Un om al peşterilor in lumea de astăzi

0
35

UN OM AL PEŞTERILOR ÎN LUMEA DE ASTĂZI

 

Dacă ne gândim mai mult la indieni şi la navele lui Columb, am putea să ne întrebăm: dacă omul peşterilor ar fi fost născut în zilele noastre, ar fi putut el vedea maşinile şi clădirile? Răspunsul este că nu ar fi văzut. În acest caz, ar fi lovit el clădirile sau s-ar fi ciocnit de o maşină îndată ce ar fi păşit de pe trotuar?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înţelegem că percepem doar asemenea Forme pe care simţurile noastre sunt echipate să le detecteze. De exemplu, aerul din jurul nostru, care pare a fi gol, ar putea de fapt să fie la fel de condensat şi solid ca şi cimentul. Suntem obişnuiţi să vedem această lume ca pe un spaţiu în care ne putem deplasa liber. Dar dacă vom construi instrumentele necesare percepţiei, vom simţi că lumea este de fapt umplută cu enormele puteri ale Creatorului, care nu ne permit nici o mişcare liberă. Dacă aceasta ar fi avut loc, neam fi simţit total controlaţi de către Creator, ca şi cum am fi fost „plantaţi” în ciment, incapabili de a face chiar şi cel mai mic gest liber.

Deoarece omul nostru, al peşterilor, nu ar avea simţul care să perceapă Materia sau Forma în Materie, el ar fi capabil să treacă prin ziduri ca şi cum ele ar fi aer. Cabaliştii doresc să ne scoată măcar puţin din percepţia noastră obişnuită asupra lumii, spre percepţia reală pe care ei o descriu, iar lumea aceasta ar putea să ni se pară foarte ciudată.

Astăzi, mulţi specialişti în fizica Quantică, descoperă că lumea are o „ciudată” regularitate a timpului, spaţiului şi a mişcării. De exemplu, ei spun că obiectele pot fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Această ciudăţenie îi face să creadă că totul este măsurat din punctul de vedere al observatorului. Aceasta înseamnă că existenţa sau absenţa zidului omului peşterilor, la fel ca şi abilitatea de a trece prin el, sunt măsurate doar de stadiul vaselor celui ce observă.

Suntem născuţi în această lume, având cinci instrumente de percepţie – cele cinci simţuri naturale – şi aceste simţuri evoluează de la generaţie la generaţie. Mediul înconjoară pe fiecare copil nou născut. Ca rezultat, când creştem, percepem lucrurile din jurul nostru ca şi fapte solide, ca Forme în Materie percepute de către cele cinci simţuri ale noastre.

Şi totuşi, chiar şi percepţia noastră prin intermediul celor cinci simţuri reflectă ceea ce propriile simţuri proiectează, şi nimic mai mult. Eu sunt creatorul clădirilor, al maşinilor, Pământului, universului şi al întregii mele realităţi. Eu creez toate acestea în vasele mele, în senzaţiile mele. În afara mea, ele sunt amorfe.

Este foarte greu să ne detaşăm de la percepţiile noastre naturale. Se pare că o privire diferită asupra realităţii, este posibilă doar după ce trecem bariera în lumea spirituală. Doar atunci noi înţelegem că lucrurile ar putea fi diferite de cum au părut a fi prima dată.

De exemplu, nu putem trece prin ziduri deoarece suntem controlaţi de aceleaşi reguli pe care le-am creat. Dar Lumina Superioară este abstractă; noi suntem cei ce o limitează. Există o singură lege în realitate: „legea echivalenţei de Formă”. Cu cât egalizăm mai mult propria formă cu cea a Luminii, cu atât mai deliberaţi şi nelimitaţi vom deveni.

Voinţa noastră de a deveni este divizată în 613 dorinţe. În concordanţă cu diferenţa noastră în Formă de cea a Luminii, noi desfiinţăm graniţele din jurul fiecărei dorinţe. Suma tuturor acestor limite creează forma instrumentelor noastre interne de percepţie, şi aceste instrumente produc tabloul nostru asupra realităţii.

Va fi mai uşor pentru noi să înţelegem legea echivalenţei Formei, dacă luăm în consideraţie modul în care funcţionează receptoarele radio. Un receptor poate capta unde, doar când creează unde identice în interiorul lui. În mod similar, noi „captăm” lucruri ce par să existe în exterior – dar doar în concordanţă cu ceea ce noi am creat în interior.

Legea echivalenţei de Formă este constantă şi circumscrie întreaga Realitate. Este validă atât pentru vasele altruiste cât şi pentru cele egoiste. Cu alte cuvinte, noi percepem realitatea corporală şi pe cea spirituală în exact acelaşi mod – prin echivalenţa de formă. Singura diferenţă între cele două vase constă în direcţia lor: unul este îndreptat către sine, şi celalalt către Creator. Totuşi, existenţa în vasele egoiste permite unui număr foarte limitat de vase să fie simţite.

Specialiştii în fizica Quantică încep să descopere că dincolo de graniţele sigure ale cercetării, lumea pare a „dispărea”. Cabaliştii au scris despre asemenea „descoperiri” cu mii de ani în urmă. Ei au explicat că dincolo de această graniţă, materia fizică şi formele ei, dispar, şi rămân doar forţe şi forme ce sunt deasupra Materiei. Continuarea studiului de la această graniţă mai departe, va fi posibilă doar după ce cercetătorii dobândesc vasele altruiste corespunzătoare.

Cabaliştii descriu regulile de bază pentru atitudinea apropiată de realitate cu şi mai multă profunzime decât o vor face vreodată oamenii de ştiinţă. Dar îndată ce aceste reguli au fost aplicate, va fi posibil progresul în cercetarea şi percepţia realităţii.

Cabala a fost ţinută ascunsă până recent, deoarece umanitatea nu era pregătită să o înţeleagă corect. Descoperirile contemporane ale ştiinţei ne-au pregătit ca să înţelegem înţelepciunea Cabalei. Acesta este motivul pentru care, Cabala este dezvăluită astăzi.

Haideţi să ne întoarcem pentru un minut la omul peşterilor care a păşit în timpurile noastre. Avem tendinţa de a crede că vasele noastre sunt mai bogate decât ale lui, deoarece vedem Formele care pentru el sunt inexistente.

Aceasta este totuşi o greşeala: în timp ce într-adevăr am evoluat şi am dobândit impresii de la mai multe Forme decât a făcut-o omul peşterilor, construind mult mai multe vase, aceste vase de fapt ne limitează şi mai mult. Formele în materie pe care noi le percepem, au fost Forme Abstracte pentru omul peşterilor; ele nu au existat pentru el, şi de aceea, nu îl limitează.

În viitor, noi vom descoperi că, cu cât vom „dobândi” mai mult, cu atât mai mult ne vom limita singuri. Noi progresăm prin dobândirea formelor şi construirea din ce în ce mai multor structuri, dar în final toate aceste structuri ne limitează la fiecare nivel al realităţii şi ne arată că nu suntem deloc liberi.

Pe măsură ce evoluăm, noi absorbim numeroase impresii de la mediul nostru înconjurător, de la părinţi, profesori, prieteni şi experienţe. Aceste impresii ne fac să privim la realitate în concordanţă cu „autoprogramarea” noastră interioară. De aceea, realitatea este doar o proiecţie a programului nostru interior; ea nu există înafara vaselor noastre interne. Realitatea este o născocire a imaginaţiei noastre, dar minţile noastre îi portretizează imaginea ca fiind existentă în exteriorul nostru.

La fel ca în realitatea fizică, realitatea spirituală nu există înafara noastră, ci este chiar Lumina îmbrăcată într-un Kli. Înafara Kli-ului este doar abstractul, Lumina fără formă, şi vorbim doar despre Forme aplicate voinţei de a primi.

Cabaliştii afirmă că în realitatea spirituală, voinţa de a primi poate adopta un număr finit de Forme discrete. Prin aderarea la toate aceste Forme, putem percepe continua influenţă a Luminii, care este imaginea Creatorului.

Corporalitatea este o replică, o proiecţie a spiritualităţii, ca şi o ramură a unei rădăcini. De aceea, procesul care se desfăşoară în corporalitate este similar cu procesul spiritual. Voinţa egoistă de a primi poate să-şi asume un număr limitat de Forme, după care materia dispare – similar cu ceea ce descoperă astăzi cercetătorii.

După ce persoana construieşte multe Forme, acesta devine un tablou singular al „unei” dăruiri sau al „unei” recepţii. Aceasta este o proiecţie a stadiului spiritual numit Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei). Gmar Tikkun este un stadiu spiritual care are loc după ce Kli-ul s-a îmbrăcat cu toate formele de dăruire a Luminii. Într-un asemenea stadiu, Lumina şi Kli-ul egalizează complet.

Singurul mod în care vasul poate accelera construirea a ceea ce le lipseşte Formelor, este să aleagă mediul înconjurător adecvat pentru progresul spiritual. Un asemenea mediu ar face o singură „imagine” Formelor descrise în cărţile de Cabala, şi de aceea va induce acţiunea Luminii asupra sufletului respectiv. Lumina, în schimb, va construi atunci „senzori” pentru a detecta Formele de dăruire.

De fapt, această Lumină este aceeaşi Formă Abstractă în care totul „dispare”, aşa cum a descoperit Fizica Quantică. Această Formă Abstractă proiectează Forma dăruirii peste voinţa de a primi, şi ca rezultat, „senzorii” pentru perceperea ei, încep să se formeze în noi.

Cabaliştii definesc această Lumină ca „Lumina ce reformează” deoarece creează Forma de dăruire din interiorul nostru, şi deci ne aduce mai aproape de stadiul nostru perfect.

Astăzi, mulţi cercetători cred că la cel mai fundamental nivel, noi toţi suntem unul, şi că conexiunea dintre noi ar trebui să fie una de iubire. Totuşi, aceşti cercetători nu vor găsi o cale să realizeze acest ideal deoarece forţa de a face corecţia trebuie să fie atrasă din „partea cealaltă”, partea iubirii. Aceasta poate fi făcută doar prin studiul Cabalei.

Eventual, cercetătorii vor descoperi că materia dispare complet şi că singurul lucru care există este gândul pur, dar ei nu vor fi capabili să progreseze mai departe de acest stadiu. Ei vor simţi că este o altă existenţă dincolo de a noastră, unde Materia este opusă Materiei noastre actuale şi că noi suntem conectaţi în deplină unitate. Totuşi, modul de a obţine acea Formă a existenţei, realitatea „de dincolo” de legile Quantice, poate fi învăţat de către cei care sunt deja „acolo” – cabaliştii.

Este imposibil să spargi acea barieră fără să atragi Lumina găsită în cărţile de Cabala, deoarece acestea sunt singurele texte care au fost scrise din „cealaltă parte”. Dorinţa cuiva de a „ajunge acolo” de-a lungul studiului textelor autentice cabalistice, atrage Lumina asupra persoanei respective şi construieşte în interiorul sufletului persoanei, Formele în care aceasta percepe realitatea spirituală. Exact ca şi Shamanul care a trebuit să construiască formele corecte ale navelor, noi trebuie să construim Formele dăruirii pentru a fi în realitatea spirituală.

din cartea Cabala, Știința și Semnificția Vieții

capitolul 4 -Percepția realității

About Mirela

Mirela – autor de cărți, content writer, blogger, project-manager, inginer, mama, sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala.

“Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”.

… Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată.”

Visit My Website
View All Posts
SHARE
Previous articleCreând modele
Next articleSufletul Poetic