GRĂDINA EDENULUI

0
85

„Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.”

Ce este o „grădină”? Sunt calitățile omului, care, folosite corect, îi vor oferi ocazia de a ajunge în lumea spirituală. Această „grădină” (calitățile omului) a fost „sădită” cu singurul scop de a ne conduce la obiectiv. Grădina este „sădită” în interiorul nostru de Creator, ceea ce înseamnă că nu putem să ne atribuim nici una dintre calitățile noastre.

Încearcă să-ți imaginezi că oamenii din jurul tău, întregul univers, sunt toate calitățile tale proiectate în conștiința ta. Ne pare doar că există ceva în exterior. De fapt, pe măsură ce ne corectăm, începem să percepem că toate acestea sunt propriile noastre calități care există în noi. Oamenii, animalele, plantele, planetele, întreaga lume și întregul univers – totul există în noi.

În momentul în care atingem acest lucru, suntem unu-la-unu cu Creatorul și înțelegem că nu există nimic, decât noi și El. (Nu te îngrijora dacă pare confuz. Pe măsură ce clarifici în continuare adevăratul sens al Cărții Eterne, aceste clarificări îți vor permite să dezvolți din ce în ce mai mult această senzație.)

„Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncat şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.”

După cum poți vedea, indiferent de modul în care condamnăm sau blestemăm egoul, este totuși natura noastră. Dorința noastră este egoistă. În Midraș procesul Genezei crește de la Ego, așa cum se spune: „Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi” (Învățăm să înțelegem sensul cărții și repet în mod deliberat ca să cimentez în memoria ta terminologia care îți va permite în curând să vezi semnificația interioară a tuturor cuvintelor și expresiilor corporale.)

Deci ce înseamnă „pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului”? „Pomul vieții” este partea superioară a sufletului tău, calitatea dăruirii care te atrage. Calitatea cea mai profundă se apropie de Creator, de aceea este scris ca fiind „în mijlocul grădinii”, în centrul tuturor calităților tale. „Pomul cunoașterii binelui și răului” este partea inferioară a sufletului tău, calitatea primirii, componenta egoistă.

Iată în acest caz chestiunea binelui și a răului, depinde de modul în care îți folosești egoul și asta se numește „intenție”. Va fi îndreptată spre împlinirea ta sau împlinirea altora? Distrugere sau creație? Să vedem ce se întâmplă în continuare.

„Un râu ieşea din Eden şi uda grădina.” Ce este acest râu care curge din Eden pentru a curăța grădina? „Râul” este Lumina Superioară care te hrănește, calitatea de dăruire din interior, conferindu-ți încrederea că poți exista fără a dori nimic pentru tine însuți. Cum poți pretinde că nu vrei nimic pentru tine? Poți, dacă ai ocazia de a poseda totul. Este senzația de securitate și seninătate care este asigurată de râul (Lumina Superioară) care udă totul. Hrănirea din el face ca toate lucrurile să poată da roade.

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ’Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit’.”

Exiști în prezent într-o stare înaltă, căci în sfârșit ai ajuns la „omul” din tine. El este Adam (am menționat anterior că Adam în ebraică provine din cuvântul Domeh (similar), adică asemănător cu Creatorul). Toate dorințele tale în acest stadiu sunt în euforia de a atinge lumea spirituală. Te simți bine în această Lumină și dorești să continui să trăiești și să respiri numai în acest fel. Acesta este sensul pentru: „ Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească”.

În acest moment, este ca și cum ai uitat că interiorul tău se ascunde egoul, că ești înconjurat de dorințe egoiste lumești pentru bani, faimă, putere și cunoaștere. Este ca și cum ai spune Creatorului: „Nu am nevoie de niciunul din aceste lucruri; Mă bucur că pur și simplu sunt în Lumina Ta.”

Dintr-o dată auzi avertizarea: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

În prezent, exiști în această „grădină” cu calitățile de dăruire. Ele nu te vor „răni” niciodată pentru că au drept scop să dăruiască celorlalți. Prin urmare, „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină”.

Cu toate acestea, dacă îți folosești calitățile egoiste „… dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci”, Lumina va dispărea instantaneu și te vei găsi deconectat de la Creator, Legea universală a vieții, de la dăruire. Tocmai această stare se numește moarte: „… căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Conectarea la Creator este viața; Deconectarea de la El este moartea.

Asta trebuie înțeles așa cum se explică mai jos: Când se naște un „om” în interiorul tău, nu trebuie să trezești extinderea întregului ego. Pentru că încă nu îl poți corecta, nu trebuie să îl utilizezi. Adică „omul din tine” nu trebuie să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului, deoarece acest lucru îi va face rău. Chiar dacă fructele pot părea mari, coapte și gustoase, ele sunt otrăvitoare.

Astfel trăiește în tine „dorința umană”, „omul” sau „Adam”, bucurându-se în fericirea sa. Egoul nu s-a manifestat încă în el în nici un fel.

El este în grădina Edenului, în mijlocul plăcerilor permise, descoperind seninătatea și apropierea de Creator.

Dar acest lucru este doar pentru moment. În cabala, starea în care nu se utilizează dorințele egoiste se numește Katnut (copilărie). Atunci când le negi în mod conștient, știind că ești prea slab și că nu te vei abține de la a lua pentru tine. Starea de Katnut este descrisă ca a pune un „ecran” pe dorințele egoiste.

Este ca și cum tu îți vei spune: „Nu, nu pot primi! Nu pot fi capabil să rezist și în schimb pot lua pentru mine și totul va cădea în egoismul meu. Dar vreau să învăț să dăruiesc, la fel ca Tine. Deci ce pot face? Am doar o singură opțiune: nu pot primi nimic. Nu vreau să iau pentru mine. Nu vreau nimic! Așa că pot construi un ecran peste toate”.

Din nou, un ecran reprezintă puterea rezistenței împotriva egoului. Desigur, funcționează numai atâta timp cât putem continua să rezistăm, până când apare o plăcere la care nu putem rezista. Apoi rezistența noastră este spartă și luăm – și ecranul se sparge când ne afundăm încă o dată în ego.

Timpul nostru nu a sosit încă. Se pregătește doar să sosească …

Din cartea – Secretele Cărții Eterne

Capitolul 1- Geneza

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts