ȘARPELE APARE

0
120

«Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu te atingi de el, ca să nu muriţi. ’Atunci, şarpele a zis femeii: ‚Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.»

Ce s-a întâmplat exact aici? Am încredere că tu, cititorule, începi să-ți „simți” gândurile și dorințele și să percepi această poveste în mod diferit, să o citești cu viziunea ta interioară.

Evident, „șarpele” este dorința ta egoistă, natura noastră. („Șarpele” este a patra și ultima fază a egoului.) Mai târziu, vom vorbi despre modul în care nu putem lucra cu șarpele până când nu suntem suficient de puternici pentru a depăși această fază finală a egoului, numită Lev HaEven (inima de piatră). Este un motiv bun pentru care se numește „de piatră”. Doar Creatorul o poate depăși și asta se întâmplă odată ce finalizăm corectarea noastră. Procesul este finalizat de către Creator.

Poți să te întrebi: cum a ajuns șarpele în grădina Edenului? Ei bine, dacă nimeni nu folosește șarpele pentru scopuri rele, el există la același nivel ca orice altceva pe care l-a făcut Creatorul, în forma sa adevărată, primordială, este creație a lui Dumnezeu. Dacă el nu își folosește dorințele de dragul primirii, egoismul său nu este dezvăluit și într-o asemenea stare el poate fi oriunde îi place.

Ai dreptate să întrebi: „Care este motivul pentru care șarpele (egoul nostru) s-a dezvăluit?” De ce nu a continuat să trăiască în Grădina Edenului, fără a duce omul la păcat?

Răspunsul este că omul va rămâne la nivelul unui înger, „infertil”, în timp ce scopul său este să devină om! Acesta este motivul pentru care șarpele (egoul) se dezvăluie. Este tocmai ceea ce omul trebuie să facă, să se ridice de la nivelul Grădinii Edenului până la nivelul Creatorului și prin proprie voință.

Deci, șarpele trece prin Eva? Eva este acel ego ascuns care există deja în Adam (dorința de a dărui). Eva este podul care îl leagă pe Adam de egoul real și puternic (natura omului, deoarece egoul poate fi conectat numai prin ego). Deci, când vine timpul să execute această legătură, șarpele apare înaintea Evei. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”

Pentru că Eva este partea egoistă a lui Adam (calitatea de dăruire), ea se opune șarpelui pentru că dorește să-l păstreze pe Adam, un înger, ca să poată rămâne cu el în grădină.

„Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriţi’”.

Cu toate acestea, conform planului Creatorului, Adam trebuie să devină cu adevărat uman și să crească din starea de Katnut (copilărie) în care se află, în starea lui Gadlut (maturitate). El va realiza acest lucru după ce va demonstra în cele din urmă egoul său în întregime, dar îl va folosi exclusiv pentru a aduce beneficii altora, de dragul Creatorului. De aceea adevăratul ego insistă: „Atunci, şarpele a zis femeii: ’Hotărât că nu vei muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când vei mânca din el, ți se vor deschide ochii şi vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul’”.

Cu alte cuvinte, „șarpele” nostru insistă că aceasta este singura modalitate de a actualiza un adevărat act de dăruire către Creator. Asta înseamnă că, realizarea unui adevărat act de dăruire către Creator implică atașarea întregului egoism și atingerea scopului creației, și anume echivalența cu Creatorul, toate într-un singur pas. (Șarpele nu a mințit, vorbind de faza finală când se va întâmpla într-un fel sau altul, el avea doar cele mai bune intenții.)

Eva din om crede că el va fi capabil să se ocupe cu egoul său. El se simte încrezător și nu se îndoiește nici o secundă că va cădea de pe calea spirituală.

Acesta este modul în care simte fiecare. Îți amintești când ai descoperit pentru prima dată adevărurile spirituale? În acel moment, ai fost absolut sigur că, din acest punct, poți aspira numai spre lumea spirituală și nu vei mai reveni niciodată la dorințele corporale primitive. Credeai că vei putea „explica” egoului toate avantajele căii spirituale.

Apoi, dintr-o dată ai devenit supraîncărcat cu probleme tangibile, cu o oportunitate de a face o mulțime de bani sau de a obține o promovare în carieră care necesită zilnic douăsprezece ore de muncă. Aceste beneficii materiale îți dau un rezultat momentan, dar foarte tangibil, precum banii, respectul și posibilitățile de creștere viitoare și ai uitat complet că ieri te-ai simțit ca și când Creatorul ți s-ar fi revelat în orice moment și te-ar fi pus în „Grădina Edenului”. Ai uitat totul și ai căzut în dorințele tale corporale. Dar înregistrarea acelui sentiment binecuvântat al înălțimilor spirituale pe care le-ai experimentat rămâne în tine și acest lucru este mai important decât orice altceva.

Despre asta vorbește capitolul actual din Pentateuch. El descrie ce se întâmplă atunci când Eva (dorința egoistă care nu este conectată la spiritualitate, la Adam) își unește forțele cu șarpele (egoismul primordial și pământesc) și îi ascultă cuvintele: „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea …” Cu alte cuvinte, credeai că această acțiune te va aduce la țintă, că este „bună de mâncat”, așa cum șarpele a pretins.

Atunci când îți intră cea mai puternică dorință egoistă, Adamul tău, dorința cea mai înflăcărată de a atinge starea spirituală, acest lucru provoacă „spargerea lui Adam”, dorința spirituală pură și aceasta este „căderea omului” (Adam).

„… A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Erai sigur că vei izbuti, că vei face acest lucru de dragul avansării spirituale, Aceasta a fost intenția ta sinceră. Adam din tine „mănâncă”, adică atașează la el însuși egoismul pe care el nu l-a folosit niciodată înainte. Firește, el nu a izbutit; El a început să folosească plăcerea pentru sine însuși. Și „atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi”.

Într-adevăr, ei au descoperit Lumina Iubirii, Lumina Creatorului care i-a înconjurat tot timpul. „Și li s-au deschis ochii la amândoi”, dar apoi s-au văzut și ei în acea Lumină și și-au dat seama că erau absolut opuși Lui. Lumina (Creatorul) este dăruire pură, absolută, în timp ce ei sunt complet egoiști („și au cunoscut că erau goi”).

Ei au înțeles că erau egoiști și că nu puteau fi ca El după ce au simțit corupția, disparitatea lor față de Creator, pe de o parte, și individualitatea, unicitatea și capacitatea lor de a realiza corecția, pe de altă parte. Ai putea spune că aceasta a fost prima manifestare în om a „Eu-lui”. Până în acel moment, el a existat în Lumina generală, pe deplin devotat Creatorului, când brusc „li s-au deschis ochii la amândoi”: Există „Eul” care este egoul meu. Doar dacă știi mărimea completă a ascensiunilor și coborârilor pe care această mare descoperire le va aduce fiecărui individ și întregii omeniri în viitor!

Din cartea – Secretele Cărții Eterne

Capitolul 1- Geneza

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts