Introducere la articolul “Preambul la Înțelepciunea Cabalei” (I)

0
66

Toate introducerile compuse de Rabi Y. Așlag (Baal HaSulam) sunt scrise pentru a permite cititorului să intre în materialul esențial, să îl înțeleagă și să-l absoarbă. De asemenea, toate introducerile sunt compoziții cabaliste separate, având propria lor putere si profunzime spirituală.

1) Se spune în Cartea Zohar (capitolul săptămânal Tazria, p.40): ”Toate lumile, de sus și de jos, sunt în interiorul omului. Tot ce este creat în lume este de dragul omului și totul trăiește și se dezvoltă din cauza omului”.

Este necesar să înțelegem: Omul nu se mulțumește cu această lume și cu tot ce există în ea, aceasta existânt pentru a-l servi și dezvolta, astfel încât dorește și Lumile superioare?

Tora este o carte cabalistică. A fost scrisă de cel mai mare cabalist, Moise. Cartea Zohar este un comentariu cabalistic pentru Tora. Cartea Zohar, precum și Tora, sunt împărțite în 5 cărți și capitole săptămânale. Unul dintre capitolele săptămânale este intitulat ”Tazria”.

Se spune: ”Creatorul a creat omul cu un nume complet. Și tot ceea ce este creat este absolut perfect; totul se găsește în el”. Din declarația de mai sus, vedem că toate lumile, superioare și inferioare, tot ceea ce le umple și le animă, cu excepția Creatorului, este în interiorul omului.

2) Pentru a explica cele de mai sus, cineva ar trebui să exprime întreaga înțelepciune a Cabalei. Prin studierea în continuare, semnificația acestor afirmații va fi dezvăluită într-o etapă ulterioară.

Ideea este că intenția Creatorului este de a da bucurie. În momentul în care Creatorul a gândit să creeze suflete și să le încânte, ele au apărut instantaneu înaintea Lui în perfecțiunea și înălțarea lor. Ele au fost pline de plăcerea infinită pe care Creatorul a intenționat să le-o dăruiască. Numai gândul său a completat întreaga Creație și nu a necesitat acțiuni fizice.

O întrebare se ridică în consecință: De ce a creat lumi, restricție după restricție, până la lumea noastră relativ mică și apoi a pus sufletele – ființele create – în corpurile nesemnificative ale acestei lumi?

Dacă Creatorul este omnipotent, de ce nu a dat omului tot ce este necesar? De ce nu a permis fiecăruia să facă ceva din propria sa voință? Dacă numai dorința ar fi fost suficientă – fiecare dintre noi ar fi creat o lume mult mai bună decât aceasta. De ce Creatorul a făcut totul așa?

Dacă suferim acum, în orice fel, culegem avantaje în viitor – aceasta indică și imperfecțiunea.

3) Răspunsul este în cartea lui Ari ”Pomul vieții”. ”… Omul este creat de El pentru a demonstra perfecțiunea acțiunilor Sale”. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem: cum ar putea o astfel de acțiune imperfectă să provină de la Creatorul perfect? În plus, ființele create trebuie să se corecteze și să se ridice spiritual prin acțiuni în această lume.

De ce a creat o astfel de lume aparent slabă cu corpuri imperfecte și a pus suflete infinite în ele? A fost făcută astfel încât după aceea să poată descoperi ce înseamnă perfecțiunea? Adică, Creatorul a creat cea mai nesemnificativă lume și cel mai nesemnificativ om, în timp ce omul însuși trebuie să transpire pentru a atinge perfecțiunea. Este aceasta scopul și perfecțiunea acțiunilor Creatorului?

Ideea e că două părți ar trebui să se distingă în suflete: lumina și vasul. Esența sufletului este vasul său (Kli), iar abundența cu care Creatorul a gândit să încânte sufletele este lumina (Ohr), care umple vasul.

De vreme ce Creatorul se gândea să dăruiască plăcere sufletelor, trebuia să-l modifice sub forma dorinței de a primi încântare. Dimensiunea dorinței de a primi plăcere determină cantitatea de plăcere primită. Trebuie să știm că dorința de a primi plăcere este esența sufletului. Ea este creată din nimic și este numită”Kli” – vasul sufletului. Abundența și încântarea care umple vasul sunt definite ca lumina sufletului, care emană de la Creator.

Această lumină se răspândește de la Creator. Numai dorința (Kli-vasul), a fost creată. Lumina emană de la Însuși Creatorul ca plăcere și umple vasul. Cu alte cuvinte, scopul principal a fost acela de a oferi, secundar – crearea a ceva care ar dori să primească plăcere. În general, în creație există două componente:

  • Vasul – dorința de a primi plăcere, sufletul, Adam HaRișon, creația.
  • Încântarea care a emanat de la Creator.

4) Creația este ceva ce nu exista înainte, adică ceva născut din nimic. Totuși, cum ne putem imagina ceva inexistent în Creator? Trebuie să includă absolut totul. Se spune că întreaga creație nu este decât un vas (Kli) al sufletului, dorința de a primi plăcere. Deci este foarte clar că o astfel de dorință este absentă în Creator. Prin urmare, dorința de a primi este o creație cu totul nouă, inexistentă înainte și este definită ca născută din nimic.

Nu ne putem imagina ce înseamnă ”nimic”. Tot ceea ce există în lumea noastră are preistoria, forma sa anterioară; se naște din ceva. De exemplu, materia solidă este formată din gaz. Ce înseamnă a fi format din nimic? Nu putem înțelege acest lucru. Apoi, în timp ce înțelegem spiritualitatea, vom deveni participanți la înțelegerea acestui proces.

5) Trebuie să știm că, în spiritualitate, apropierea și distanța sunt determinate de echivalență (similaritate) sau de distincția proprietăților. Dacă două obiecte spirituale au aceeași formă, adică aceleași proprietăți, ele sunt legate între ele constituind un singur întreg. Dacă nu există nici o distincție între cele două obiecte, ele nu pot fi împărțite în două. Divizarea este posibilă numai dacă se găsește o diferență între proprietățile lor.

Gradul de distincție în proprietățile lor determină distanța dintre ele. Dacă toate proprietățile a două obiecte spirituale sunt opuse, ele sunt infinit îndepărtate una de cealaltă, adică într-o stare de distanță, îndepărtate.

În lumea noastră, când spunem că un obiect seamănă cu altul, înseamnă că ambele există, dar sunt identice. În lumea spirituală, acest lucru este imposibil. Totul în ea diferă prin distincția proprietăților lor. Dacă nu există nicio distincție, cele două obiecte se îmbină și formează unul. Dacă există o asemănare parțială a proprietăților, atunci ele se îmbină în proprietățile comune ca două cercuri suprapuse. Un segment al unui cerc se suprapune cu un segment al celuilalt, formând astfel o zonă comună.

În lumea spirituală, există două proprietăți: (I) ”a primi plăcere” și (II) ”a face plăcere”. Nu există nimic altceva decât aceste două. Dacă le vom juxtapune, vom vedea că sunt complet opuse și nu au nici un punct de contact între ele. Cu toate acestea, dacă proprietatea ”de primire” se schimbă în proprietatea “de dăruire”, adică, creația și Creatorul vor avea câteva dorințe comune și apoi se vor apropia și se vor lega unul cu celălalt în aceste proprietăți. Restul dorințelor lor opuse vor rămâne la distanță. Creația inițială a fost creată ca fiind absolut opusă Creatorului.

6) Gândirea umană nu este capabilă să înțeleagă perfecțiunea infinită a Creatorului. Nu există nici o modalitate de a o exprima sau descrie. Cu toate acestea, simțind influența Lui, putem înțelege că El dorește să ne dea bucurie, căci singurul său scop este să ne dea plăcere, să ne umple cu fericire.

Proprietățile sufletelor sunt absolut opuse față de cele ale Creatorului. În timp ce El este un dăruitor fără urmă de dorință de a primi în El, sufletele au fost create numai cu dorința de a primi încântare. Prin urmare, nu există nici o antiteză mai mare a proprietăților și a îndepărtării de un altul decât aceasta. Prin urmare, dacă sufletele ar fi rămas în dorința lor egoistă de a primi plăcere, ar fi fost despărțite pentru totdeauna de Creator.

Nici un cuvânt al limbii noastre nu poate descrie, pentru că suntem despărțiți de El prin proprietățile noastre și nu Îl putem simți.

Merită să subliniem aici că această Introducere a fost scrisă de un om, Baal HaSulam, care a înțeles totul în sine. El spune că a simțit Creatorul și acțiunile Sale, a văzut bunătatea Sa absolută. La nivelul nostru de înțelegere, nu putem încă să simțim acest lucru.

De ce nu este suficient doar să doresc încântarea de a primi? De ce trebuie să mă apropii de Creator, să-mi fac proprietățile egale cu El, să fuzionez cu El total? De ce nu ar putea să creeze o astfel de stare în care creația ar primi, pe de o parte plăcerea și, pe de altă parte, de a face plăcere ca și Creatorul? De fapt, atunci Corecția finală va veni imediat, Creația se va uni cu Creatorul, fiind umplută de lumina Lui, devenind egală cu El.

De ce trebuie să realizăm întregul proces evolutiv în simțurile noastre, să percepem fiecare dorință ca fiind egoistă și opusă Creatorului; apoi corectând-o, să o facem altruistă, asemănătoare cu El? De ce trebuie să simțim cum ne apropiem de El, să fim împreună cu El? Ce câștigăm din asta?

Textul face parte din cartea Stiința Cabalei