mișcarea unei singure roti produce mișcarea restului. Fiecare o face pe cealaltă să se miște. Dar nu simțim și nici nu înțelegem cum operează sistemul ca întreg.

Trebuie să ajungem la o stare în care vedem că existăm într-o singură natură comună. Problemele ecologice ne înconjoară din toate parțile. Dar fiindcă nu înțelegem unde suntem, suntem cuprinși de disperare. Iar aici oamenii de știința vin să ne salveze și ne explică cum lucrează fiecare sistem.

Principiul muncii lor este bazat pe faptul că fiecare celulă are grijă de restul parților sistemului, asa cum celulele din corpul nostru au grijă de celelalte celule din întreg organismul. Niciun organ nu lucrează pentru propriile nevoi: Inima nu are nevoie de sânge doar pentru ea, îl distribuie în tot organismul. Plămânii nu au nevoie de aer pentru ei însăși, etc. Niciun singur organ, incluzându-l pe cel mai important, creierul, nu trăiește pentru el însuși, lucrează pentru beneficiul întregului sistem.

Exact în acest fel trebuie să ne conectăm și noi unul cu altul. Nu avem altă alegere! Ne îndreptăm către această stare; întreaga noastră evoluție ne-a îndreptat către asta. Observând viteza dezvoltării curente a societății umane, este posibil să spunem că în viitorul apropiat va trebui să devenim obișnuiți cu aceste sisteme. Fiecare persoană în mod individual și toți oamenii împreună, toate tarile și națiunile, vor trebui să învețe cum să existe și să interacționeze în acest tip de sistem bazat pe o conexiune reciprocă, numită garanție reciprocă.

 

 

 

 

 

 

 

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts