La înălțimea egoismului

0
24

LA ÎNĂLȚIMEA EGOISMULUI

  • În lumea noastră, orice similaritate cu, sau proximitate față de, condițiile înconjurătoare, este confortabilă pentru acel obiect. Natura tinde către echilibru, în mediul în care se dezvoltă un obiect (în ceea ce privește temperatura, presiunea și alți parametri). Același lucru poate fi spus și despre societatea omenească. Ne ajustăm întotdeauna la mediu; acesta ne silește să o facem.

Față de Natură, însă, suntem mai puțin sensibili. Noi nu dorim să fim apropiați de ea, preferând, în schimb, să ne înconjurăm cu un mediu artificial. Ne construim case, le răcim sau le încălzim și creăm numeroase lucruri artificiale.

O problemă similară există în societate. Ne dezvoltăm treptat, prin formare. Dar astăzi am atins o stare nouă în care Natura, aceea care ne-a forțat să ieșim din peșteri, ne impune să construim o viață socială integrală pe această planetă.

Am parcurs toate fazele care erau bazate pe dezvoltarea egoismului. Egoismul nostru a crescut constant, determinându-ne să ne transformăm, în mod repetat și să ne ajustăm la mediu.

Acum egoismul nostru a ajuns la apogeu. Pare că și-a pierdut orientarea, deoarece nu mai are încotro să se dezvolte. Ca rezultat, jumătate din din umanitate este complet deprimată și probabil că o bună parte dintre oameni suferă de depresie ascunsă. În plus există terorism, abuzuri în familie, probleme economice, epuizarea resurselor naturale ale pământului, hiperactivitatea copiilor și așa mai departe.

Am atins o anumită limită, care a fost subliniată de sociologi și alți oameni de știință. Medicii au observat o creștere drastică a instabilității psihologice a populației globului.

În ultimii zeci de ani, natura și-a manifestat cu claritate integralitatea sa. Pentru a supraviețui și a trăi, mai mult sau mai puțin confortabil, indivizii și societatea, ca întreg, trebuie să studieze această nouă stare. Suntem ”înveliți” de întreg mediul înconjurător și trebuie să ne asumăm forma lui.

Ce se înțelege prin ”starea integrală” a umanității? Este interconectarea tuturor oamenilor. Vedem că, într-un fel sau altul, toți oamenii ajung să fie interconectați, dar nu de bună voie. Ei opun rezistență, în timp ce Natura îi presează. De aceea apar crize, care presupun probleme în domeniul politic, economic și guvernamental, chiar și între părinți și copii. Lipsa noastră de voință de a deveni similari cu Natura, conduce la cataclisme ecologice și la dezastre naturale care ne amenință.

Conform multor cercetări, am trecut de punctul din care nu ne mai putem întoarce; nu există drum de întoarcere. Încotro ne îndreptăm? Ce ar trebui să facem?

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Esența educației integrale

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts