Introducere la articolul “Preambul la Înțelepciunea Cabalei” (VII)

0
101

10) Acum, după ce ați înțeles acest lucru, puteți studia Cabala fără teama de a materializa spiritualitatea. Începătorii din Cabala sunt confuzi, deoarece se spune că toate cele zece Sfirot și Parțufim care încep din lumea Ațilut și până la cele zece Sfirot din lumea Asya sunt absolut divine și spirituale, adică, de fapt, este Însuși Creatorul.

Pe de altă parte, se spune că toate aceste lumi au fost create din cauza Țimțum (restricției). Atunci cum se poate spune că Sfirot divine, care se referă la Creator, au apărut după Țimțum? În afară de aceasta, cum ar trebui să se ia niște noțiuni cum ar fi cantitatea, sus, jos, înălțime, cădere, fuziune spirituală, separare etc.? Cum se pot spune toate acestea despre divin și perfect?

Se spune: “Nu schimb nimic; Sunt peste tot, singurul Creator neschimbat”. Cum se poate spune că transformările și restricțiile există în cel desăvârșit, deoarece orice schimbare vorbește despre imperfecțiune?

Întrebarea este simplă: ceea ce numim lumi – este Creatorul sau Creația? De ce sunt începătorii confunzi de asta? Se datorează faptului că, de regulă, materializează. Ei încearcă să-și imagineze aceste lumi sub formă de obiecte materiale. Este o reacție naturală pentru un om limitat de realitatea lui. Cu toate acestea, cum îi poate fi dată percepția corectă; este posibil?

Există riscuri pentru oamenii care studiază Cabala fără un ghid adevărat, o persoană care îi va îndruma în mod constant, care îi va împiedica să coboare de pe calea cea bună și să materializeze spiritualitatea. Din acest motiv, Cabala a fost ținută departe de mase de secole. Dacă la început omul deviază de la calea cea dreaptă cu o milionime de grad, în timp, această abatere de la obiectiv va crește treptat.

În consecință, cu cât el avansează mai mult și mai mult, se apropie de obiectiv, cu atât mai mult se îndepărtează de el. Prin urmare, cabaliștii au făcut anumite cerințe și restricții pentru cei care doreau să studieze Cabala. Este mai bine să rămânem la nivelul mecanic al respectării poruncilor (Lumina înconjurătoare obișnuită strălucește asupra omului și îl purifică treptat) decât să studieze singur Cabala.

Din nefericire, vedem cabaliști auto-învățați și spre ce i-a condus asta; ei fabrică propriile lor concepte despre lumea spirituală, populată cu tot felul de corpuri, forțe și interacțiunile lor, cu îngeri cu aripi, draci, vrăjitoare, iad și paradis, etc. Ei fac acest lucru fără a înțelege că lumea spirituală este doar în interiorul sufletului omului, în timp ce doar Creatorul este afară.

Cabaliștii erau profund îngrijorați de toate astea. Principala poruncă nu este să-ți faci un idol din propriul egoism. Indiferent dacă dorești sau nu, te închini lui oricum – este un idol făcut în tine; de la nașterea ta, te închini numai dorințele tale, gândindu-te doar cum să le satisfaci.

A nu-ți face un idol înseamnă să nu te pui idol în locul Creatorului. Dacă vrei cu adevărat să intri în spiritualitate, să ai orice contact cu ea, să nu-ți faci o imagine falsă a acesteia în imaginația ta, deoarece aceasta duce la rătăcire. Se spune: “Să stai și să nu faci nimic este preferabil decât să faci o greșeală”.

Se ridică o întrebare: Poate un om care studiază Cabala să intervină în problemele altora? Îi poate explica ceva? Poate și ar trebui, dar foarte atent. O carte poate fi citită; se poate vorbi un pic despre Cabala, dar niciodată nu se argumentează.

Poate fi dăunător pentru tine. Vei pierde tot ceea ce ai câștigat prin propriile eforturi și studii. Cabala ar trebui popularizată în mod discret, nu încerca să convingi o persoană. Nu va ajuta. Egoismul omului este mai puternic decât orice influență din afară. Niciodată nu-l vei face să-și schimbe părerea. Îl poți îndruma numai dacă dorește. Omul percepe ceva numai atunci când simte că își poate împlini dorința.

11) Din declarația de mai sus, putem concluziona că toate aceste lumi, Parțufim și procesele care au loc în ele (urcări, coborâri, restricții etc.), sunt vase interioare de primire, proprietățile sufletului tău.

Adică, tot ceea ce citiți în Cabala se manifestă în interiorul sufletului omului și are două aspecte: ceea ce se întâmplă în gândire și ce se întâmplă în acțiune. Este similar situației în care un om construiește o casă: sfârșitul acțiunii sale este deja integrat în planul său original.

Imaginea unei case, chiar noțiunea de “casă” din gândurile omului, este diferită de cea reală, deoarece structura existentă este doar ca un plan făcut din materialul ideilor sale. Odată cu începerea procesului de construcție, planul dobândește alte calități, proprietăți diferite care se materializează treptat, transformându-se într-o structură din lemn și piatră etc.

Gândul se materializează din ce în ce mai mult până se ajunge la forma sa finală, exprimată în ideea materializată – o casă. De asemenea, în ceea ce privește sufletele, ar trebui să se facă diferența între cele două părți: planul și acțiunea. Starea sufletelor din lumea Infinitului, adică atunci când au fost unite cu Creatorul, înainte de toate restricțiile, una cu gândul creației, este numită “sufletele în Gândirea creației”.

În Gândirea creației, aceste suflete sunt în Creator fără nici o deosebire între ele. Această stare este numită Ein Sof – lumea Infinitului. O stare similară continuă în lumile Adam Kadmon și Ațilut. Starea în care sufletele primesc și sunt separate de Creator, se numește “sufletele în actul creației”. Această separare are loc la nivelul lumii Bria.

Lumea Bria (cuvântul “Bria” derivă din aceeași rădăcină ca și cuvântul “bar”, care înseamnă “din”, “cu excepția”) este prima de sub lumea Ațilut, sub Parsa. Pornind de la lumea Bria, există o tranziție a sufletelor în starea de “acțiune”.

Lumea Bria este prima lume în care sufletele, ca atare, cad din planul Creatorului și devin mai materializate, “existente în mod independent”. Toate gândurile și dorințele din lumea noastră și din cele spirituale ne coboară de sus. Ceea ce trebuie făcut cu aceste gânduri și dorințe în lumea noastră și în cele spirituale este obiectul studiilor noastre.

Nimic din interiorul sau din afara ta nu este creat de tine. Reacționezi la orice iritare exterioară în funcție de natura animală. Orice reacție de acest fel poate fi calculată în avans și acțiunile tale pot fi anticipate în orice situație dată. Deci unde este chiar cea mai mică libertate de alegere sau libertate de voință aici? Libertatea de voință este numai în efortul de a înțelege modul în care Creatorul va acționa în locul meu și vei reacționa în mod similar.

Într-un fel sau altul, întreaga lume se supune voinței Creatorului; nici măcar un atom nu se poate mișca împotriva lui. Diferența constă în faptul că un cabalist încearcă conștient să coreleze acțiunile sale cu cele ale Creatorului. Cu toate dorințele sale, vrea să urmeze fluxul pe care Creatorul l-a pus în mișcare pentru întregul Univers. Astfel, el intră în starea cea mai confortabilă de “relaxare” absolută (libertate și pace eternă).

Timpul se oprește, totul dispare, cu excepția senzației de infinit, pentru că nu există întreruperi, nici o contradicție între ei, între întregul Univers și Creator. Se spune că fiecare suflet este inclus în Malchut al Lumii Infinitului, numit “punctul central”, pentru că acest punct este Gândul și toate vasele ies din el, toate proprietățile sufletului în acțiune. Această acțiune începe în lumea Bria și continuă în lumile Yețira și Asya.

Tot ce se găsește în Lumea Infinitului, Adam Kadmon și Ațilut, încă aparțin Gândirii Creatorului. O stim de la emanarea celor patru faze ale Luminii directe. Lumina care iese din Creator este numită “Behina Șoreș“. Apoi lumina completează creația Kli-ului, dar nu are senzații independente. Această fază se numește “Behina Alef“.

În faza Șoreș, lumina a ieșit din Creator; în faza Alef, Kli-ul a ieșit din Creator. Ambele faze sunt încă sub puterea completă a Creatorului, în totalitate în Gândul Său; nu sunt încă despărțite de El. Lumea Adam Kadmon corespunde fazei Șoreș; lumea Ațilut corespunde fazei Alef (Galgalta este Șoreș le Ohrot, AB este Șoreș le Kelim).

Țimțum Alef (Prima Restricție) a fost realizată pe acel punct central, adică pe proprietatea sa, în măsura în care este o Gândire cu privire la sufletele viitoare. În ceea ce privește Creatorul, nu există nici o restricție în acest punct, doar în ceea ce privește sufletele care ies din acest punct central.

Trebuie să știți că toate aceste vase, Sfirot, și lumile care coboară spre lumea Bria, care coboară din acest punct central în urma Zivug de HAKa’a, se numesc “Ohr Hozer” (Lumina Reflectată). Toate sunt considerate ca “Gândul creației”, fără a fi distinse ca suflete independente. Totuși, aceste transformări sunt deja incluse în plan, apoi realizate în acțiune, în procesul de coborâre a sufletelor din lumea Bria. Înainte de lumea Bria, ele sunt încă inseparabil legate de proprietățile Creatorului.

Introducerile în cărțile de Cabala sunt foarte complicate; scopul lor este să dispună omul care studiază în mod corect Cabala, să-și canalizeze eforturile interioare în direcția corectă. Dacă cineva se abate de la acest curs, nu este capabil să înțeleagă o carte cabalistă.

Sarcina omului este de a realiza ce se întâmplă cu el și de modul în care Creatorul lucrează cu el de sus, astfel încât să fie total de acord cu acțiunile Lui. Cel neprihănit este cel care justifică acțiunile Creatorului. Când omul dă totul și se bucură, el lasă Lumina Superioară prin el însuși, lumină care apoi revine la Sursa sa; este Lumina Reflectată (Ohr Hozer), care vine de sus ca lumină directă (Ohr Yașar) și se reflectă, umplând complet întregul vas. Ohr Yașar se îmbracă pe Ohr Hozer și omul devine un singur întreg cu Creatorul.

Omul abordează Universul în esență în două moduri: (I) numit “Da’at Ba’alabaitim” – opinia proprietarilor mărunți, adică opinia maselor egoiste. (II) – “Da’at Tora”. Cuvântul “Tora” derivă din cuvântul lumină (Ohr, Ohra’a – calea spre Creator). Aceste două abordări sunt absolut contrare.

Problema este că, în timp ce suntem încă în limitele lumii noastre și nu am dobândit încă proprietățile spirituale, nu putem înțelege că aceste două abordări ale Universului sunt opuse una celeilalte. Se întâmplă așa, deoarece când omul dobândește proprietățile spirituale, timpul și spațiul se îmbină într-un punct pentru el și toate mișcările se opresc.

Atunci când începe să vadă totul ca fiind absolut static, nimic nu se întâmplă în jurul lui, ci totul are loc în interiorul lui. Conform stării sale spirituale interioare, a calităților spirituale și a proprietăților, omul începe să vadă o lume complet diferită în jurul lui.

De fiecare dată când aceste calități sunt transformate în el, vede o imagine complet diferită. Apoi descoperă că întreaga imagine din jurul lui este, de fapt, absolut statică și se schimbă numai în interiorul său, în funcție de transformarea proprietăților sale, de organele de a primi informații “externe” (externe – iluzorii, de fapt numai omul se schimbă).

De fapt, în jurul nostru există lumină spirituală statică, amorfă, omogenă, numită “Creatorul”. În mod similar, prin cele cinci simțuri, avem și cinci din cele spirituale: ochii spirituali (vedere), urechile (auzul), nasul (mirosul), gura (gustul) și mâinile (atingerea). În funcție de calitățile, de capacitatea și sensibilitatea lor, vom primi în mod constant impresii diferite față de această lumină spirituală omogenă. Impresia cea mai primitivă este cea pe care o primim astăzi.

Lumina spirituală omogenă este percepută în simțurile noastre; ea formează o imagine cumulativă a Universului în conștiința noastră, pe care noi o numim “lumea noastră”, “această lume”. Dacă simțurile noastre se schimbă puțin, adică devin mai puțin opuse față de această lumină, se apropie de ea în proprietăți și primesc proprietăți altruiste, atunci vor începe să o perceapă mai corect, mai mult așa cum este de fapt.

Astfel de senzații complexe de sine însuși prin propriile cinci simțuri îi vor da o imagine, numită lumea Asya. Lumea Asya nu este decât măsura senzației corecției sau a diferenței față de lumină și Creator. Prin urmare, se spune că toate lumile sunt în interiorul omului.

Dacă ne dezvoltăm mai mult simțurile, schimbând egoismul nostru în altruism spiritual, vom primi o imagine și mai corectă a luminii, numită lumea Yețira și așa mai departe. La cel mai înalt nivel, când ne vom corecta pe deplin, vom percepe o imagine nedistorsionată a Luminii Superioare, adică lumina omogenă ne va umple, va intra prin cele cinci simțuri ale noastre și apoi vom simți Creatorul Însuși în toate proprietățile Sale reale, gândurile și dorințele cu privire la noi.

Omul trebuie să ajungă în această stare de fuzionare completă cu Creatorul în timp ce se află încă în lumea noastră. Atitudinea omului față de tot ce îl înconjoară, precum și reacțiile sale, sunt dictate de nivelul pe care se află, adică totul este determinat de proprietățile sale prezente, parțial corectate și necorectate.

Nu vă puteți schimba atitudinea față de ceea ce se întâmplă și nu veți reacționa diferit la ea până când nu vă veți schimba. Apoi proprietățile voastre interioare, îmbunătățite, vă vor câștiga în mod natural o atitudine diferită și mai bună.

Când omul începe să studieze Cabala, i se pare că va putea să progreseze cu ajutorul puterii sale de gândire, analizând, cercetând și trăgând concluzii. Unul scrie un rezumat, altul ascultă înregistrarea lecțiilor – este firesc, pentru că mintea este instrumentul nostru de percepție și analiză a lumii. Cu toate acestea, acest lucru este valabil doar în limitele lumii noastre.

De fapt, comprehensiunea spirituală are loc diferit. Când omul face un efort, deși intențiile lui sunt absolut egoiste, el atrage asupra sa o emanație crescută a Luminii Înconjurătoare (Ohr MAKif). Această emanație înconjurătoare este îndreptată deja către o anumită persoană și nu către mase.

O persoană care studiază conform metodei cabaliste atrage pentru sine o emanație personală a Luminii Înconjurătoare. Această lumină începe să împingă omul spre spiritualitate; îl “trage” în sus. Acesta este un mod complet diferit: nu cu ajutorul minții; de fapt, el privează omul de mintea sa pământească: puțin câte puțin îi sunt trimise împrejurări cu care trebuie să se lupte. Lumina îl forțează să acționeze; îl “aruncă” dintr-o parte în alta, de la o împrejurare la alta, pentru a trezi noi senzații în el, pentru a-l pregăti să simtă spiritualitatea.

Emanarea Luminii Înconjurătoare se intensifică și începem să ne simțim mai răi. De ce? Simțim că există ceva în exterior mai puternic și mai bun, care nu poate intra în noi. Astfel, prezentăm perioade de depresie. De fapt, aceasta înseamnă că motivul real pentru depresiile noastre este acela că primim de sus o emanație mai puternică.

Omul nu poate prezice în nici un fel următorul nivel al dezvoltării sale spirituale prin propria sa minte. O posibilitate de a controla cumva conștient stările spirituale (de fapt, ele nu sunt încă spirituale) dispare. Într-adevăr, se face pentru a aduce omul la o parte de mintea sa pământească, pentru a-l lăsa să dobândească o minte de altfel: credința deasupra rațiunii. Se numește “intrarea în Ibur” (a intra în starea unui embrion) în interiorul unui Parțuf spiritual superior.

Se poate face numai atunci când omul își închide complet proprietățile intelectuale analitice aparținând acestei lumi. El se predă în totalitate forței superioare și dorește să fie complet inclus în ea. Masele evită această abordare. În Cabala, atunci când omul progresează prin credință mai presus de rațiune, el mai întâi controlează ceea ce se întâmplă cu el și apoi se întrerupe în mod conștient.

Masele există în credință sub rațiune. Zohar le numește “Domem de Kdușa“. “Domem” înseamnă “mineral”, “fără viață”, “Kdușa” înseamnă “sfânt”, adică “nivelul mineral sfânt”. Ce înseamnă asta? Există cinci niveluri în Univers:

– mineral

– vegetativ

– animat

– uman

– și încă o dată, cel mai înalt nivel – divin.

Acestea sunt cele cinci niveluri ale naturii. În lumea spirituală, conform acestei diviziuni, există și cinci niveluri de dezvoltare a proprietăților interioare ale omului.

Textul face parte din cartea Stiința Cabalei 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts