Introducere la articolul “Preambul la Înțelepciunea Cabalei” (VI)

0
73

9) Nu va fi dificil să înțelegeți acum ceea ce este scris în cartea Zohar, că toate lumile – de sus și de jos – și tot ce există în ele au fost create numai pentru om. Toate aceste niveluri au fost create doar pentru a umple sufletele, a le îndruma spre perfecțiune, la gradul de fuzionare cu Creatorul, care este absent din momentul gândirii Creației.

La începutul Creației, s-au format cinci lumi de la nivelul Creatorului până la lumea noastră pentru a plasa sufletul în corpul material al lumii noastre. Corpul material este dorința de a primi fără a da nimic în schimb. Aceasta este forma finală a dorinței de a primi plăcere pentru sine. De aceea proprietățile omului în lumea noastră sunt absolut opuse celor ale Creatorului.

Studiind Cabala, omul începe treptat să înțeleagă proprietățile dăruirii. Conform înțelegerii sale, el se înalță treptat, învățând proprietățile nivelurilor descendente care au proprietatea dăruirii. Apoi ajunge la nivelul dorinței doar de a da, fără a primi nimic în schimb. Ca rezultat, omul se contopește complet cu Creatorul, adică atinge starea pentru care a fost creat. Prin urmare, toate lumile au fost create de dragul omului.

Astfel, toate lumile sunt create pentru a ajuta omul să urce din punctul zero, în sus, spre Creator, și în cele din urmă să ajungă la ultimul punct – fuzionând cu El, pentru a acoperi întreaga călătorie începând cu ascunderea completă a Creatorului, trecând cele 125 de niveluri, fiecare reprezentând o revelare mai mare a Creatorului.

Am vorbit deja despre faptul că, Creatorul s-a ascuns în mod deliberat în spatele a cinci lumi, fiecare compusă din cinci Parțufim, fiecare Parțuf având cinci Sfirot, per total, 125 niveluri de ascundere. Toate acestea au fost făcute pentru a-l face pe omul absolut îndepărtat de Creator.

Omul nu poate simți Creatorul, crezând că este independent, că are libertate de voință – libertatea de a-și dezvolta și de a folosi egoismul după cum consideră el potrivit. Astfel de condiții se numesc “lumea noastră”; de fapt, sunt forțele Creatorului care ne afectează într-o stare de ascundere completă.

Tot ceea ce ne înconjoară în această lume este doar ultimul nivel al diferitelor forțe care ne influențează în numele Creatorului. Orice om simte în interiorul și în jurul lui, tot ceea ce noi numim “lumea noastră”, ultimul nivel care poate exista în Univers.

De îndată ce omul, cu ajutorul lucrării sale interioare, este capabil să elimine cel mai apropiat nivel al ascunderii Creatorului, să înlăture această perdea, începe imediat să simtă Creatorul în această minimă a 125-a parte.

Nu înseamnă că cele 125 niveluri ascund Creatorul de noi proporțional. Cu cât nivelul este mai mic, cu atât ascunde mai mult. De îndată ce omul îndepărtează cele mai joase perdele care îl separă de nivelul următor, lumina Creatorului începe imediat să strălucească asupra lui și începe să vadă Creatorul dincolo de tot ce există în jurul lui în această lume.

Nivelurile naturii, vegetative, animate și umane – tot ceea ce este în jurul omului și în interiorul lui, toate dorințele sale animale și dorințele pentru putere, onoare, faimă, aspirație pentru cunoaștere – pentru el totul devine acum o manifestare a Creatorului.

El simte cum îl influențează Creatorul, “sinele” său, cu ajutorul împrejurărilor și proprietăților sale interioare. Primul nivel al revelării, deși cel mai dificil, este cel mai important, deoarece, depășindu-l, omul stabilește imediat contactul cu Creatorul, deși minim, și nu-l pierde niciodată. Nu există nici o cale de întoarcere. Astfel, începutul corect este absolut necesar.

Uneori, omul pare să fi pierdut tot ce a câștigat și să cadă de la nivelul său. Cu toate acestea, această senzație este trimisă în mod deliberat pentru a-i permite să crească și mai mult. Nivelurile spirituale sunt construite astfel încât ascunderea Creatorului pe fiecare dintre ele depinde de corecția omului. Ascunderea îi este dată la un nivel pe care îl poate depăși.

Să presupunem că omul a corectat 10% din intenția sa de a primi. Aceasta înseamnă că primește plăcere în aceste 10% nu pentru sine, ci de dragul Creatorului. Prin urmare, măsura ascunderii și revelării Creatorului este la același nivel, părțile din spate și din față. Cu alte cuvinte, în afara omului nu există nimic; toate nivelurile sunt construite pentru el și sunt în el însuși.

Toate lumile spirituale se află în sufletul omului, formând o scară între el și Creator. Acestea sunt 125 niveluri ale proprietăților noastre. În jurul nostru, există doar un singur lucru: proprietatea complet altruistă de a dărui și de ne încânta. Noi numim această proprietate Creatorul. Cu toate acestea, proprietatea noastră interioară este absolut egoistă.

Corectarea treptată a proprietăților interioare ale omului este scopul existenței sale în lumea noastră. Toată lumea trebuie să se corecteze. Senzația Creatorului pe care omul o câștigă în timpul corecției sale se numește “ascensiune spirituală” de la un nivel la altul sau de la o lume la alta. Toate acestea au loc numai pe plan intern.

Am spus deja că lumea înconjurătoare este doar o reacție a proprietăților noastre interioare față de influența Creatorului, adică toate lumile, Parțufim, Sfirot, tot despre ceea ce am vorbit vreodată este în interiorul persoanei; nu există nimic în afară. Se poate spune că în afară sunt doar cele patru proprietăți ale Luminii directe.

Lumina descendentă creează omul și toate proprietățile sale interioare. Toate lumile spirituale din noi sunt doar măsurile de a sesiza Creatorul. Toți îngerii, diavolii, forțele întunecate și luminate nu sunt decât forțele interioare ale omului, create special în el de către Creator pentru a-l ajuta să se corecteze constant și să-și depășească egoismul natural.

Inițial, toate au fost sistematic restrânse, lume după lume, și au coborât la nivelul acestei lumi materiale pentru a introduce sufletul în corp, pentru a îmbrăca “sinele” omului în proprietăți absolut egoiste, infinit depărtate de Creator, de proprietățile Sale.

Ele sunt numite “calitățile acestei lumi”. Ceea ce se înțelege aici nu este un număr de obiecte materiale care ne înconjoară – lichide, gazoase, solide. Prin lumea materială, înțelegem calități absolut egoiste, de la cea mai mică la cea mai dezvoltată, indiferent dacă este vorba de un copil sau de cel mai mare egoist vârstnic din lume.

Atunci când cabaliștii spun “trupul acestei lumi”, asta înseamnă dorința de a primi. Există trupul lumii noastre – o dorință egoistă de a primi, și există corpul spiritual – aceeași dorință de a primi, dar deja cu ecran, ceea ce înseamnă o dorință egoistă transformată într-una altruistă.

Așa cum s-a afirmat, pentru a face ca omul să vrea doar să primească, Creatorul a pus sufletul în trupul lumii noastre. Aceasta este așa-numita stare animalică, așa cum spune proverbul, “omul se naște ca un măgar sălbatic”. Astfel, când omul coboară în această lume, primește dorințele egoiste numite “trup” și cu proprietățile sale devine absolut opus Creatorului, îndepărtat de El.

Creatorul dă omului doar o singură calitate altruistă numită “suflet”. Dacă omul începe să se hrănească în Tora și în porunci cu intenția corectă, dobândește treptat dorința Creatorului de a “dărui”.

Cel mai înalt nivel este dorința de a dărui doar, fără a primi ceva pentru sine. Realizând această stare, omul își completează drumul către Creator și se contopește cu El. Apropierea și îndepărtarea obiectelor spirituale au loc datorită echivalenței sau diferenței de proprietăți. Prin urmare, prin atingerea stării de dorință absolută de a dărui, adică ultimul nivel din cele 125, omul este răsplătit cu o revelare completă a Creatorului.

Astfel, toate lumile cu tot ce le umple sunt create numai de dragul omului și pentru corectarea lui. Observarea Torei și a poruncilor, cu intenția de a da plăcere Creatorului fără a primi ceva în schimb, înseamnă aderarea la legile spirituale pe care omul le învață pe măsură ce urcă aceste trepte.

De fiecare dată când ești într-o anumită stare spirituală, există întotdeauna o alegere înainte: ce să faci, cum să gândești, să simți, să-ți alegi gândurile, intențiile, deciziile interioare. Deși Creatorul nu ne-a descoperit încă, trebuie să încercăm să comparăm toate gândurile, deciziile și opiniile noastre cu intenția noastră de a dobândi dorința de a dărui.

Modul în care analizăm și alegem fiecare opinie și decizie este numit “o poruncă” (Mițva). Când omul îndeplinește corect această lege, el stimulează lumânarea, permițând unei lumini mici să intre în dorința sa spirituală.

La nivelurile superioare, după intrarea omului în lumile spirituale, el își corectează dorința absolut egoistă și, cu ajutorul unui Zivug de HAKa’a (Cuplare prin bătaie), primește o parte din lumină. Lumina pe care o primește este denumită în mod diferit “Tora”, “Creatorul” sau “lumina sufletului”.

Există o așa-numită Esență a Creatorului (Ațmuto HaBoreh). Nu simțim esența Creatorului, ci doar influența Lui. Suntem ca o cutie neagră: orice pătrunde prin cele cinci simțuri – vederea, auzul, atingerea, mirosul și gustul, sau cu ajutorul acestor dispozitive, care doar lărgesc gama senzațiilor noastre – toate acestea creează o imagine a acestei lumi în noi, aparent existentă în afara noastră.

Totuși, această lume este doar un produs al senzațiilor noastre interioare, ceva ce ne apasă din afară. Este ca și cum ai face un corp din lut și i-ai da un fel de sensibilitate. Când îl apăși, va avea o reacție interioară. Simte această presiune în senzațiile sale; într-un fel, se reflectă în el. Organismul numește această influență exterioară (sau mai degrabă reacția sa la aceasta) ca o anumită proprietate.

Acum, dacă cineva îl lovește, corpul va numi această stimulare exterioară (sau reacția la ea) ca o altă proprietate. Nu are nicio idee ce-l afectează din afară, dar simte doar reacțiile sale la ceea ce presează asupra lui. Toate reacțiile creației la numeroasele influențe externe creează în interiorul lui un sentiment de “lumea din jur”.

Dacă o persoană este privată de unul din simțurile sale de la naștere, să zicem vederea, trebuie să construiască o imagine a lumii înconjurătoare cu ajutorul celor patru rămase. Imaginea rezultată diferă de cea a noastră.

Dacă suntem capabili să extindem oarecum gama simțurilor noastre (nu mai putem adăuga simțuri), atunci imaginea lumii se va schimba instantaneu. În orice caz, vom percepe doar ceea ce ne “intră” (așa ne numim reacțiile noastre la influențele externe) și nu ceea ce este în afară.

O altă stimulare suplimentară, numită Lumina Creatorului, va intra. El Însuși va intra în noi, nu doar ne va apăsa ca pe o bucată de lut din afară. El va intra și va începe să ne umple în funcție de gradul de echivalență a proprietăților noastre cu El. Toată esența noastră este “o bucată de lut egoist”; dacă această “piesă” reușește să dobândească proprietățile Creatorului, adică învață să dea, atunci nu va mai fi nici o diferență între ele. Limita exterioară dintre El și “bucată” va dispărea. Se vor uni într-unul singur; Creatorul va umple acest “lut” din interior și el va fi în armonie completă, complet fuzionat cu ceea ce este în afară.

Această stare este cea mai perfectă, confortabilă, eternă și absolut bună. “Bucata de lut” trebuie să atingă acest nivel. Omul trebuie să ajungă la asta, începând cu nivelul cel mai de jos, numit “lumea noastră”. Sufletul îmbrăcat în corp, îl forțează să lucreze înainte ca el să poată urca.

Sufletul în stadiul zero este o proprietate egoistă, dar în starea finală, trebuie transformată într-una altruistă. În cazul în care omul nu dorește să facă acest lucru din proprie voință, el va fi asistat de sus, iar apoi, stimulat de suferințe grele, va fi obligat să fie de acord. Fiecare dintre aceste “bucăți de egoism” (suflete) trebuie să depășească cele 125 de niveluri. Aceste “piese” sunt împărțite numai pentru ca fiecare dintre ele să simtă propria dorință mică.

În procesul de asemănare a proprietăților lor cu Creatorul, ele încep să simtă continuitatea comună și inseparabilă a masei lor, unitatea absolută a tuturor acestor fragmente egoiste. Înțeleg că reprezintă un singur întreg. Cu cât omul este mai corect, cu atât mai mult se vede ca o parte absolut inseparabilă a întregului, adică depinde de toată lumea și toată lumea depinde de el.

Dacă întreaga Creație este un organism, atunci nu contează ce parte din ea primește și ce parte dă. Este mai ușor să fie corectată ca o bucată mică și atunci când toate piesele s-au corectat, ele fuzionează în senzațiile lor într-un singur întreg – ceea ce se numește fuzionarea sufletelor.

Există multe interferențe, toate trimise special pentru noi. În cele din urmă, numai stăruința câștigă. Omul nu trebuie să posede înclinații speciale, intelect, calități particulare sau proprietăți. El ar trebui să se străduiască sau, mai degrabă, să arate abilitatea și curajul de a îndura; numai asta va duce la victorie.

Fiecare dintre noi este așa cum Creatorul l-a făcut; nu se poate face nimic. Toate schimbările noastre interioare în gânduri, dorințe și ambiții – toate acestea sunt programate în noi de sus și toate trebuie să fie corectate. Este acel foarte material, acea “bucată de lut” pe care trebuie să o lucrăm.

O proprietate egoistă corectată, pe care lumina Creatorului o introduce, este numită “Kli” (vas). Unuia care tocmai a început studiul Cabalei i se poate spune totul; totul intră în el, nimic nu este uitat și nimic nu dispare. Când va fi necesar, își va aminti, dar o va face numai după corectare. Când are vasele minime interioare și această informație este necesară pentru lucrarea sa, informația îi va apărea, “se va ridica” din subconștientul său.

Omul însuși va trebui să rezolve această informație și să lucreze cu ea. În această etapă, nu ar trebui să i se dea răspunsuri de-a gata la întrebările sale; el trebuie să caute și să găsească răspunsurile.

Fiind la nivelurile înalte ale dezvoltării spirituale, omul suferă nu pentru că sufletele de la nivelurile inferioare se simt prost. El suferă de o incapacitate de a îndeplini dorința Creatorului în ceea ce privește aceste suflete, starea lor actuală; adică din faptul că nu toate sufletele simt unitatea cu Creatorul așa cum o simte el. În plus, în mod natural încearcă să accelereze acest proces prin diseminarea Cabalei, răspândind cunoștințele despre necesitatea corecției, în timp ce alții interferează cu misiunea sa.

Omul are nevoie de întreaga lume pentru a-și finaliza lucrarea spirituală, deoarece ea constă nu numai în autocorecție, ci și la fiecare nivel există o lucrare reciprocă care trebuie făcută cu restul sufletelor.

Un cabalist trebuie să simtă întreaga lume, să-i simtă suferințele, să le absoarbă la nivelul său și să le corecteze. Mai mult decât atât, la fiecare nivel are loc includerea tuturor sufletelor în el și în propriul suflet.

Textul face parte din cartea Stiința Cabalei 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts