Nu interpretăm basme, ci viața reală

0
60

NU INTERPRETĂM BASME CI VIAȚA REALĂ

  • Care sunt limitările? Pot copiii juca roluri de animale sau plante? Sau doar roluri de oameni?
  • Cel mai bine este să interpreteze roluri de oameni. De ce-ar juca roluri de animale? Asta ar aduce la suprafață doar relicve ale noțiunilor din vechime, cum ar fi copacii vorbitori sau soarele discutând cu luna, sau lupul vorbind cu vulpea.

În planul nostru de educație, aceste tipuri de basme și, de fapt, tot ceea ce aduce omul la un nivel de jos, este dăunător. Nu numai că ne dă o idee incorectă asupra lumii animale, dar și asupra întregii lumi, în general.

Noi ar trebui să înțelegem poziția noastră unică. Animalele se găsesc pe un alt nivel de dezvoltare. Ele nu sunt oameni. Nu ar trebui să personificăm sau să idolatrizăm copacii, animalele sau jucăriile mecanice, ca de exemplu atunci când o jucărie mecanică cu față umană începe să se miște și să vorbească.

Trebuie să-l tratăm pe copil ca pe un adult. În interiorul unui copil se găsește un adult. El ne privește, deja, cu ochii unui adult. Uneori se trezesc în noi amintiri mature, serioase, din copilărie. Aceste reminiscențe ne însoțesc toată viața și determină atitudinea noastră față de viață, chiar și în ziua de astăzi.

Din nefericire, copacii vorbitori, soarele sau trenulețele din copilăria noastră ne rămân, întotdeauna, în subconștient. Tocmai de aceea nu putem lua viața în serios. Într-un fel, ele ne trag înapoi. Vom continua să trăim un gen de basm în interiorul nostru și nu vom trăi cu adevărat.

  • Poate un copil de 10 ani să interpreteze un bunic?
  • Pentru a stabili contactele corecte cu oamenii, el trebuie să interpreteze bărbați și femei de toate vârstele.
  • Atunci când am început să lucrez cu un grup de adolescenți, primul lucru pe care l-am observat, a fost dorința lor de a se afla pe scenă cât mai curând posibil, de a fi aplaudați și de a învăța ceva, cât mai repede. Această aspirație ar trebui înăbușită, adică ar trebui să încercăm să le concentrăm atenția asupra muncii practice?
  • O persoană nu se poate dezvolata fără emoții pozitive, cum ar fi premiile, cadourile și faima. Suntem egoiști. Dacă un copil a muncit din greu și a jucat minunat, colectivul trebuie să-l aprecieze și să-l răsplătească aplaudându-l, pentru a-i arăta aprobarea sa.

Dar trebuie să-l ajutăm pe copil să aleagă aspirația corectă, una care îi va permite să primească acea răsplată. Poate că întreaga muncă ar trebui filmată și analizată – rolul cărui copil a ieșit cel mai bine și de ce? De exemplu, poți filma zece copii care interpretează, fiecare, rolul vecinului său.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Teatrul ca mijloc de luptă împotriva egoismului

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts