Evolutia dorintelor

0
314

EVOLUŢIA DORINŢELOR

 

Afirmaţia că natura umană este egoistă, este ca şi cum ar fi un antet. Dar deoarece suntem prin natura noastră egoişti, toţi suntem fără excepţie, ne face să folosim într-un mod greşit tot ceea ce ştim. Aceasta nu înseamnă că ne vom folosi cunoaşterea ca să înfăptuim o crimă. Dar se poate manifesta în lucruri mărunte, cum ar fi să obţinem o promovare la serviciu pe care să nu o merităm, sau să îndepărtăm iubita celui mai bun prieten de acesta.

          Adevărul despre egoism nu este că natura umană este egoistă; este că Eu sunt un egoist. Prima dată când ne confruntăm cu propriul egoism, este o experienţă care chiar ne trezeşte. Şi ca orice lucru care ne trezeşte, ne dă o imensă durere de cap.

Este un motiv foarte serios, acela pentru care dorinţa noastră de a primi evoluează în mod constant. Dar acum, să ne concentrăm pe rolul acestei evoluţii în atingerea cunoaşterii.

          Când o nouă dorinţa apare, aceasta crează nevoi noi. Şi când căutăm moduri în care să satisfacem aceste nevoi, ne dezvoltăm şi ne îmbunătăţim minţile. Cu alte cuvinte, este evoluţia dorinţei de a primi plăcere, care crează la rândul său evoluţie.

          O privire asupra istoriei umanităţii din perspectiva evoluţiei dorinţelor, ne arată cum aceste tot mai crescânde dorinţe generează fiecare concept, descoperire şi invenţie. Fiecare inovaţie de fapt, a fost o unealtă care ne-a ajutat să ne satisfacem sistemul de nevoi şi cereri pe care dorinţele noastre l-au creat.

 Primul nivel al dorinţelor este în legătură cu dorinţele fizice, cum ar fi: mâncarea, sexul, familia şi casa. Acestea sunt cele mai elementare dorinţe, pe care le au toate creaturile vii. Spre deosebire de primul nivel al dorinţelor, toate celelalte nivele sunt specific umane şi se nasc într-o societate umană. Al doilea nivel este dorinţa de abundenţa; al treilea este dorinţa de onoare, faimă şi dominaţie, şi al patrulea nivel este dorinţa de cunoaştere.

          Fericirea sau nefericirea, plăcerea sau suferinţa, depind de cât de mult ne satisfacem nevoile. Dar satisfacerea necesită efort. De fapt, suntem atât de conduşi de plăcere încât, conform celor spuse de cabalistul Yehuda Ashlag, „Cineva nu poate să facă nici cea mai mică mişcare fără a avea o motivaţie… fără ca să aibă cumva, un beneficiu personal din aceasta”. Mai mult, „Când, de exemplu, cineva îşi mişcă o mâna de pe scaun ca să o pună pe masă, se datorează faptului că mutându-şi mîna, va simţi plăcere mai multă. Dacă cineva nu ar gândi astfel, acea persoana şi-ar lăsa mâna să stea pe scaun, pentru tot restul vieţii.”

          În capitolul anterior, am spus că egoismul este ca şi un Catch-22. Cu alte cuvinte, intensitatea plăcerii depinde de intensitatea dorinţei. Pe măsură ce saţietatea creşte, dorinţa scade proporţional. De aceea, atunci când dorinţa dispare, dispare şi plăcerea. Rezultă că pentru a te bucura de ceva, trebuie nu doar să dorim acel ceva, dar să şi menţinem dorinţa, altfel plăcerea va dispare.

          Mai mult, plăcerea nu se află în obiectul dorit; ea se află în interiorul celui ce doreşte plăcerea. De exemplu: dacă îmi place mult tonul (peşte), asta nu înseamnă ca tonul are în el vreo plăcere, ci că plăcerea ce are „forma” tonului, se află în mine.

          Întrebaţi orice ton vreţi, dacă simte vreo plăcere în legatură cu propria carne. Mă îndoiesc ca o să primiţi vreun răspuns pozitiv. Aş putea să-l întreb pe ton: „Dar de ce nu te bucuri de carnea ta? când gust chiar şi puţin din tine, simt un gust atât de bun… Iar tu ai tone de ton! Dacă eram în locul tău, m-aş fi simţit în paradis.”

          Bineînţeles, că toţi ştim că acesta nu este un dialog realistic, şi nu doar din cauza faptului că tonul nu vorbeşte limba engleză. Noi simţim instinctiv că tonul nu se bucură de propria carne, în timp ce oamenilor le place foarte mult gustul tonului.

          De unde vine această plăcere umană faţă de gustul tonului? Din faptul că noi avem dorinţa pentru aceasta. Motivul pentru care peştele numit ton, nu se bucură de propria carne este că nu are nici o dorinţa în acest sens. O dorinţă specifică de a primi plăcere de la un obiect anume, se numeşte Kli (recipient/unealtă), şi recepţionarea plăcerii din interiorul acestui Kli se numeşte Ohr (Lumina). Conceptele de Kli şi Ohr sunt cu siguranţa cele mai importante concepte din înţelepciunea Cabala. Când puteţi construi un Kli, un recipient pentru Creator, atunci veţi primi Lumina Lui.

 

Din cartea

CABALA REVELATĂGhidul Personal Pentru o Viaţă Mai Liniştită”

Capitolul 2 – Cea mai mare dorinta a tuturor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

About Mirela S.

Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala.

"Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”.

… Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."

Visit My Website
View All Posts