Instanța pentru „minori”

0
53

Fiecare sentiment, fiecare gând ar trebui să conțină o combinație de două forțe opuse sau senzații: căldură și frig, atracție și repulsie, ură și iubire. Această combinație creează viața.  Fără întuneric nu am putea distinge lumina și fără amărăciune nu a pututea gusta dulceața. În ceea ce privește atât individul cât și societatea ar trebui să fie construite conform aceleiași scheme care  ar combină judecata și mila – critica adresată altora, și compasiunea față de ei.

Evaluarea și analiza încep să se dezvolte la copil când acesta împlinește vârsta de 6 ani. Deci, din acel moment trebuie să lucrăm cu el asupra relațiilor sociale și înțelegerea fenomenelor care apar în societatea de astăzi și de mai târziu.

Este puțin probabil să știm cu toții despre ceea ce ne relatează mulți psihologi: în spatele izbucnirilor de violență și teroare stă nevoia copilului de a fi recunoscut. Oamenii care procedează astfel, vor în cele din urmă să arate altora că ei sunt speciali și doresc să-și găsească locul în societate. Problema este că, în primii ani ai copilăriei nimeni nu i-a învățat cum să intre în contact cu mediul, nimeni nu le-a explicat cum să atragă atenția și să câștige respect. Acest defect îi face ca în alegerea mijloacelor să nu evite nimic.58

Cum putem ajuta copiii pentru a preveni în societate fenomene negative similare?

Răspunsul cheie este jocul de rol. În cadrul procesului de învățare copiii au nevoie să exerseze „jocul de rol”, să redea cazuri cu care se confruntă în viață, cum ar fi: manifestarea invidiei, pofta de putere, abordarea puterii, minciuna și înșelăciunea. Înscenând aceste stări, copiii vor încerca să facă împreună o analiză socială a fiecărui caz. De ce s-a întâmplat asta? De unde vine aceasta? Posibil din cauza naturii noastre? Dacă este așa, ne putem ridica deasupra ei?  Oare în asta constă scopul omului?

Clasa ar trebui să creeze un fel de „Curte de Justiție” pentru a examina cazurile de violență sau furt. De exemplu, un copil poate juca rolulul hoțului iar celălalt  al victimei. În plus la prezentare vor lua parte „mama” victimei  și „tatăl”, care l-a bătut. Ceilalți copii vor juca rolul de avocați, procurori, judecători, jurați și așa mai departe.

Pe parcursul „procesului” actorii trebuie să aprofundeze serios rolul, să prezinte dovezi de nevinovăție a acestuia, să demonstreze că nu a existat vreo alternativă. După terminarea primei părți de judecată, trebuie să lăsăm un timp pentru a ne asigura că  toată lumea s-a liniștit, apoi schimbăm rolurile: de exemplu, copilul care cu o jumătate de oră înainte a prezentat urmărirea penală acum trebuie să joace rolul tatălui „suspect”. Astfel copiii vor putea observa și autoanaliza în roluri diferite. Acest lucru îi va aduce la o întrebare interesantă: „Inițial am crezut că el a procedat  greșit, dar acum m-am convins că a avut dreptate. Cum se poate întâmpla în acest fel?”.

Astfel, procesul descris mai sus va deveni ceva mai mult decât un joc. Experiența jocului de rol va ajuta copilul să înțeleagă viața sau, și mai mult, să înțelegă și să simtă aproapele. Dintr-odată el va conștientiza că alții ar putea avea dreptate, chiar dacă acum el nu este de acord cu opinia lor. Copilul știe că mâine și el poate fi într-o altă stare și acest lucru îi deschide o fereastră către o lume integrală plină de înțelegere.

Aceste exerciții vor învăța copilul să comunice cu persoane diferite, chiar dacă acestea se opun sau îl urăsc. Înțelegând faptul că noi toți trecem prin diverse stări, el se va comporta mai răbdător cu acele persoane care mai devreme iar fi provocat mânie sau iritare.

Toate acestea vor salva copilul de la rutina caracteristică adultului. Ne-am obișnuit cu o anumită imagine a lumii, a normelor, a steriotipurilor și regulilor imuabile care au modelat identitatea noastră și lumea în care trăim. De aceea am prinde numai o parte îngustă de culoare dintr-o gamă largă a realității.

Spre deosebire de noi, copiii nu se tem de schimbare. Ei sunt deschiși lumii, vor primi sprijin de la natura însăși, pentru a descoperi în ea straturi întregi ascunse de privirea noastră.

Această înțelegere poate fi numită „Începutul omului în copil”. De ce? Fiindcă „Omul” – este capabil să se ridice deasupra dorințelor și a impulsului „animalic” să se observe de sus, dintr-o perspectivă mult mai largă, iar de acolo să facă estimarea.

Care este rolul educatorului în jocurile de rol?

Acesta ar trebui să asigure un mod serios și practic discuțiilor, astfel ca toată lumea să înțeleagă tema „audiată” circumstanțele cauzei și altele asemenea.

Cât de mult poate dura jocul?

De la câteva minute până la două ore, după care copiii pot începe discuțiile pe baza experienței petrecute.

Ce principii trebuie respectate?

Principiul cheie este conectarea subiectului cu lumea copiilor. În plus, subiectul trebuie să corespundă nivelului și înțelegerii lor. Important este să înțeleagă că cealaltă persoană, de asemenea, poate avea o opinie personală și că acest lucru este legitim. Suntem cu toții ființe umane și avem puncte slabe, probleme, și părți mai puțin plăcute. Astfel de jocuri ne permit să corectăm ceva care necesită corecție, să arate partea bună a lucrurilor și să o evidențiem.

Cum procedăm dacă vreunui copil i se va accentua mândria în urma unui joc în care a avut un rol important?

Va trebui să organizăm în jurul lui un joc de culise care îi va arăta cu exactitate partea mai puțin pozitivă.

[58] A se vedea ex.: P. Fonagy, M. Target, M. Steele, H. Steele, «Dezvoltarea violenței și crimei în raport cu securitatea atașamentului», din: Joy. D. Osofsky, « Copiii într-o societate violentă», New York, Guilford, 1997.

Din cartea Copilărie fericită

Capitolul 3- Școala vieții

About Dora

‚Norocul’ m-a făcut să ajung pe acest site în 2010, căutând înțelegerea noțiunii spirituale de ‚Rădăcină și Ramură’. Aici am găsit răspunsuri și asta m-a făcut să revin și în timp să mă alătur zecilor de alți căutători, care s-au regăsit în studiu organizat.

„La aceasta s-au referit Înțelepții care au scris: Nu există fir de iarbă care să nu fi avut norocul și ‘politistul’ lui de Sus, care să-l bată (atenționeze) și să-i dicteze: ‘Crește!’ Și anume, Rădăcina sau Norocul îl obligă să crească și să devină prin cantitate și calitate ceea ce era predeterminat. Aceasta este legea Rădăcinii și a Ramurii, care acționează în fiecare Lume, respectiv Lumii superioare ei, acolo, fiindu-i Rădăcina celui de jos, și Originea.”

Baal HaSulam, „Esența Înțelepciunii Cabala”

Vino și Vezi!

View All Posts