NAȘTEREA

0
150

„Și apele au mers scăzând până în luna a zecea”. Și apoi „apare pământul”, însemnând că atragi primele dorințe egoiste, cele mai ușoare și cele mai superficiale, care sunt munții. „ În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor”.

(Aici suntem după cele nouă luni de dezvoltare intrauterină, cu nașterea embrionului în prima zi a celei de-a zecea luni.)

„După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse. A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie”.

Ce se întâmplă aici? Gândește-te la ceea ce ai făcut în momentul în care ai fost deconectat de lumea materială, revenind la ea cu un program specific de corecție. Ai luat dorințele egoiste ușoare, cunoscute sub numele de „corb” și „porumbel”, care au fost corectate în arcă și le-ai folosit pentru a „simți pământul” (dorința). Făcând astfel, se pare că te-ai întrebat: „Egoul mă va suge din nou?”

De ce se întâmplă acest lucru la sfârșitul celor patruzeci de zile și care este „fereastra” care este făcută? Patruzeci este calitatea Creatorului, calitatea dăruirii absolute, calitatea unei mame. Ce faci aici este o „fereastră mică” în ea. Introduci o anumită disonanță în această idilă prin adăugarea unui strop de egoism în ea. Acest lucru îți permite să verifici dacă poți stabili un contact între calitățile tale altruiste și egoiste (prin trimiterea unui corb și apoi a unui porumbel – calități care au suferit o corecție în arcă). Poate exista contact între cele două? Poți să „debarci”, sau nu încă?

După cum se dovedește, răspunsul este „nu”, deoarece ambele păsări se întorc la arcă.

„Și a mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie”. Ce sunt aceste șapte zile?

În cabala, cifra șapte (7) simbolizează o dorință mică, dar completă. O dorință completă are atât o componentă altruistă (linia din dreapta), cât și una egoistă (linia din stânga). Prin combinarea lor, noi „împlinim” o anumită „medie de aur”, în care se înfruntă două jumătăți opuse, formând o linie de mijloc: o singură dorință îndreptată în sus spre lumea spirituală.

Această metodă asigură integritatea întregii creaturi. Cu alte cuvinte, nici o singură forță nu este irosită, nici un singur cuvânt nu este redundant. Mai degrabă, este vorba despre aplicarea corectă a tuturor forțelor și proceselor care au loc în om.

Dorința noastră mică poate fi asemănătoare cu un nou-născut; ea este deja în afara uterului mamei sale, „în afara arcei”. Acest „nou-născut” este acea dorință spirituală minusculă a noastră care începe să exploreze gradul următor de corecție, numit „alăptare”.  Nou-născutul încă nu poate merge, dar respiră deja aerul pământului, cerând susținere și „lovindu-și picioarele”. Aceasta înseamnă că dorinței noastre de a dărui îi poate fi dat un mic atac de egoism, pe care îl poate trata și corecta.

Ne îndreptăm spre o cale de corecție. Deși această dorință este doar un „copil” acum, va deveni „liderul noii generații”, adică le va conduce pe celelalte, dorințe încă necorectate, către Creator.

„Porumbelul s-a întors la el spre seară şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ”. Aceasta înseamnă că acum poți ajunge la lucru. Este timpul să mergem la țărm și să începem să lucrăm cu egoul, cu atenție la început, pentru a ne asigura că nu distruge florile altruiste tinere și fragile …

Ce este frunza de măslin proaspăt smulsă din gura porumbelului? O frunză de măslin simbolizează Lumina vieții, care poate fi primită doar într-o dorință altruistă.

Noe din interiorul tău primește un raport: „Poți face față dorințelor egoiste (să le corectezi), pentru că ai fost spălat suficient cu apă (Lumina Meritului). Ca dovadă a acestui fapt, ți se arată această frunză de măslin (luminescență)”.

Nu este încă ulei de măsline, care simbolizează Lumina completă a vieții și nu este o măslină, ci doar o frunză de măslin (nu lumină, ci luminiscență). Cu toate acestea, este suficient să începi corectarea dorințelor egoiste mici.

„Și Dumnezeu i-a vorbit lui Noe spunând: ’Ieşi din corabie…și  scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele …să crească şi să se înmulţească pe pământ”. Ai depășit această fază de corecție numită „arcă”. În esență te-ai născut din nou, deci acum poți fi sigur că nu vor mai fi inundații. Aceasta este binecuvântarea pe care Creatorul i-a dat-o lui „Noe și fiilor săi”, dorințele altruiste corectate: „ să crească şi să se înmulţească pe pământ’”.

Ai trecut prin această stare și acum altruismul (calitatea Creatorului) se unește cu egoismul (calitatea creaturii). În cele din urmă, „pui piciorul pe pământ” și călătorești pe calea binecuvântată a corecției egoului. Într-un fel sau altul, toată lumea trebuie să traverseze această cale! Și până la sfârșitul corecției întregului ego (întoarcerea în Grădina Edenului), avansarea ta va fi îndreptată doar în sus.

Există o vorbă în cabala: „În spiritual, întotdeauna crești și nu cazi niciodată”. Într-adevăr, trebuie să știi că toate urcările și coborârile pe care le vei simți pe calea spirituală nu conduc decât spre scara spirituală. Chiar dacă ți se pare că ai căzut în întuneric sau că noaptea a durat prea mult timp („noaptea” se referă la stări de coborâre spirituală atunci când lumina este absentă), știi că te ajută de fapt pe calea ta spirituală. Singurul lucru necesar este să te apuci de tot ce ai folosit pentru a „construi arca” și vei simți sosirea dimineții (urcarea).

De ce există asemenea coborâri? Există deoarece calitatea de dăruire a Creatorului din noi a devenit suficient de puternică pentru a face față unei alte părți a egoului, care este imediat furnizată pentru corecție. Lucrarea nu trebuie să se oprească. Trebuie să trecem printr-o purificare completă.

De aceea există momente când simți coborârile și auzi întrebări egoului, pe care apoi le corectezi. El continuă să te atace cu aceleași întrebări vechi: „De ce ai nevoie de toate astea? Lasă-le în pace și concentrează-te asupra unor lucruri importante, cum ar fi să câștigi bani!”

Întrebările egoului nu se schimbă; ele sunt foarte logice și pământești, dar nu mai ești aceeași persoană. Ai primit deja un gust al stării spirituale și știi că noaptea se va schimba în mod invariabil în dimineață.

Din acest punct, întreaga ta cale, așa cum este descrisă în carte, este una din fazele de corectare a egoului, cu ajutorul calității Creatorului.

Din cartea – Secretele Cărții Eterne

Capitolul 2- Noe

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts