Totul există în interiorul nostru și nimic, în afară

0
86

TOTUL EXISTĂ ÎN INTERIORUL NOSTRU ȘI NIMIC, ÎN AFARĂ

  • De ce au început oamenii să se unească, dintr-o dată? Ei ar fi putut face asta acum 100 sau 200 de ani, s-ar fi putut uni și revela spiritualitatea. Dar, dintr-un anumit motiv, nu s-a petrecut aceasta. Mai mult, oamenii au început să vorbească despre interacțiunea în grup, abia în secolul 20. Formarea de grupuri și discutarea în comun a chestiunilor este o inovație a secolului 20. În trecut, acest tip de discuții pur și simplu nu existau.
  • Știința a existat din timpuri străvechi. De exemplu Aristotel, Platon și predecesorii lor au scris despre suflet, despre percepție și au căutat locul unde trăiește sufletul. Cu toate acestea, psihologia, ca știință, a apărut și s-a dezvoltat abia în secolul 20.

De ce au așteptat oamenii atâtea secole!? Unde erau acești oameni de știință acum câteva mii de ani, pe parcursul cărora omul nu a reușit să înțeleagă cine și ce este? Au existat câteva tentative de a ne studia pe noi, oamenii, și înainte, dar acestea au fost atât de primitive încât putem doar să ne simțim rușinați pentru acei oameni din trecut!

Ei au construit orașe, țări, au cucerit teritorii și le-au condus, dar nu știau nimic despre ei înșiși. Acei oameni au descoperit noi continente, au dezvoltat tehnologii și economii și au făcut revoluții. Dar ce i-a îmboldit să facă toate aceste lucruri? De ce nu au avut o chemare, o  nevoie interioară de a afla mai multe, ”Omule, cine ești tu?”

S-ar părea că aceasta depinde de dezvoltarea noastră interioară. Această necesitate nu a luat naștere în interiorul nostru, mai devreme și, prin urmare, nu am abordat-o; noi nu ne-am pus această întrebare. Dacă nu a existat întrebarea, nu a fost nimic de descoperit și nimic asupra căruia să trebuiască să se lucreze. Nu am al șaselea deget la mână, deci nici nu simt lipsa lui. Așadar cum aș putea să-mi doresc un deget suplimentar?

Intrăm acum într-o fază specială a dezvoltării noastre, în care ne este revelată o necesitate interioară de a ne cunoaște. Aceasta apare deoarece trebuie să trecem la nivelul următor de percepție și realizare.

Psihologia modernă a luat naștere acum 100 de ani și continuă să se dezvolte și în ziua de astăzi. Dar ea a devenit deja o parte importantă a vieții noastre. Mai înainte nu era un hobby la modă nici măcar pentru aristocrați, ca să nu mai vorbim despre femeile casnice. Nimeni nu era preocupat de psihologie.

Dar astăzi lumea devine una integrală, interconectată și interdependentă. Și iată că se naște nevoia de a ne familiariza cu psihologia – aceea a maselor, a mulțimilor, a individului, a diferitelor națiuni, a oamenilor de diferite vârste și psihologia familiei.

Noi legăm, tot mai mult, starea interioară a unei persoane, de percepția și gradul de realizare a lumii, de privirea sa asupra lumii. Începem să simțim că lumea depinde sau este rezultatul stărilor noastre interioare.

În paralel cu psihologia, aceleași idei s-au dezvoltat în fizică. Einstein credea că totul este relativ în lume, același lucru era susținut și de către Hugh Everett. Cu toate acestea fizica pare a fi o știință seacă. Ne gândim, ”Da, bine, ingineria, ce mare scofală!” Dar fizica a început deja să asocieze înțelegerea, revelarea, experimentarea și schimbările care au loc în lume, cu propriile calități interne ale cercetătorului.

Atunci când cercetătorul se mișcă sau suferă schimbări interioare, întreaga lume se schimbă. Rezultă că senzația timpului, spațiului și a mișcărilor în spațiu sunt coordonatele noastre interne, care nu există în afara noastră. Ele pot să difere de la o persoană la alta. Prin urmare, înțelegerea noastră comună depinde de modul în care le juxtapunem.

Uneori ne imaginăm lumina ca fiind formată din particule iar alteori ca având natură ondulatorie. Depinde de observator dacă un anumit lucru se mișcă sau nu. Oare observatorul  stă pe loc, sau se mișcă? Ce se petrece de fapt cu toate aceste lucruri?

Oamenii de știință au ajuns chiar la limita lumii materiale, acolo unde totul devine șters și neclar în ceea ce privește sensul tuturor acestor evoluții. Acesta este neclar pentru fizicieni și psihologi, dar cu toții sunt aproape de a înțelege că doar prin noile metode de înțelegere integrală a lumii vom ajunge la nivelul următor.

Vom reuși să ne realizăm și să înțelegem întreaga lume, în momentul în care o vom descoperi în interiorul nostru. Atunci vom ajunge la concluzia că aceasta ne apare în fața noastră doar ca o oglindă, ca și când ar exista în afara noastră, când, în realitate, totul se găsește în interiorul nostru și nimic nu există în afară. Tot ceea ce este solid, spațial și global – tot universul nemărginit- doar pare că există. De fapt acestea sunt doar senzațiile noastre.

Când psihologii vor înțelege asta, psihologia va deveni cea mai importantă știință! Vom fi capabili să măsurăm forța noastră integrală și, corespunzător ei, măsura în care am atins limitele și calitățile lumii. Vom învăța să controlăm legăturile funcționale dintre acest nou organ integral de percepție și ceea ce simte el în interiorul său. Aceasta va fi noua psihologie. Va include toate celelalte științe pentru că omul se va plasa în centrul acestei percepții.

 

din cartea- Psihologia Societății Integrale

Capitolul – Percepția integrală a informației

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts