MOARTEA CARE NU S-A ÎNTÂMPLAT

0
179

„Nimrod a ordonat poporului să pregătească în capitala sa, Ur din Haldeea, un cuptor pentru executarea prin foc”.

„Moartea” este plecarea Luminii. „Moartea prin foc” este atunci când ți se dă atât de multă Lumină, atâta plăcere, încât nu poți decât să o primești pentru tine. Și când se întâmplă asta, rușinea te arde de viu. Nu este nimic mai groaznic decât asta.

Iată ce îl așteaptă pe Avram al tău. El este deja pe calea Creatorului. El a experimentat fericirea de a fi aproape de Lumină, existânt în congruență cu Legea iubirii și a dăruirii, iar acum este pus în fața voinței sale în condiții care ar putea „să-l ardă de viu”.

Imaginează-ți că ți s-a dat tot ce ai putea visa: bani, statut social ridicat, putere și faimă, sănătate și chiar senzația că avansezi spre o revelare spirituală. După cum se spune, este „o ofertă pe care nu o poți refuza”. Ești legat de legături egoiste și ai timp să te gândești la ofertă – trei zile.

„Avram a rămas în lanțuri timp de trei zile, în timp ce sclavii lui Nimrod au așezat lemne atât în ​​exterior, cât și în interior, pregătindu-i cuptorul pentru executare”.

„Cele trei zile” simbolizează cele trei linii. Atunci când ești învins de îndoieli cu privire la ceea ce ar trebui să alegi. Îndoielile sunt lanțurile care îl leagă pe Avram. În ceea ce privește alegerea ta, am spus deja că este linia ta de mijloc, cunoscută ca și „credință mai presus de rațiune”.

În această parte a Midraș, o întâlnim pentru prima dată pe Amatlaah, mama lui Avram. Ea vine cu o cerere: „Nu te închini înaintea lui Nimrod doar o singură dată?”, îi șoptește lui Avram, „și te va ierta, dragul meu fiu”.

Care este acest grad în tine, numit „mama lui Avram”? Mama este gradul de egoism care te hrănește. Un tată înseamnă intenție; o mamă este egoul tău. Nu ai părăsit casa „tatălui și mamei” (dorințele tale înnăscute), motiv pentru care mama ta te poate aborda.

Așa cum am menționat deja, ești vizitat de îndoieli, atît naturale, cît și dragi ca mama, care te pot convinge. Acesta este testul final înainte de saltul tău în următorul grad spiritual. „Nu te închini înaintea lui Nimrod doar o singură dată?”, „Ia ceea ce dorește să îți dea doar o singură dată”. A lua înseamnă a primi plăcere pentru binele tău, fără a lua în considerare pe nimeni altcineva.

Avram refuză și, astfel, se rupe de gradul anterior odată pentru totdeauna. Avram al tău dovedește că nu are nicio legătură cu tatăl său (fosta ideologie) sau cu mama sa (gradul anterior al egoului).

Această separare seamănă cu începutul „Eului”, care se mișcă rapid spre momentul în care aude porunca: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.“

„Și apoi sclavii lui Nimrod au dat foc piramidei de lemne din ambele capete.” Sclavii lui Nimrod sunt acele dorințe care servesc egoismului tău. Cine te poate salva din această situație? Ești slab, în timp ce dorințele care îl servesc pe Nimrod sunt puternice. Nu le poți rezista! Ești pe punctul de a te rupe și de a „arde” (de rușine, după cum am menționat). Așa că te rog, într-adevăr, să te rogi, din adâncul inimii tale. Și atunci Creatorul îți răspunde.

„Creatorul a răspuns: ‚Nimeni ca mine nu este în ceruri, și nu este altul ca Avram pe pământ. Eu voi coborî ca să-l salvez din foc!’ Și Creatorul Însuși a voit ca flăcările să nu-i facă rău lui Avram”.

Doar Forța Superioară te poate trage de la un grad la altul. Când nu mai ai nici o speranță, atunci când mintea ta nu mai este utilă, vei decide să mergi cu credință deasupra rațiunii (rațiunea fiind robul credincios al egoului), când vei hotărî să te ridici deasupra ei.

Atunci se întâmplă un „miracol” („miracol” din punctul de vedere al egoismului, deși în deplină conformitate cu spiritualul), iar Creatorul însuși te trage de la un grad la altul. Alt mod de a spune asta ar fi că începi să te identifici pe deplin cu Bina, partea Creatorului din tine. Te ridici „deasupra pământului” – de la Malchut, deasupra egoului. Și „focul” nu îți mai poate face rău.

„Lemnul s-a transformat în ramuri minunate, groase, cu fructe.” Vei arde de rușine dacă folosești Lumina împlinirii pentru plăcerea ta. Cu toate acestea, dacă o folosești de dragul dăruirii, „lemnul” pe care ar trebui să-l arzi se va transforma în fructe pe care le poți mânca, să te umpli și astfel să avansezi.

„Și Avram a ieșit nevătămat, toți ochii fiind îndreptați spre el și mulțimea a rămas uluită. ‚Cum de mai trăiești?’, întrebă Nimrod tremurând de frică.”

„Dumnezeu, care a creat cerurile și pământul, și pe care l-ați batjocorit, m-a mântuit de la moarte”.

Cu alte cuvinte, Avram al tău a arătat tuturor că te poți ridica deasupra dorinței egoiste. Mai mult decât atât, este singura cale de a fi eliberat de natura sordidă care te guvernează. Poți ieși de sub dominația ei și atunci nimeni nu va avea putere asupra ta.

Mulțimea (toate dorințele tale egoiste) vede acum că este posibil, căci și ea există la nivelul lui Nimrod. Ei înțeleg că erau sub conducerea egoului, dar nu vedeau nici un fel de scăpare. Și acum Avram le arată că există o cale.

„Înghețat și înspăimântat, regele s-a prosternat înaintea lui Avram. Toți miniștri au făcut la fel. ‚Nu vă închinați înaintea mea’, a spus Avram, ‚ci să vă închinați înaintea Dumnezeului cel viu, Creatorul Universului’.”

Cu alte cuvinte, calitatea pe care o dobândești nu îți permite să te umfli de mândrie, pentru că acum înțelegeți de unde provine mântuirea ta și că direcționezi pe toți la această sursă de viață, la Creator, la calitatea de dăruire, la Lumina care este revelată în interiorul tău. Acesta este ceea ce se numește „Dumnezeul cel viu”.

Acesta este ceea ce Midraș continuă să spună că, după toate aceste evenimente, Terah și familia sa s-au stabilit în Haran.

Din cartea – Secretele Cărții Eterne

Capitolul 3- Mergi mai departe

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts