Problema epuizării profesionale

0
143

PROBLEMA EPUIZĂRII PROFESIONALE

  • Una dintre problemele majore este ”epuizarea” profesională. Mulți dintre aceia care lucrează cu copiii și cu adulții ”se epuizează” după unul sau doi ani. Pur și simplu nu mai pot rezista să meargă la lucru. Una dintre cauzele acestui comportament este acela că persoana respectivă nu își folosește toată personalitatea sa, atunci când interacționează cu copiii. El folosește doar o mică parte a ei. Atunci când apare acest fenomen, tot restul prezent în persoană este inactiv, producând, în final, incapacitatea persoanei de a-și menține serviciul.

Ați afirmat că un educator trebuie să fie, în primul rând, un om. El trebuie să aibă ”o jumătate de adult” și ”o jumătate de copil”. Este oare posibil ca acești educatori să se ”epuizeze” și ei, după un an sau doi? În acest caz, cum putem preîntâmpina această problemă?

  • Tu vrei să-ți plasezi instructorii tăi în locul educatorilor, dar asta nu este posibil.
  • Da, îmi dau seama de asta.
  • Și chiar nu funcționează. Pentru noi, educatorul este cel mai important membru al societății. El trăiește aceeași viață ca și părinții și bunicii copiilor, ca și mass-media, ca tot restul lumii. El trăiește asta! Nu este vorba că o mică parte din el s-ar putea epuiza deoarece acesta nu se poate exprima. El ia parte la cel mai creativ proces din lume. Întreaga viață este conectată la el, copiii pe care îi crește, părinții lor și toată societatea, în general! Noi formăm o nouă generație, nivelul următor și, aș putea spune, noua dimensiune în care pătrunde umanitatea.

Trebuie să investim în asta tot ce avem. Noi nu avem o viață personală, viața privată a familiilor noastre sau a noastră, sau a prietenilor noștri. Toate aspectele se unesc într-un întreg. Nu poate să existe aici oboseala sau opinia separată, pentru că sunt implicat cu totul în aceasta. În această arie eu trebuie să-mi urmez obiceiurile și interesele, relația cu părinții – chiar dacă sunt adult – pe aceea cu copiii mei, cu familia mea și cu toată societatea care mă înconjoară. Eu nu văd această profesie ca fiind separată de lume. Dimpotrivă, mă găsesc în miezul ei. Împreună cu întreaga umanitate, lucrez la transformarea mea, la găsirea unui echilibru cu Natura, care ne arată interconectarea universală și integrală a tuturor părților sale. Mai mult, îndeplinesc toate aceste lucruri împreună cu ceilalți.

Organizăm întâlniri, conferințe și schimburi de experiență. Socitatea trăiește totul, așa încât nu există loc pentru epuizarea profesională! Aceasta este viața noastră, care continuă așa cum este ea.

Cu toate acestea, dacă o persoană suferă de epuizare, el trebuie transferat, de exemplu dându-i șansa de a preda în cadrul corporațiilor. Sau poate fi transferat la un loc de muncă diferit, de exemplu, în producție. Dar nu cred că această problemă va putea apărea aici.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Instructorii educației integrale

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts