Salvarea umanității stă în studiul legilor Naturii

0
76

SALVAREA UMANITĂȚII STĂ ÎN STUDIEREA LEGILOR NATURII

Prima mea profesie este bio-cibernetica, în cadrul căreia am studiat sistemele. Între sistemele închise, sistemul integral, analog, presupune ca toate părțile sale să se găsească în interacțiune totală între ele. Sistemul poate lucra eficient doar dacă elementele sale interacționează într-un mod coordonat.

Atunci când un sistem este afectat de un element exterior, au loc procese oscilatorii, care îl readuc, treptat, la echilibru. O dată ce echilibrul sistemului este reinstaurat, acesta reacționează la influențele externe, în mod regulat.

Sarcina noastră este aceea de a ne aduce la acea stare stabilă, pe măsură ce reacționăm la semnalele Naturii, pe care le primim, la toate nivelurile. Într-un sistem închis, influențele externe sunt întâmpinate cu rezistență. Oamenii care controlează acest sistem, echilibrează, de obicei, de bună voie, influența externă. Atunci, ce ar trebui să facem noi? Cum ne putem aduce pe noi înșine și sistemul nostru de roți dințate conectate, să se învârtească într-un mod corect, coordonat?

Aceasta este toată problema umanității. Și pe aceasta va trebui să o rezolvăm. Mulți specialiști au scris convingător despre ea, dar care este răspunsul?

Lucrăm asupra acestei probleme, în cadrul centrului nostru de cercetare, încercând să o rezolvăm teoretic și, parțial, practic, în grupuri mici, experimentale, de copii, adulți, bărbați, femei și grupuri mixte. Încercăm să discernem  tendințele specifice, posibilitățile de rezolvare și scurtăturile, pentru că umanitatea, se pare că nu mai are mult timp la dispoziție.

Lucrul într-un grup experimental este mult diferit de viața reală, în care întâlnim oameni care nu doresc să cunoască nimic despre abordarea sistemică, nu o înțeleg și obiectează la ea. Dar noi trebuie să-i contactăm, cumva. Este ca și cum încerci să-i explici unei persoane grav bolnave că are nevoie de tratament, că nu ar trebui să se gândească că poate continua să trăiască ca și până acum, sau să nu se gândească la nimic, fie ce-o fi.

Încercăm să rezolvăm această problemă, dar, în principiu, este vorba de problema întregii umanități, care privește viitorul său, starea sa integrală.

Dacă vom fi capabili să rezolvăm această problemă prin educație? Să presupunem că ne-au mai rămas 10-20 de ani. Ne vom adresa societății prin mass-media, guverne, UNESCO și ONU.

Ar trebui să ne orientăm spre copiii de azi, aceia care au în jur de 5 ani. Ar trebui să lucrăm la creșterea tinerei generații, care se găsește sub influența noastră. Ținând cont că tinerii intră în cercul vieții la 15-20 de ani, ne-au rămas 10-15 ani de lucrat cu ei.

În timpul acestor 10-15 ani, putem noi oare să-i transformăm în oamenii generației viitoare, care nu este prea departe de noi, ținând cont de faptul că factorii naturali se strâng în jurul nostru, în timp ce noi rămânem în urmă?

Totul depinde de ce sistem de creștere, program, sau metodă vom folosi pentru a ne îndeplini munca noastră, prin pregătirea experților în educație, atrăgând mass-media, guvernanții și organizațiile internaționale. Pentru ca totul să înceapă să se învârtă cu putere maximă, toată lumea trebuie să accepte caracterul presant al acestei munci. Apoi, în 10-15 ani, vom avea o generație nouă adevărată, adaptată la noile condiții ale Naturii. Aceasta este provocarea cu care ne confruntăm în ceea ce privește educația integrală, pe care trebuie să o implementăm.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Esența educației integrale