ÎNAPOI LA „CERUL ȘI PĂMÂNTUL”

0
248

Amintește-ți de următoarele concepte cabaliste, pentru că vei avea nevoie de ele aici: „Cerul” înseamnă calitatea de dăruire. Când este dobândită, creatura devine plină de Lumina Milostivirii – plăcerea de a fi similar cu Creatorul.

„Cerul” înseamnă scânteia Creatorului din tine, un mic fir de dăruire și iubire complet dezinteresată pe care îl descoperi înăuntrul tău. Tocmai această calitate a „cerului” provoacă senzația de neliniște, determinându-te să cauți cu insistență ceva ce nu există în această lume.

„Pământul” reprezintă toate dorințele tale egoiste. Toată lumea este construită pe ele.

Și între aceste două opuse polare – „cerul și pământul” – este sufletul tău. Starea sa este instabilă, ca și când ar fi atârnat de o sfoară.

Sub rezerva acestor două forțe, în momente de ascensiune sufletul se apropie de cer, de a da, de Creator și te simți ca și cum ai zbura, pe măsură ce bucuria te copleșește. În momente de coborâre, sufletul cade la pământ, la dorințele trupului, la egoism, iar tu ești înconjurat de preocupări lumești, calcule, frică pentru viitor și o lipsă totală de credință.

Este similar cu modul în care ne menținem echilibrul pe măsură ce mergem, picioarele noastre alternează: mai întâi dreptul, apoi stângul.

Procesul de corectare este același. Vei găsi „calea de mijloc”, adică îți folosești dorința ta egoistă înnăscută transformând-o într-una altruistă, pentru a urca scara spirituală către Creator, dobândind în cele din urmă calitatea de dăruire.

Se mai poate spune că o corectare constituie însăși înțelegerea faptului că există calitatea dăruirii, că ea trebuie dobândită și că trebuie să lucrezi cu egoismul tău – „pământul” – pentru a atinge acest scop. În timp ce anterior nu aveai această înțelegere, acum începi să trăiești și să te apropii de Infinit.

Întregul obiectiv este să scurtezi perioada de coborâre, să nu-i permiți să dureze luni, săptămâni sau chiar ore, ci doar o clipă.

Trebuie să cultivi în mod constant „cerul” în tine însuți. Avem destule „pământuri”. Fiind născuți egoiști, toată viața noastră este plină de „pământ”. Cu toate acestea, avem doar o mică scânteie a „cerului” și această scânteie trebuie aprinsă.

Gândește-te la viața ta „trecută”, unde ai văzut lumea din jur prin prisma egoismului tău „sănătos”! Atunci, orice mențiune a lumii spirituale părea doar să îți distragă atenția de la eforturile reale și valoroase.

„Lucrez la asta”, ai spune, „construirea unei afaceri, o carieră, a întemeia o familie și acești oameni mă abuzează cupoveștile lor despre ‚cer’!” Asta înseamnă că, în percepția ta, lumea spirituală abia trebuia să fie luată în considerare.

Astăzi însă, vocabularul tău s-a îmbogățit cu o nouă terminologie, cum ar fi „pământul”, „cerul”, „egoismul”, „dăruirea”, „viața”, „moartea” și „secretul creației”. Lumea spirituală a câștigat semnificație și a devenit un scop dorit. Astăzi, ea a devenit cu adevărat o lume, și nu doar un punct. Continui să îți dezvolți o carieră, să faci afaceri, să construiești și să îți întreții casa, dar asta nu te va împiedica în avansarea pe calea spirituală. Vrei să trăiești în ambele lumi și înțelegi că acest lucru este posibil.

Cabaliștii diferă de ceilalți oameni, tocmai în capacitatea lor de a folosi calitatea altruistă a „cerului” pentru a corecta calitatea egoistă a „pământului”. În nici un caz nu încearcă să suprime sau să înlăture egoismul.

Corecția constă în șapte stări, numite „șapte zile”. Desigur, zilele în cauză nu au nimic de-a face cu calendarul nostru pământesc. Această corecție poate apărea într-o chestiune de secunde sau se poate întinde pe un an, mulți ani, o viață sau mai multe vieți. Depinde numai de tine.

Este scris în Geneza: „Dumnezeu a zis: ‚Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!”.

De îndată ce conștiința ta se umple de Lumină, de gânduri ale Creatorului și ale Lumii Superioare, începi să simți că ești compus din calități opuse în întregime Luminii. Calitățile tale sunt egoiste, adică „pământești”, de unde rezultă fraza „Să se arate pământul uscat”. Începi să te gândești la ce se poate face pentru ca viața să apară, pentru a ieși primii vlăstari de dăruire. (Asta este descrisă în Cartea Genezei ca apariția unor organisme vii și ne-vii). Nu mai dorești să exiști ca înainte. Pur și simplu nu-ți poți permite. Există un punct care a ajuns viu în inima ta, un punct care este în contact direct cu Creatorul și nu te va lăsa să te odihnești.

„Inima” simbolizează toate dorințele egoiste ale acestei lumi, în timp ce „punctul din inimă” este germenul Creatorului. Poate fi asemănat și cu o fir de viață pe care Creatorul îl coboară în lumea noastră, ca să îl prindem și să ne ridicăm la El.

Deci, cum începe viața spirituală pe pământ? Sau, pentru a folosi limbajul Cabalei, cum folosesc dorințele mele egoiste (pământ) pentru a crește primii muguri de dăruire în mine? Cum îmi pătrund egoismul și mă îndrept spre Creator?

Aceasta se face cu ajutorul unei lumini speciale pe care El ne-o trimite. Două tipuri de Lumină emană de la Creator: „Lumina Vieții” și „Lumina Milostivirii”. Acesta este exact modul în care creatura le percepe.

Folosind calitatea Luminii Milostivirii, care se numește „apă”, dobândești capacitatea de a dărui. Ce înseamnă acest lucru în ceea ce privește viața corporală și cum o realizezi? Trebuie să te „cureți” singur prin citirea cărților scrise de cei care au atins deja lumile spirituale, scriindu-le de la înălțimile lor. În acest sens, atragi emanarea Luminii Superioare pe care aceste cărți o conțin.

Aici se află munca ta spirituală. Însuși procesul citirii este deja util, dar dacă te apropii de dorința de a te schimba, de a fi ca Lumina, de a te curăți de ego, Lumina te influențează într-o măsură mult mai mare. Tocmai această influență a Luminii separă lucrările cabaliștilor de toate celelalte texte din lumea noastră.

Atunci când „viața apare pe pământ”, înseamnă că începi să simți în mod clar primii muguri plini de dorințe spirituale. Aceste dorințe nu le iei încă în seamă. Mai degrabă, starea ta este asemănătoare cu cea a unui copil care nu a învățat încă să meargă, dar poate deja să-și folosească picioarele pentru a lovi. Cu toate acestea, ești ca primele flori – incapabile să se miște, dar care sunt îndreptate către soare.

Când cade noaptea te vei usca, pentru că noaptea poate fi asemănată cu stările de coborâre, care sunt inevitabile şi înseamnă doar un singur lucru: că avansezi. (Într-adevăr, obstacolele sunt transmise numai celor care avansează. Obstacolele sunt necesare pentru întărirea hotărârii de a duce o „luptă interioară” şi de a ajunge la o adevărată rugăciune: „Ştiu că va veni dimineaţă şi cer puterea să înving, să depăşesc toate coborârile, ştiu că în prezent am o curăţare a dorinţelor mele care se împotrivesc, cerând ca acest proces să fie oprit, atrăgând raţiunea şi logica mea, dar eu nu vreau să le aud. În schimb, Te rog pentru puterea de a îndura …”). Şi apoi vine invariabil dimineaţa – o stare de ascensiune, încredere în a şti că ai acţionat corect în alegerea căii spirituale – şi ca o floare, te deschizi spre Lumină.

Să reiterăm. „Pământul” – calitatea egoistă – este natura noastră. Știm deja că trebuie tratată „cu grijă” cu atenție. Știm de asemenea că „apa” (Lumina Milosteniei) este principalul nostru ajutor. Ea corectează egoul, saturează pământul și facilitează condițiile pentru a se naște o nouă viață. „Viața” se referă la calitatea de dăruire; Adică utilizarea corectă a egoismului – în beneficiul nostru și al altora.

Te poți întreba: „Ce înseamnă „corectarea egoismului”? Este o stare în care te simți fericit în a aduce plăcere oamenilor din jurul tău și de a nu îl folosi pentru plăcerea ta. Această fericire nu poate fi simțită decât într-o asemenea stare, caracteristică lumii spirituale.

Ce vezi în lumea noastră? Ochii tăi detectează tot felul de obiecte, plante și corpuri. Cum te referi la ele? Le iubești dacă îți aduc senzații plăcute și le urăști dacă nu îți aduc plăcere. Cu alte cuvinte, atitudinea față de ele este complet egoistă.

Ce se întâmplă atunci când corectezi egoismul sau chiar când începi pur și simplu procesul de corecție pas cu pas? Odată ce începi să observi lucruri pe care nu le-ai observat înainte, prin această lume imaginară, începi să vezi lumea reală, care a existat întotdeauna în jurul tău, o lume plină de Lumină, iubire și dăruire reciprocă, lumea Creatorului, așa-numita „lume care va veni”.

N-ai văzut-o niciodată pentru că erai plin de întuneric și de ură. A fost ascunsă de tine de egoul tău.

Lumea ta și „lumea viitoare” nu au nimic în comun, existând prin legi diferite. Mulți oameni au ideea falsă că „lumea care vine” este un loc în care merg după moarte.

Nu este așa. „A veni” înseamnă că este următoarea ta stare, pe care trebuie să o atingi nu după moarte, ci în viața ta, aici și acum. În momentul în care vei fi congruent cu „lumea viitoare”, vei dobândi abilitatea de a o vedea.

Este ca și cum ai ieși din tine, lași corpul tău egoist și te deschizi într-o lume nouă, o lume cu o singură lege – Legea Dăruirii. Și aspiri spre acea lume pentru că viața locuitorilor ei se întemeiază pe dragoste reciprocă. Astfel, în loc să percepi numai lumea noastră cu corpurile și obiectele ei, începi să percepi forța care o guvernează, în măsura în care crești asemănător cu această forță. Prin aspirația de a dărui, înțelegi că această forță este binele absolut. Această forță este Creatorul.

Acesta este modul în care ajungi să percepi Lumina pură și autentică, așa cum provine ea de la Creator. Este ca și cum ai ieși să întâlnești Lumina înainte ca ea să intre și să te umple. Aceasta, Lumina Creatorului, nu este încă slăbită de filtrele tale egoiste. Este încă pură și ți se oferă posibilitatea de a simți acest lucru. Simplul fapt că ești capabil să o descoperi este fericire în sine. Aceasta se numește „să auzi chemarea Creatorului”.

După aceea, când Lumina trece prin sistemul tău de filtre, tot ce rămâne este o strălucire mică, atât de slabă încât chiar și o persoană necorectată o poate îndura.

Este aceeași Lumină pe care ai simțit-o ca pe punctul din inimă. Este ceea ce cabaliștii numesc „o mică lumânare”.

Această Lumină intră în lumea noastră prin peretele gros al egoismului pe care îl trece ca prin sită. Intră aici cu singurul scop de a menține viața în lumea noastră. Această Lumină se „ascunde” în toate obiectele lumii noastre, îmbrăcate în tot felul de îmbrăcăminți. Toate acele momente când te-ai bucurat de o mâncare bună, de lucruri noi, de faimă și de bani, a fost chiar această Lumină care te-a atras spre ea! Aceasta a fost adevărata sursă de bucurie!

Poți întreba: ar exista ceva în realitate dacă nu pentru această Lumină? Lumea noastră nu ar exista. Nu ar exista nimeni cu dorința de a trăi, pentru că nu ar exista dorințe.

Cu toate acestea, însăși faptul că ai o dorință (și una minunată ca aceasta) de a atinge adâncimea a ceea ce se întâmplă cu tine, vorbește de un singur lucru (fără intenția de a supăra): că ești un mare egoist, mult mai mare decât toți ceilalți. În timp ce alții sunt mulțumiți de această lume, tu ceri nimic mai puțin decât pe cea spirituală! Nu te vei odihni până nu o dezvălui și acesta este un lucru foarte bun pentru că este exact ceea ce Creatorul vrea de la tine.

Și asta ne aduce în Ziua a treia – o explicație a noilor tale dorințe.

Din cartea – Secretele Cărții Eterne

Capitolul 1- Geneza

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts