Principalele trei concepte în Cabala (IX)

0
62

11) Acum puteți înțelege diferența reală dintre spiritualitate și corporalitate: orice conține o dorință totală de a primi, în toate aspectele sale, care este Behina Dalet, este considerat a fi “corporal”. Este ceea ce există în toate elementele realității din fața noastră, în această lume. Dimpotrivă, orice lucru deasupra acestei mari măsuri a dorinței de a primi este considerat a fi “spiritualitate”. Acestea sunt lumile ABYA – deasupra acestei lumi – și întreaga realitate din ele.

Acum puteți vedea că întreaga problemă a ascensiunilor și coborârilor descrise în Lumile superioare nu se referă la un loc imaginar, ci numai la cele patru discernăminte din dorința de a primi. Cu cât este mai departe de Behina Dalet, cu atât mai sus este considerată a fi. Și, dimpotrivă, cu cât este mai aproape de Behina Dalet, cu atât mai de jos este considerată a fi.

“Dorința de a primi” în Behina Dalet este absolut completă; aceasta este doar dorința de a primi fără a oferi nimic în schimb. Toate ascensiunile și coborârile din lumea spirituală nu se referă în niciun fel la noțiunea de loc, ci vorbesc numai despre creșterea sau descreșterea asemănării proprietăților interioare ale omului cu cele ale Creatorului.

Dacă ne asemănăm cu lumea noastră, atunci ascensiunea poate fi imaginată ca o izbucnire de bucurie și spirit înalt, în timp ce coborârea ar fi o stare de disconfort. Cu toate acestea, vorbim despre asemănarea proprietăților, atunci când starea de spirit doar însoțește realizarea ascensiunii spirituale. În Cabala, toate acțiunile se referă la sentimentele interioare ale omului.

Depinde de omul însuși ce proprietate trebuie să folosească. Ceea ce contează cu adevărat este măsura egoismului cu care omul lucrează acum și dacă e “de dragul Lui”, adică dacă e “pentru binele Creatorului, care va fi o ascensiune, sau e pentru sine, care corespunde unei căderi. Este important cum își folosește egoismul și în ce direcție.

12) Trebuie să înțelegem că esența creaturii și a creației ca întreg este doar voința de a primi. Orice dincolo de ea nu face parte din Creație, ci se extinde din Esența Lui pe calea existenței din existență. Astfel, de ce discernem această voință de a primi Aviut (grosime) și tulburare și ni se poruncește să o curățăm prin Tora și Mițvot, până la punctul că fără ea nu vom atinge scopul sublim al Gândirii Creației?

Dorința de a primi plăcere a fost formată de Creator și, prin urmare, nu a fost supusă schimbării. Omul poate alege doar ce dimensiune a dorinței poate folosi acum “de dragul lui”. Dacă, în fiecare dintre dorințele sale, el le folosește numai pentru propriul său beneficiu, atunci este egoism sau “impuritatea spirituală”. Dacă omul dorește să-și folosească dorințele pentru a primi plăcere, atrăgând în același timp Creatorul, atunci el trebuie să aleagă doar acele dorințe pe care le poate face cu adevărat.

De aceea, dorind să acționeze altruist, omul trebuie mai întâi să verifice ce fel de dorințe poate folosi pentru a primi plăcere, astfel încât să se întoarcă la Creator. Numai atunci poate să se umple cu plăcere. Toate dorințele omului sunt dorințele lui Malchut. Ele sunt împărțite în 125 de părți numite nivele. Treptat, prin folosirea dorințelor egoiste tot mai mari și de dragul Creatorului, omul se înalță spiritual. Folosirea tuturor dorințelor private ale lui Malchut se numește “corectarea completă a egoismului”.

Uneori este mai convenabil să împărțim dorințele lui Malchut, dar în 620 mai degrabă decât 125 de părți. Astfel de părți ale dorinței sau, mai degrabă, folosirea lor de dragul Creatorului sunt numite “porunci”, acțiuni de dragul lui. Prin îndeplinirea acestor 620 de acțiuni- porunci, omul urcă la același nivel de 125.

13) Chestiunea este că, întrucât obiectele corporale sunt separate unul de celălalt prin depărtarea locației, cele spirituale sunt separate unul de celălalt prin disparitatea formei dintre ele. Acest lucru se regăsește și în lumea noastră. De exemplu, atunci când doi oameni împărtășesc opinii similare, se plac unul pe celălalt, iar distanța locației nu îi face să se desprindă unul de celălalt.

În schimb, atunci când punctele lor de vedere sunt depărtate, se urăsc unul de altul, iar apropierea locației nu îi va aduce mai aproape. Astfel, disparitatea formei în opiniile lor îi îndepărtează unul de celălalt, iar apropierea formei în viziunea lor îi apropie unul de celălalt. Dacă, de exemplu, natura unuia este opusă complet de a celuilalt, ei sunt la fel de depărtați unul de celălalt ca estul de vest.

În mod similar, toate chestiunile apropierii și depărtării, cuplării și unității care se desfășoară în spiritualitate sunt doar măsuri de disparitate a formei. Ei se depărtează unul de celălalt în funcție de măsura lor de disparitate a formei și devin atașați unul de altul în funcție de măsura lor de echivalență a formei.

Cu toate acestea, ar trebui să înțelegeți că, deși voința de a primi este o lege obligatorie în creatură, deoarece este esența creaturii și a Kli-ului potrivit pentru primirea scopului Gândirii Creației, cu toate aceastea îl desparte complet de Emanator. Acest lucru se întâmplă deoarece există o disparitate a formei până la punctul de opoziție între el și Emanator. Acest lucru se datorează faptului că Emanatorul este dăruire completă fără nici o bucățică de primire, iar creatura este primire completă, fără nici o bucățică de dăruire. Astfel, nu există o opoziție mai mare a formei decât aceasta. Prin urmare, această opoziție a formei o separă în mod necesar de Emanator.

Locul spiritual înseamnă a fi cu proprietățile unuia dintre cele 125 de nivele ale scării spirituale. Din aceasta rezultă că noțiunea de “loc” înseamnă calitate, proprietate, măsură de corecție. Chiar și în lumea noastră, apropierea în spațiul fizic nu aduce două personaje diferite aproape unul de celălalt; doar similitudinea proprietăților, a gândurilor și a dorințelor lor pot depăși decalajul dintre ele. Dimpotrivă, diferența în proprietăți, gânduri și dorințe îndepărtează obiectele unele de altele.

14) Pentru a salva creaturile de la această separare titanică a avut loc Țimțum Alef (prima restricție). În mod esențial, a separat Behina Dalet de restul Parțufim (fețe) de Kdușa (sfințenie) astfel încât acea mare măsură de primire a rămas un gol neocupat, un spațiu lipsit de Lumină.

Acest lucru se datorează faptului că toate Parțufim din Kdușa au apărut cu un Masach (ecran) ridicat în Kli Malchut, astfel încât nu puteau primi în această Behina Dalet. Apoi, când Lumina Superioară s-a extins și s-a răspândit în ființa emanată, acest Masach a respins-o. Acest lucru este considerat o lovire între Lumina Superioară și Masach, care ridică Ohr Hozer (Lumina Reflectată) de jos în sus, îmbrăcăminte pe cele zece Sfirot de Lumină Superioară.

Acea parte a Luminii care este respinsă și împinsă înapoi este numită Ohr Hozer (Lumina Reflectată). În timp ce îmbracă Lumina Superioară, ea devine Kli pentru primirea Luminii Superioare în locul lui Behina Dalet, deoarece după aceea Kli din Malchut s-a extins prin măsura de Ohr Hozer – Lumina respinsă – care a înviat și a îmbrăcat Lumina Superioară de jos în sus, și s-a extins de sus în jos, de asemenea. Astfel, Lumina era îmbrăcată în Kelim (plural pentru Kli), în interiorul acelui Ohr Hozer.

Acesta este sensul lui Roș (cap) și Guf (corp) în fiecare grad. Zivug de HAKa’a (cuplarea loviturii) de la Lumina Superioară din Masach ridică Ohr Hozer de jos în sus și îmbracă cele zece Sfirot din Lumina Superioară sub forma a zece Sfirot de Roș, adică rădăcinile Kelim. Acest lucru se datorează faptului că nu pot exista îmbrăcăminți reale acolo.

Ulterior, atunci când Malchut se extinde cu acel Ohr Hozer, de sus în jos, Ohr Hozer se termină și devine Kelim pentru Lumina Superioară. La vremea aceea, există îmbrăcăminte din Lumini în Kelim, iar acest lucru se numește Guf a acelui grad, adică, Kelim complete.

Creația se formează ca fiind absolut egoistă. În plus, în conformitate cu această proprietate este îndepărtată atât cât poate fi de Creator. Pentru a ajuta creația într-o astfel de stare, Creatorul a modelat în Malchut dorința de a face TA, adică să despartă Behina Dalet de orice Behinot pure, lăsând-o absolut goală în spațiul umplut cu nimic.

Pe drumul spre creație, Lumina Superioară (Ohr Elion) se ciocnește cu ecranul, care este în fața dorinței Behinei Dalet de a primi plăcere și o împinge complet înapoi. Acest fenomen este definit ca o interacțiune prin lovire între Lumina Superioară și ecran și se numește “HAKa’a” (lovire). Împărțită de ecran în 10 părți, Sfirot, Lumina Reflectată, se îmbracă pe Lumina Superioară, împărțind-o astfel în 10 Sfirot. ComBinația dintre cele 10 Sfirot al Luminii Reflectate și 10 Sfirot al Luminii Superioare formează Roș (capul) Parțuf-ului (obiect spiritual).

Astfel, Lumina Reflectată, adică dorința de a reveni la Creator plăcerea pe care o primește de la El, devine condiția de a primi această plăcere, adică vasul de primire (Kli) în loc de Behina Dalet. Behina Dalet nu poate primi plăcere fără ecran din cauza dorințelor sale egoiste. Vedem că ecranul își poate schimba intenția de la egoism la altruist, transformându-l în “dorința de a primi” de dragul Creatorului. Numai după ce creația construiește o astfel de intenție, Lumina Superioară se poate răspândi în vas și îl poate îmbrăca în dorințele – Kelim, formate de Lumina Reflectată.

În completare, a se vedea Album de desene II

Textul face parte din cartea Stiința Cabalei 

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts