Cei dintâi câştigă

0
86

3.       Cei dintâi câştigă

           Înţelepţii din toate generaţiile au avertizat că părăsirea ştiinţei Cabala poate să coste foarte scump întrega omenire. Ei au criticat profund pe toti cei   care au împiedicat învăţarea Cabalei de către mulţime şi, prin aceasta, au adus dezastre lumii. Cu toate acestea, noi continuăm să ignorăm toate avertizările, cu toate că, singura frânghie de salvare pentru noi se află aici, în faţa noastră.  

            Incă în urmă cu zeci de ani a avertizat înţeleptul rabin Yehuda Leib HaLevi Ashlag (“Baal HaSulam”), despre  pericolul ascuns în tăinuirea ştiinţei Cabala faţă de mulţime. Cu toată durerea, au ajuns aceste avertizări, ca şi astăzi, la urechi otrăvite. Ştiinţa Cabala se află aici, printre noi, numai că foarte puţini întind mâna să o atingă. Noi nu vedem pericolul care se apropie şi de aceea ne purtăm ca şi cum în mâinile noastre ar fi certificatul de siguranţă pentru viaţa veşnică. La urma urmelor, ni se va da posibilitatea tuturor să ajungem la ştiinţa Cabala, numai că, fiecare dintre noi, va ajunge la ea pe căi diferite. Vor fi cei care vor ajunge la ea din libera lor dorinţă, din curiozitate, din dorinţa de a şti care este scopul vieţii şi vor fi cei care vor ajunge la  Cabla pentru că au trăit experienţe grele şi acum se întreabă: de ce mi se întâmplă aceasta? Cabala dăruieşte persoanei oportunitatea să ajungă la ea fără necesitatea de a încerca suferinţa, numai că problema începe tocmai aici, fără suferinţe nu se trezesc în oameni întrebări existenţiale. Cu alte cuvinte, dacă aceasta ar depinde numai de ei, în vecii vecilor nu ar fi ajuns la ştiinţa Cabala şi la scopul creaţiei.

Cu toată durerea, ştiinţa Cabala încă nu a primit recunoaşterea de drept ce i se cuvine. CAbala nu este o religie, ea este un mod de viaţă, o cale care conduce omul în lumile superioare din care a coborât. Nu este o altă cale şi toţi cei care încearcă să găsească scurtături, se reîntorc, totdeauna, la punctul de pornire. Ştiinţa Cabala au scris-o înţelepţii, oameni, ca mulţi alţii, pe care i-au preocupat întrebările existenţiale. Ei nu au înţeles de ce au venit pe lume, de ce trebuie să sufere şi de ce trebuie să moară. Astfel de întrebări, ca şi multe altele, i-au ajutat, prin cercetare, să ajungă în lumi superioare şi, de acolo, ne-au adus harta, pentru ca să urcăm pe urmele lor, pe calea regească, direct la sfârşitul corecţiei noastre personale.

Acum mulţi dintre noi se simt ca şi turiştii care s-au pierdut în pădurea înceţoşată. Este clar că, fără hartă, nu vor găsi drumul ieşirii din pădure şi este posibil ca în scurt timp să înceapă suferinţele grele, foamea, setea, bolile şi pericolul animalelor sălbatice. Singura lor scăpare este harta. În clipa în care vor primi harta şi vor începe să o descifreze în concordanţă cu realitatea care-i înconjoară, abia atunci le va fi asigurat drumul ieşirii din pădure.

Şi noi suntem neajutoraţi în lumea aceasta. Mulţi dintre noi nu ştiu încotro se mişcă şi de ce. Fiecare dintre noi trăieşte ca să-şi împlinească dorinţele sale, sau dorinţele altora. În realitate, nu avem multe răspunsuri la întrebările existenţiale care ne frământă şi de aceea alegem opţiunea cea mai simplă – ingnoranţa. Ne este mai uşor să ne confruntăm cu problemele ignorăndu-le. Dei ne este clar că,

într-o anumită fază a vieţii, aceste întrebări vor ieşi la suprafaţă şi ne vor inunda, iar data următoare nu vom avea nici o şansă, în afară de a le găsi răspuns. Şi, ca acei turişti din pădure şi noi vom căuta harta. Harta noastră este Cabala.

Harta au schiţat-o turişti care deja au vizitat pădurea şi au cunoscut toate potecile care conduc spre ieşire. Şi Cabala a fost scrisă de oameni care au ajuns în lumile spirituale şi s-au întors de acolo cu mesaje pe care le-au transmis în scris. Această hartă se află astăzi aproape în toate librăriile în care intraţi. Ea se află în cartea “Zohar”, numai că, prima dată, trebuie să învăţaţi cum să citiţi harta. Dacă veţi descoperi dorinţa arzătoare să vă ridicaţi peste această lume materială, pe care deja am demonstrat-o ca fiind lipsită de valoare, atunci în faţa voastră vi se vor descoperi lumile superioare. Aceasta nu este aşa de departe după cum vi se pare. Aceasta este aproape de voi şi trebuie numai să “întindeţi mâna şi s-o atingeţi”. Este de preferat să faceţi aceasta înainte ca să fie prea târziu, înainte ca să fiţi obligaţi la aceasta prin teroare, frică sau suferinţe grele.

Ce poate să-i facă pe turişti să iasă din pădure? Dacă pădurea ar fi un loc în care totul ar fi minunat, plin de bunătăţi, mâncare, apă şi aer curat, atunci nimeni nu ar avea dorinţa să părăsească pădurea, însă, dacă ea ar fi înfricoşătoare, tristă, întunecoasă şi complicată, turiştii vor face tot ce le este în putinţă numai ca să se salveze din ea. Presiunea pentru a ieşi de acolo creşte odată cu creşterea incertitudinii şi a suferinţelor. Într-o anumită fază va sosi şi leul şi va devora pe unul din turişti. Acest eveniment va grăbi ritmul căutării hărţii. Când un al doilea turist va muri de foame, toţi vor înţelege că viaţa lor depinde de acea hartă. Aceasta seamănă cu situaţia pe care noi o aducem asupra noastă. În loc să căutăm harta în linişte şi să încercăm  s-o descifrăm împreună, noi ignorăm existenţa ei, încasăm lovituri şi tăcem, în special pentru faptul că, pentru mulţi dintre noi, loviturile încă nu au atins nivelul nostru maxim de suferinţă. În clipa în care vom simţi durerea adevărată, atunci, ca şi acei turişti, vom căuta harta.

De ce noi aşteptăm suferinţele? Această întrebare au încercat s-o descifreze şi marii înţelepţi. Se adevereşte că viaţa omului condusă de linişte nu-l face să simtă lipsa unui anumit lucru. Noi nu suntem în stare să suferim o anumită lipsă. Dacă ne lipseşte ceva, noi întoarcem lumi numai pentru a-l obţine. Acum noi nu simţim lipsa spiritualităţii şi, de aceea, nu găsim motiv ca să ne ocupăm de ea, cu toate că se află în noi punctul din inimă care ar trebui să ne dezvolte dorinţa noastră pentru spiritualitate. Atât timp cât acest punct nu s-a trezit, noi trăim ca şi “animalele”, mâncăm, bem, dormim, facem sex, lucrăm şi reluăm totul de la început. Lipsa spiritualităţii nu apare în nici o fază, exact ca şi cum nu simţim lipsa degetului al şaselea de la mână.

În clipa în care, datorită suferinţelor vieţii, se trezeşte în noi lipsa spiritualităţii, aspiraţia de a cunoaşte cauza suferinţelor, noi descoperim dorinţa de a o satisface, în scopul de a o linişti. Dorinţa de spiritualitate nu se linişteşte prin satisfacţii “animale”. Nu se poate satisface persoana care este interesată de spiritualitate printr-un milion de dolari, ori două proprietăţi scumpe. Ea va simţi lipsa şi dacă va fi cel mai bogat om de pământ. Găsirea satisfacţiei se află numai în ştiinţa Cabala. În clipa în care omul începe să se ocupe de Cabala, el cercetează şi originea acestei lipse. Cabala îl îndeamnă pe om să pună întrebări, să cerceteze dorinţele sale şi mediul sau pentru a primi răspunsurile.

Şi ce se întâmplă când această dorinţă nu se trezeşte în mod firesc? Deodată, sosesc suferinţele, accidentele, atacurile teroriste, razboaiele. Toate acestea şi încă multe altele există numai pentru ca să trezească în noi lipsa, să ne facă să dorim liniştea şi calmul şi să ne facă să căutăm cauza suferinţelor, pânî când, în sfârşit, descoperim cauza ca fiind Forţa Supremă.

De ce, daca da, în pofida situaţiei grele în care ne găsim, nu simţim nevoia să ajungem la Cabala? Deoarece noi nu suferim îndeajuns. În clipa în care suferinţele vor fi intolerabile, nu vom avea nici o altă posibilitate decât să ajungem la Cabala pe calea cea grea şi dureroasă. Poporul Israel a lucrat în Egipt 400 de ani în robie şi nu a deschis gura. Numai în ziua în care a venit un nou rege în Egipt şi le-a mai adăugat suferinţe pe care nu le-au mai putut îndurat, numai atunci au strigat către Dumnezeu şi au primit salvarea. Şi noi suntem foarte aproape de momentul în care vom striga către Puterea Supremă. Actualmente nu ne este chiar atât de rău, avem case frumoase, maşini luxoase şi copii aranjaţi. Sunt atentate teororiste şi accidente, iar acestea dor, însă astea încă nu ne fac să ne schimbăm ritmul nostru zilnic. În clipa în care suferinţa va pătrunde în casa noastră, vom începe să strigăm şi nu vom avea altă adresă în faţa noastră decât ştiinţa Cabala şi nu pentru că cineva încearcă să ne facă credincioşi. Cabala este răspunsul pentru suferinţe, pentru că ea este unica frânghie a salvării care poate să ne facă să ne urcăm înapoi la Puterea Supremă, pe treapta spirituală din care am coborât în această lume. Actualmente, aceasta poate părea ca o povestire ştiinţifico-fantastică sau, cel puţin, ca un scenariu al unui film de succes hollywoodian; însă, dacă veţi înţelege că voi citiţi aici avertismentul cel mai detailat şi, ca urmare, vă ve-ţi scula să accţionaţi, deoarece veţi simţi lipsa spiritualităţii, veţi ajunge astfel la Cabala, căci ea este drumul cel mai scurt posibil în a pune capăt suferinţelor şi cel al înălţării în lumile spirituale.

Noi suntem în stare să producem o enormă revoluţie, chiar în aceste clipe, dacă hotărâm că, în afară de a citi acest articol, vom căuta să  aprofundăm  studiul Cabalei; atunci vom putea schimba cursul lumii, împiedicând suferinţele celor mai apropiaţi nouă şi ne vom îndrepta spre scopul creaţiei. Mii de oameni fac deja aceasta; ei au ajuns la ştiinţa Cabala deoarece s-a trezit în ei necesitatea, iar acum ei corectează şi reînoiesc legătura cu lumile superioare, cu lumea de apoi. Aceasta nu înseamnă că ei urmează să moară – dimpotrivă, ei sunt pe calea către treapta vieţii şi a spiritualităţii celei mai înalte la care omul  poate să ajungă, iar noi putem să devenim asociaţii acestei experienţe.

Bineînţeles, aceasta nu este o călătorie în parcul de distracţii. Aceasta este o călătorie înapoi la originile noastre, la rădăcina din care am sosit în această lume. Fiecare din noi este în stare să ajungă acolo, deoarece toţi am ieşit de acolo. Acum ne revine misiunea să învăţăm cum să ne reîntoarcem, înapoi. Această informaţie se află în ştiinţa Cabala. Necesitatea este pentru  ca să existe în noi dorinţa de a  ajunge la aceste trepte spirituale, altfel, fără voinţă, nu vom înainta nicăieri şi vom continua să ne bălăcim în realitatea în care trăim astăzi, cu întrebări la care nimeni nu are răspuns.

Omul poate să accelereze aprinderea punctului din inimă, apariţia dorinţei pentru spiritualitate

Puterea superioară a creat dorinţa de a primi şi acesta este singurul lucru care a fost creat în noi. Din ea decurg toate efectele şi frazele pe care noi le cunoaştem în această lume. Dorinţa de a primi a fost creată de Lumina care vine de la Puterea Supremă şi ea se dezvoltă prin Lumină când, uneori, aceasta i se dezvăluie. Dorinţa de a primi ajunge pe treapta cea mai de jos, în această lume şi de aici ea se dezvoltă în drumul ei înapoi spre lumea spirituală; de pe treapta cea mai de jos şi până la locul de unde a coborât sufletul, loc care se numeşte, dupa ştiinţa Cabala, “rădăcina sufletului”. Noi nu putem să producem schimbare în traseul pe care sufletul îl parcurge înapoi la originea sa, pentru că fiecare din noi are originea sa din care a coborât sufletul său în această lume şi s-a îmbrăcat în corp. Puterea Supremă a stabilit că ea trezeşte în om dorinţa, numai dacă omul se poate folosi de ea în forma corectă. De exemplu: bebeluşilor nu li s-a dat puterea să mişte pietrele, deoarece le lipseşte inteligenţa şi se pot răni. În măsura în care dobândesc inteligenţa, în acea măsură primesc şi putere, iar omul care are putere şi nu are inteligenţă este un om nedezvoltat.

Adică, noi nu putem stabili calitatea dorinţei de a primi care există în fiecare din noi şi nici care este mărimea sa. Noi putem stăpâni alegerea noastră de a mări inteligenţa şi simţul şi, astfel, să obţinem o dorinţă mai mare ca să ne dezvoltăm. Noi pretindem copiilor să înveţe mai mult pentru ca să poată primi mai multă putere, deoarece ştiinţa este putere, iar cu ajutorul ei se vor putea folosi de puterile aflate la dispoziţia lor. Astfel este şi în spiritualitate. Noi putem să ne ajutăm nouă înşine să fim mai deştepţi şi, în funcţie de aceasta, să ne dezvoltăm. Acesta este şi motivul pentru care această ştiinţă, de care noi ne ocupăm, se numeşte ştiinţa Cabala: aceasta este ştiinţa care ne învaţă cum să ne dezvoltăm capacitatea de a primi, care este dorinţă.

Cabala creşte inteligenţa omului

Rabinul Yehuda Ashlag scrie că, înaintea perioadei rabinului Isaac Luria , înţeleptul trebuia să înveţe şapte ştiinţe înainte ca să poată învăţa Cabala. Din perioada rabinului Isaac Luria încoace, nu mai este nevoie de aceasta, deoarece am primit Lumina care ne reîntoarce la origini. Cabala trezeşte inteligenţa şi spijină dezvoltarea omenirii, pentru că urcarea de pe o treaptă pe o altă treaptă este posibilă numai dacă tu nu mai accepţi situaţia ta anterioară. Când starea ta anterioară se trasformă, prin alegerea ta, în minciună, starea ta actuală devine adevăr, iar atunci tu abandonezi legătura în favoarea adevărului.

Diferenţa dintre ştiinţa Cabala şi celelalte ştiinţe

Pe celelalte ştiinţe omul le învaţă cu ajutorul inteligenţei, fără ca ele să producă schimbări în calităţile, ori însuşirile sale. Cabala poate fi înţeleasă numai prin faptul că omul îşi însuşeşte calităţi noi. Aceste calităţi se trasformă în parte integrantă din el şi, cu ajutorul lor, el primeşte revelaţia. De aceea, pe de o parte, ştiinţa se numeşte “ştiinţa Cabala”, iar, pe de altă parte, ea se numeşte “ştiinţa misterioasă”, deoarece, numai prin obţinerea  unei noi calităţi, însuşiri, eu pot să înţeleg şi să simt prin ea ceea ce se întâmplă în jurul meu în lume, iar cine nu-şi dobândeşte o nouă însuşire este exclus să simtă o anumită parte a lumii care-l înconjoară, ca şi bebeluşul, copilul, omul care doarme sau omul înconştient, plantă sau vieţuitoare, cărora le lipseşte din simţuri acea parte a tabloului lumii care este simţită de noi. Această însuşire, pe care nu a dobândit-o, este, încă, din punctul lui de vedere, un aspect al ştiinţei misterioase.

Dorinţa de a stăpâni această ştiinţă este implementată în noi

Toate dorinţele noastre sunt implementate în noi în aceeaşi măsură. Omul se dezvoltă în concordanţă cu descoperirea dorinţelor sale. El doreşte să mănânce, doreşte bani, onoare, ştiinţă şi, de obicei, toate astea împreună. Numai când se trezeşte în noi dorinţa specială, deasupra cunoaşterii, de a cuceri lumea spirituală, el acţionează ca să mărească această dorinţă, iar ceea ce el simte în interiorul acestei dorinţe se numeşte spiritualitate.

În fiecare dintre noi, evrei şi neevrei, există toate dorinţele, de la cele mai înalte, până la cele mai de jos, iar deosebirea este ascunsă în intenţie. În concordanţă cu intenţia i se deschide omului o anumită dorinţă.

Noi începem să urcăm în lumea spirituală, numai dacă avem intenţia de a ne folosi de dorinţa spre binele Puterii Supreme şi în concordanţă cu aceasta creşte dorinţa, în funcţie de efortul investit de om. Despre asta s-a spus că sunt două căi de înaintare în spiritualitate: calea “suferinţei” (בעתה = beita), în ritmul obişnuit şi calea “studierii” (אחישנה = achishena), în ritm rapid. Se poate ca omul să nu aibă dorinţa puternică de a studia Cabala, însă, cu toate acestea, el intră în grupa de studiu, vede prietenii etuziasmaţi de studiu şi, ca urmare,  începe şi el să se preocupe şi să înveţe. Se poate ca el să nu  dobândească spiritualitatea, dar se poate ca, în timpul studiului, să economisescă zeci de reîncarnări şi se poate ca în reîncarnarea următoare să poată continua misiunea pe care a început-o în această reîncarnare şi, atunci, va ajunge la scopul creaţiei şi la cucerirea lumii spirituale, pâna la completarea corectării sale personale.

Astăzi omul trebuie să descopere dorinţa, chiar dacă şi numai o  dorinţă mică, pentru Cabala, deoarece, prin el şi prin mulţi alţii care se ocupă deja de Cabala, va veni multă Lumină în lume.

A descoperi interes pentru Cabala

Ficare om are motivul său pentru care nu este mulţumit de viaţa lui, iar, când începe să întrebe întrebări existenţiale cum ar fi: “de ce trăiesc eu?” el ajunge în situaţia “Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” (Psalmi 33 – 8). Omul care a ajuns la această întrebare, a început deja să înveţe Cabala inconştient, însă, ca să înveţe Cabala conştient, va trebui să treacă încă vreo câteva reîncarnări, iar noi vrem să-l lipsim de această suferinţă

Sunt anumite scrieri care, chiar dacă omul nu înţelege ce e scris în ele, ajunge numai să le citească pentru a trezi asupra sa Lumina atotcuprinzătoare, exact ca şi copilul care imită fiecare acţiune pe care cel matur o face, chiar dacă nu înţelege esenţa acţiunii pe care o face. Când el se maturizează, înţelege acţiunea, însă în acea cliă în care el a acţionat, a acţionat deasupra cunoaşterii, fără să înţeleagă acţiunea şi atunci el s-a făcut mai deştept. Orice lucru nou pe care vrem să-l atingem în viaţa noastră, vom putea să-l obţinem la fel cum a făcut copilul care a reprodus acţiunea care i-a fost propusă de oamenii cei mari, care au trecut deja acele faze. Această formă de acţiune, pe care omul o face, iar apoi ajunge la cunoaşterea ei, se numeşte

“muncă deasupra înţelegerii”. Astfel, cine încetează să facă acţiuni, la fel ca şi copilul – de a-i asculta pe cei maturi, opreşte dezvoltarea sa. De aceea, când noi vrem să cucerim lumea superioară, care ne este ascunsă, nu avem nici un alt mijloc decât acela de a acţiona în formă oarbă, după sugestiile înţelepţilor, adică de  “a rămâne copil”, cum este scris în cartea “Zohar”: “copil mic şi deştept” şi nu “rege bătrân şi idiot”.

Ce se va întâmpla dacă nu ne vom folosi de ştiinţa Cabala

Dacă nu ne vom însuşi ştiinţa Cabala, vom intra într-o perioadă de suferinţe grele. Este vorba de suferinţe fără de sfârşit care ne vor aduce în faţa întrebării, “care este sensul vieţii noastre?”, până când vom vrea să ajungem să descoperim Puterea Superioară. Dacă vom învăţa Cabala, vom ajunge la treapta Puterii Superioare din suferinţa iubirii şi nu din suferinţa terorii. Înţelepţii din toate generaţiile au strigat că numai Cabala poate ajuta la salvarea omenirii întregi, însă, cu tot regretul, doar puţini înţeleg mesajul nostru, cu toate că deja, astăzi, avem în posesie posibilitatea de a schimba realitatea, ocupându-ne de Cabala. Şi popoarele lumii au pretenţii de la noi(evreii), care vin din subconştient, pentru faptul că noi împiedicăm de la ei Lumina spirituală superioară, iar în acest caz ei au dreptate. Dacă ar fi în generaţia noastră câteva mii care s-ar ocupa cu Cabala, am simţi deja acum schimbarea.

din cartea O mie de sfaturi pentru viață

About Dora

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts