Prietenul meu, egoismul

0
127

PRIETENUL MEU, EGOISMUL

  • Există, deja, asemenea evenimente pentru adulți, cum ar fi acelea în care psihoterapeuții se întâlnesc la cursurile de vară. Pentru a le facilita, trebuie să lămurim câteva lucruri, astfel încât totul să funcționeze corect. Tabăra trebuie să fie un eveniment de vară sau poate fi organizată de mai multe ori pe parcursul unui an?
  • Ne străduim să organizăm aceste întâlniri de câte ori avem ocazia, atunci când copiii au timp liber, cum ar fi în partea a doua a zilei, la sfârșit de săptămână sau în timpul vacanțelor. În plus, ei pot comunica unii cu ceilalți online și se pot găsi, în mod constant, în aceste ”comunități bune” stând acasă.

Este foarte interesant de observat ce se întâmplă cu ei în momentele în care se pierd de aceste comunități. Acum un minut ei păreau a fi într-o stare de ”Suntem prieteni, suntem împreună, suntem pătrunși de un spirit comun și totul este bine.” Apoi, dintr-o dată, vezi cum egoismul scoate capul și, de nicăieri, fără nici o cauză aparentă, copiii încep să se concureze și, între ei, izbucnesc certuri aprinse.

Acesta este un motiv minunat de a lămuri lucrurile și de a-i învăța să se oprească și să se gândească. Toate acestea nu doar pentru a limita agresiunea ci, deasemenea, pentru a le aduce aminte în ce stare bună se găseau mai înainte, când fiecare îi trata pe ceilalți diferit și pentru a-i motiva să atingă o stare mai înaltă, schimbându-și egoismul într-o conexiune bună, în prietenie.

Dintr-o dată copiii încep să înțeleagă că acest egoism este prietenul lor, tovarășul lor. Egoismul îi îndeamnă permanent, împingându-i de la spate către ceilalți și făcându-i să se lovească unii de alții, dar, în realitate, fiind necesar pentru ca ei să se ridice deasupra lui, într-o amplă conexiune.

Copiii încep să ghicească, în permanență, care este planul naturii. Ei încep să înțeleagă că propria lor natură este egoistă iar agitația ei permanentă – aspirația constantă a unei persoane de a subjuga pe un altul, de a stăpâni asupra lui și de a-l folosi- este, cu adevărat, o binecuvântare, determinându-ne să ne dezvoltăm, mereu, altruist.

Planul adânc al naturii este acela de a ne transforma în oameni independenți, dar totuși, aflați într-o conexiune mereu în creștere, unii cu alții. Apoi vom simți că ne ridicăm în mod constant deasupra acestei lumi. Astfel, începem să ne percepem ca fiind integrali. Simțind sfere complet noi ale Naturii, forțele sale superioare și planurile ei integrale. Această senzație este ceva nou, care nu poate exista într-un individualist.

Există un sistem în care lucrează individualiștii, fiecare dintre ei simțind toate stările doar în interiorul său. Dar, dacă vom crea conexiunea integrală dintre noi, vom simți întregul sistem, toată informația și forțele care circulă în interiorul acestuia. Atunci nu vom mai fi mărginiți de senzația individuală a corpurilor, gândurilor și dorințelor noastre. Vom ieși în afară spre noul nivel de simțire a vieții, numit ”uman”.

La început a fost creat Adam și apoi el s-a ”divizat” în mulți oameni. Așa descrie acest proces Biblia, în mod alegoric. Prin urmare, numim unitatea noastră ”Adam” și senzația noastră comună este una fundamentală, despre Natură, care diferă, în mare măsură, de percepția noastră individuală asupra realității.

O persoană iese din cadrul limitărilor sale personale și se simte conectat la natura infinită, eternă, la fluxul nesfârșit de energie și informație. Aceasta îi dă o asemenea iluminare în viață încât, de dragul ei, omul este gata să accepte orice impulsuri egoiste și să le depășească.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Munca educațională în taberele de vară

About Lili T

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts