Principalele trei concepte în Cabala (I)

0
96

1) «Rabi Hanania ben AKașia spune: „Creatorul a dorit să curățească Israelul; prin urmare, El le-a dat Tora și Mițvot (porunci) din belșug, după cum se spune: ’Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare şi minunată’”» (MAKot, 23b). Se știe că, “curățire” derivă din cuvântul (ebraic), “purificare”. Așa cum au spus înțelepții noștri: “Mițvot a fost date doar pentru purificarea lui Israel” (Bereșit Rabba, Parașa 44). Trebuie să înțelegem această curățire, pe care o realizăm prin Tora și Mițvot, și care este Aviut-ul (grosimea) din noi, pe care ar trebui să o curățăm folosind Tora și Mițvot.

Din moment ce am discutat deja în cartea mea, Panim Masbirot, și în Studiul celor Zece Sfirot, voi reaminti pe scurt că Gândul creației a fost acela de a încânta creaturile, în conformitate cu generozitatea Sa abundentă. Din acest motiv, o mare dorință și pofta de a primi abundența Sa a fost imprimată în suflete.

Este așa, pentru că voința de a primi este Kli (vasul) pentru măsura plăcerii în abundență, deoarece măsura și puterea voinței de a primi abundența corespunde exact măsurii plăcerii și abundenței. Și sunt atât de conectate încât sunt indivizibile, cu excepția a ceea ce se referă la acestea: plăcerea este legată de abundență, iar marea dorință de a primi abundența este legată de creatura care primește.

Aceste două se extind neapărat de la Creator și, în mod necesar, au venit din Gândul Creației. Totuși, ele ar trebui împărțite în modul descris mai sus: abundența provine din Esența Sa, extinderea existenței din existență, iar voința de a primi, inclusă acolo, este rădăcina creaturilor. Aceasta înseamnă că este rădăcina inițierii, adică existența apariției din absență, deoarece cu siguranță nu există nici o formă de voință de a primi în esența Sa.

Prin urmare, se consideră că dorința de a primi mai sus menționată este întreaga substanță a Creației de la început până la sfârșit. Astfel, toate creaturile, toate nenumăratele lor cazuri și conduceri care au apărut și care vor apărea, sunt doar măsuri și diverse denumiri ale dorinței de a primi. Tot ce există în acele creaturi, adică tot ceea ce este primit în voința de a primi imprimată în ele, se extinde de la Esența existenței Sale la existență. Nu este deloc o creație nouă, deoarece nu este deloc nouă. Mai degrabă, se extinde din existența Lui fără sfârșit la existență.

Din moment ce dorința Creatorului era să dăruiască ființelor create, trebuia să creeze pe cineva capabil să-i primească abundența. Prin urmare, El a integrat în Creație dorința de a primi plăcere. De ce? Există o regulă: Creatorul a creat tot ceea ce există în natura noastră. Întrebarea “De ce am primit această natură?” Se referă la starea de a fi înainte de începutul Creației și este dincolo de aprecierea noastră. Putem realiza numai ceea ce se referă la creație, dar nu înainte sau după. Prin urmare, natura noastră ne permite să primim doar plăcerea care este în echilibru cu dorința noastră pentru ea.

De exemplu, dacă un om este înfometat, se bucură de mâncare; întrucât, dacă i se oferă hrana în timp ce nu este înfometat, nu obține nici o plăcere. Totul este o comBinație între deficiență și umplere. Cu cât dorința este mai puternică, cu atât este mai mare plăcerea de a o umple.

2) Așa cum am spus, voința de a primi este inclusă firesc în gândirea creației cu toate denumirile sale, împreună cu marea abundență cu care El intenționase să încânte și pe care să o împărtășească. Și știți că acestea sunt Ohr (Lumina) și Kli (vasul) despre care discutăm în Lumile Superioare. Ele vin în mod obligatoriu legate împreună și în cascadă împreună, grad după grad. Iar măsura în care gradele coboară din Lumina Feței Lui și se îndepărtează de El este întinderea materializării dorinței de a primi conținută în abundență.

De asemenea, am putea afirma contrariul: în măsura în care voința de a primi în abundență se materializează, ea coboară grad după grad celui mai jos din toate locurile, unde voința de a primi este pe deplin materializată. Acest loc este numit “lumea Asya”, voința de a primi este considerată “trupul omului”, iar abundența pe care o primim este considerată măsura “vitalității din acel corp”.

Este similară și în alte creaturi din această lume. Astfel, singura diferență dintre Lumile Superioare și această lume este aceea că atâta timp cât voința de a primi inclusă în Abundența Lui nu s-a materializat pe deplin, este privită ca fiind în lumile spirituale, deasupra acestei lumi. Iar odată ce voința de a primi s-a materializat pe deplin, este privită ca fiind în această lume.

3) Ordinea de cascadă menționată mai sus, care aduce voinței de a primi forma finală în această lume, urmează o serie de patru discernăminte care există în numele cu patru litere, HaVaYaH. Acest lucru se datorează faptului că cele patru litere, HaVaYaH (Yod, Hey, Vav, Hey), din Numele Său conțin întreaga realitate, fără nicio excepție.

În general, ele sunt descrise în cele zece Sfirot, Hochma, Bina, Tiferet, Malchut și Șoreș (Rădăcină). Ele sunt Zece Sfirot, deoarece Sfira Tiferet conține șase Sfirot interne, numite HGTNHY (Hesed- Gvura- Tiferet- Nețah- Hod- Yesod), și Rădăcina, numită Keter. Cu toate acestea, în esență, ele sunt numite HB TM (Hochma-Bina Tiferet-Malchut).

Și sunt patru lumi, numite Ațilut, Bria, Yețira și Asya. Lumea Asya conține această lume în ea. Astfel, nu există o creatură în această lume, care să nu fie inițiată în lumea Ein Sof, în gândirea creației pentru a-Și încânta creaturile. Prin urmare, este înnăscută compusă din Lumină și Kli, adică o anumită măsură de abundență cu voința de a primi această abundență.

Măsura abundenței extinde existența din existență din Esența Sa, iar voința de a primi abundența este inițierea existenței din absență.

Dar pentru această voință de a primi pentru a-și dobândi calitatea finală, ea trebuie să creeze împreună cu abundența din ea prin cele patru lumi – Ațilut, Bria, Yețira și Asya. Aceasta finalizează creația cu Lumină și Kli, numită Guf (corp), și “Lumina vieții” din ea.

Legătura dintre Creator și creație este numită “lumea Infinitului” (Ein Sof). Materiile spirituale inferioare, așa cum se înțelege, dau numele Luminii Superioare. Din moment ce dorința Creatorului a fost aceea de a acorda plăcere ființelor create, El a creat pe cineva care să poată primi această plăcere de la El, iar crearea dorinței de a primi plăcere numită “Malchut” sau “lumea Infinitului” a fost suficientă pentru asta.

Întrucât, în acest stadiu, Malchut primește de dragul său, fără a îngrădi primirea, mai târziu Malchut face o restricție asupra primirii plăcerii luminii.

Se spune că “dorința de a primi” a fost finalizată în lumea Asya. Deci, înseamnă că cea mai mare “dorință de a primi” există în această lume Asya? Totuși, în timp ce lumea Asya este doar Behinat Șoreș are cea mai slabă lumină, lumina Keter fiind în lumea AK. Noțiunea de lumea Asya are două sensuri:

  1. a) Întrega Behina Dalet este numită lumea Asya.
  2. b) Lumea Asya în sine.

Pentru a înțelege semnificația primei noțiuni trebuie să știm că vasul final este numit “Behina Dalet“; dar, de fapt, vasul adevărat (Kli) este deja prezent în Behina Alef. Keter este “dorința de a oferi plăcerea asupra creației”; Hochma este “dorința de a primi această plăcere” și este complet umplută de lumină. Cu toate acestea, Kli ar trebui să treacă patru nivele spre dezvoltarea sa finală.

Studiem totul din punctul nostru de vedere, deoarece toate legile ies din rădăcinile spirituale. În lumea noastră, valoarea plăcerii omului depinde de forța efortului său pentru ea. Pasiunea insuportabilă aduce o mare plăcere, în timp ce o dorință mică duce la o plăcere mică. Pentru ca omul să înțeleagă o adevărată dorință, sunt necesare două condiții:

  1. a) Omul nu se poate strădui pentru ceva despre care nu a mai auzit până acum. Trebuie să știe ce dorește, adică, ceva ce a avut deja.
  2. b) Dar nu se poate lupta pentru ceva ce are deja. Prin urmare, sunt necesare patru niveluri de dezvoltare a Kli-ului pentru ca acesta să primească forma finală.

Malchut a avut întreaga lumină în lumea Infinitului. Cu toate acestea, vasul este caracterizat de diferența proprietăților sale față de cele ale Creatorului, care nu existau în lumea Infinitului. Cu următoarea dezvoltare a vasului, ne dăm seama că adevăratul vas este lipsa luminii.

În lumea Asya, Kli-ul nu primește nimic, pentru că vrea doar să primească; prin urmare, este definit ca un vas autentic. Este atât de departe de Creator că nu știe nimic despre rădăcină. Ca rezultat, omul trebuie să creadă că el este creat de Creator, deși nu este capabil să-L simtă.

Concluzie: vasul nu este o persoană sau ceva care are multe; dimpotrivă, este cineva sau ceva extrem de îndepărtat. Este complet deconectat de lumină. În timp ce primește numai de dragul său, vasul nu are “dorința de a da”; tot ce poate face este să creadă că o astfel de dorință există … Omul nu poate înțelege de ce trebuie să se străduiască pentru a da.

Care este punctul de existență al unui astfel de vas în care nu există nici o scânteie a luminii și este extrem de îndepărtat de Creator? Astfel de vase trebuie să înceapă să lucreze de dragul dăruirii cu obiecte care sunt, până acum, ireale.

Baal HaSulam dă următorul exemplu. În trecut, totul era foarte scump, astfel copiii erau învățați să scrie mai întâi pe tablă cu o cretă. Așa puteau să șteargă ceea ce au scris greșit și numai aceia care învățau să scrie corect primeau o hârtie reală.

Același lucru este valabil și pentru noi. În primul rând, ni se dau jucăriile, iar apoi, dacă învățăm să adăugăm intenția pentru dorința Creatorului, vom putea vedea adevărata lumină. Vasul este creat astfel încât să se obișnuiască cu munca reală.

Înainte ca sufletele să apară, toate acțiunile sunt îndeplinite de Creator. Prin aceasta El arată sufletelor cum ar trebui să acționeze. De exemplu, cum se învață să joci șah? Mișcările sunt făcute pentru elev și astfel el învață. Acesta este motivul pentru care lumea coboară de sus. Creatorul realizează toate acțiunile legate atât de nivelurile superioare, cât și de cele inferioare. Apoi, în a doua etapă, sufletele încep să urce singure.

Între timp, ne străduim să jucăm și nu pentru spiritualitate; de aceea, lumina Torei este ascunsă de noi. Omul nu ar fi putut să primească deliciile enorme oferite lui de dragul Creatorului.

Baal HaSulam ne dă un exemplu. Un om își pune toate obiectele de valoare pe masă – aur, argint, diamante. Dintr-odată, intră niște străini în casa lui. Se teme că aceștia îi pot fura comorile. Ce poate să facă? Oprește lumina, astfel încât nimeni să nu poată vedea că există lucruri prețioase în casă.

Nu ne lipsește dorința de spiritualitate pentru că “dorința de a primi” este absentă în noi; mai degrabă, pentru că nu putem vedea nimic. Nu putem vedea pădurea de uscături. Cu cât omul se “purifică”, cu atât mai mult începe să vadă. Atunci Kli-ul (“dorința de a primi”) crește treptat, pentru că vrea să se simtă mai plăcut.

De exemplu, dacă cineva reușește să primească 0,5 kg de plăcere de dragul dăruirii, i se dă 1 kg. Apoi, dacă această cantitate a fost primită și cu intenția pentru dragul Creatorului, el primește 2 kg de plăcere și așa mai departe.

Înțelepții spun despre asta: “Cel care a ajuns la nivelele superioare ale Torei are dorințe mai mari”. Cu toate acestea, nu putem vedea nimic până când dorințele noastre nu vor dobândi intenția de a primi de dragul dăruirii. În acest sens, singura distincție între o persoană seculară și una religioasă este aceea că cea dintâi aspiră să primească numai plăcerile acestei lumi, în timp ce aceasta din urmă dorește și încântarea lumii viitoare.

Puterea dorinței de a primi deasupra tuturor ființelor create este atât de mare încât înțelepții au spus despre aceasta: “Legea care stăpânește asupra oamenilor este aceasta: ce e al meu este al meu și ce este al tău este al tău, și numai frica oprește pe om să spună: ’Ce e al tău este al meu'”.

Textul face parte din cartea Stiința Cabalei 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts