Cabala – Ştiinţa Modernă

0
204

CABALA – ŞTIINŢA MODERNĂ

 

Spre deosebire de orice altă ştiinţă, Cabala ne revelează Lumea Superioară. Acesta este motivul pentru care, cel mai des este numită „înţelepciune” în loc de „ştiinţă”. Abordarea empirică, ştiinţifică a înţelepciunii Cabalei, se bazează pe aceleaşi principii de cercetare care se aplică altor domenii. Cabala, deasemeni, îl numeşte cercetător pe observator şi studiază realitatea aşa cum este simţită de fiinţa umană, dintr-o perspectivă subiectivă. Unicitatea înţelepciunii Cabalei în comparaţie cu orice alt domeniu de studiu uman, este că subiectul cercetării sale, este partea superioară a realităţii.

Înţelepciunea Cabalei, ne permite să atingem rădăcinile realităţii şi nu doar un segment al întregului, ci realitatea la nivelele sale cele mai înalte, chiar înainte de a le dobândi. Atingerea rădăcinilor realităţii, îngăduie cercetătorilor să controleze evenimentele, înainte ca ele să se materializeze în lumea noastră, şi le conferă abilitatea de a interfera cu ele şi de a le schimba, de a le dirija şi a le ghida, folosind abordarea lor unică.

Daca alegem dorinţa noastră într-un asemenea mod încât întreaga realitate să ne apară în direcţia dăruirii faţă de Creator, dacă dorim să trăim într-o realitate în care cele cinci simţuri sunt îndreptate către un singur scop, acela de a încânta Creatorul, atunci în acel stadiu vom determina atitudinea noastră faţă de realitatea lumilor şi la nivelul celui de „al şaselea simţ”. Aceasta înseamnă să avem o atitudine altruistă faţă de realitate, care produce o caracteristică complet diferită a realităţii percepute prin intermediul celor cinci simţuri. Nu vom atinge doar un anumit spectru al realităţii, ci rădăcina acesteia, urcând spre camera de control, la cartierul general al realităţii.

Procedând astfel, ne putem ridica deasupra nivelului creaturii şi putem  atinge gradul Creatorului, Sursa din care Forţa Superioară vine şi se îmbracă în materie obişnuită. Dacă ne schimbăm atitudinea faţă de forţe, în timp ce acestea încă se află în rădăcina lor, vom simţi complet diferit manifestarea lor în lumea noastră. Senzaţia goală va ceda, în faţa senzaţiei Luminii Superioare.

Realitatea avansează continuu către revelarea Creatorului, faţă de creaturi. Totul depinde de atitudinea persoanei faţă de realitate. Dacă creatura progresează de bună voie către scop, prin intermediul asemănării sale cu Creatorul, acea persoană va experimenta revelarea Creatorului ca o avalanşă de abundenţă crescătoare. Şi invers, dacă revelarea Creatorului se dezvăluie forţat, adică atunci când creatura nu se îndreaptă de bună voie către Creator, revelarea va fi percepută ca stresantă şi rea, indusă de diferenţa de formă dintre individul egoist şi binele superior, a cărui natură este dăruirea.

Dezvăluirea Creatorului în stadiul de diferenţă a formei, aduce întuneric în viaţa persoanei. Acest întuneric este „reversul” Luminii Superioare. Aceasta deja ne umple, dar în prezent suntem incapabili să o descoperim, şi apariţia întunericului serveşte ca o trâmbiţă care ne invită să ne schimbăm atitudinea faţă de realitate şi să descoperim Lumina Superioară.

Cel de-al şaselea simţ nu se adaugă celor cinci simţuri, ci mai degrabă stă dincolo de ele, separat. La fel precum voinţa noastră de a primi percepe realitatea corporală prin intermediul a cinci moduri de percepţie, care sunt cele cinci simţuri, tot aşa, al şaselea simţ al nostru include cinci moduri de percepţie al realităţii superioare. Cu ajutorul celui de al şaselea simţ, o altă realitate este percepută prin cele cinci simţuri, şi aceasta este tranziţia de la întuneric la lumina, de la goliciune, frică şi tulburare, către abundenţă, securitate, linişte, eternitate şi perfecţiune.

Dobândirea celui de al şaselea simţ ne extinde cunoaşterea prin impresiile pozitive ale abundenţei. Când dobândim acest simţ, apare Lumina Superioară ca abundenţă care umple vasele, în locul

întunericului. Acest nou stadiu va schimba rezultatul cercetării în ştiinţă.  Fizicienii, chimiştii şi biologii vor avea noi rezultate în cercetările lor, ca şi cum ar descoperi cealaltă faţetă a monedei. Umanitatea va opri cercetarea vaselor afectate de lipsa Luminii şi în schimb va prospera şi se va deschide către Lumina Creatorului cu o voinţă care într-adevăr este liberă.

O asemenea experienţă va fi existenţa din perspectiva Luminii, perspectiva unui Kli corectat, din moment ce având un scop altruist, Kliul devine Lumină şi dobândeşte forma şi atributele Luminii. Umanitatea va dezvolta ştiinţe prin utilizarea celui de al şaselea simţ – intenţia altruistă. Atragerea Luminii prin egalizarea cu Aceasta, va expune umanitatea către o existenţă diferită a Naturii, existenţă îndreptată în pozitiv şi nu în negativ.

Toate nivelele de existenţă sunt conţinute în interiorul omului; ele se ridică şi cad împreună cu el. Dacă o persoană devine un uman „real”, similar cu Creatorul, toată natura – inanimată, vegetală şi animată – primeşte o hrană şi o împlinire, diferite. Când umanitatea va semăna cu Creatorul, această lume va fi încorporată în lumile Beria, Yetzira, şi Assiya, şi se va înălţa împreună cu ele către Ein Sof. Întreaga Natură se va ridica atunci şi se va contopi cu Creatorul.

În stadiul egoist şi corupt, persoana nu vede că tabloul realităţii este gol şi că prezenţa Creatorului lipseşte din el. Creatorul apare ca furnizorul realităţii, împreună cu achiziţionarea celui de al şaselea simţ. El apare ca fiind acela care se află în orice detaliu al realităţii şi în consecinţă, senzaţia cuiva în cele cinci simţuri, dovedeşte acel stadiu, ca şi cum ar fi un cadou de la Creator. În acel stadiu, lumea apare ca fiind măsura contactului cuiva cu Creatorul, ca şi măsură a contopirii dintre individ şi Creator.

Cu cât mai mult persoana îl simte pe Creator îmbrăcat în realitate, cu atât mai mult descoperă că Creatorul se află în interiorul său şi că direcţionează simţurile sale către acea senzaţie, şi cu atât mai mult persoana se pierde. Tot ceea ce rămâne este un punct micuţ, în care persoana rămâne ca observator, privind revelarea Creatorului din interior şi din exterior. Acesta este motivul pentru care cabaliştii au spus că, Creatorul a creat Kli-ul, şi totodată l-a umplut cu tabloul lumii.

Aceasta se întâmplă prin intermediul senzaţiei de „absenţă a sinelui”, ca o oportunitate care se deschide în faţa cuiva pentru a se stabili pe sine. Este exact acel punct pe care cineva îl poate determina, ca fiind atitudinea sa independentă faţă de realitate.

Înţelegând că Kli-ul nu aparţine unui om, şi că umplerea sa nu este atribuită acestuia, omul începe să realizeze abilitatea proprie de a-şi determina atitudinea faţă de realitate. În acest punct, persoana începe să dezvolte al şaselea simţ, dincolo de celelalte cinci, un simţ în care se stabileşte pe sine. Din perspectiva Kli-ului, persoana decide cum să simtă umplerea în Kli, determinând propria identitate în raport cu această umplere. Acesta este modul în care persoana creşte, iar evoluţia ce apare este numită „înţelepciunea Cabalei”.

De aceea noi vedem că ştiinţa pe care umanitatea o cultivă prin intermediul celor cinci simţuri, nu este altceva decât o fracţie a tabloului întreg al realităţii. Multe schimbări vor avea loc în ştiinţă şi graniţele sale de cercetare se vor extinde foarte mult, dincolo de cunoaşterea şi descoperirile prezentului. Fracţia din realitate, pe care omenirea deja a descoperit-o, a fost cunoscută din interiorul vaselor goale, şi nu din abundenţa ce apare în vasele corectate. Oamenii de ştiinţă recunosc că impasul în care se află, este de fapt recunoaşterea vaselor goale. Umanitatea a descoperit tot ceea ce putea fi descoperit în aceste vase, în timp ce Lumina este încă absentă în Kli.

Ştiinţa umană şi toate ramurile acesteia, sunt acumulări ale cunoaşterii din poziţia lipsei abundenţei. Ştiinţa, ca orice ocupaţie umană, demonstrează negativitatea şi incapacitatea de a evolua. Astăzi, o absenţă a abundenţei în vase, conduce către creşterea disperării. Fiinţele umane îşi dau seama că toate plăcerile lumeşti – sex, hrana, familie, prosperitate, onoare, putere şi cunoaştere – nu ne oferă de fapt nici o împlinire şi ne lasă goi. Această goliciune este forţa conducătoare din spatele dorinţei de a revela ştiinţa Superioară – înţelepciunea Cabalei.

Mulţi oameni de ştiinţă şi filozofi admit că se raportează la lume ca la o ameninţare reală. Din punctul lor de vedere, umanitatea şi-a pierdut atât controlul cât şi înţelegerea direcţiei către care se îndreaptă. Au mai rămas doar câţiva ani pentru ca umanitatea să continue să evolueze, înainte de a se afla pe marginea prăpăstiei, care va elimina fiecare aspect al vieţii umane: ecologie, societate, economie şi cultură, cercetare şi educaţie. Aceşti oameni de ştiinţă deja înţeleg că fără să descopere Gândul, Esenţa care generează materia, ştiinţa nu va fi în stare să progreseze. Ei acordă omenirii doar câţiva ani pentru a evolua şi afirma că umanitatea se confruntă în prezent cu o criză fără precedent.

Umanitatea a mai cunoscut diverse preziceri şi în trecut, dar întotdeauna au apărut într-o singură latură a vieţii umane: religie, cultură, industrie sau ştiinţă. Când o parte eşua, o alta răsărea în locul acesteia; noi ideologii le înlocuiau pe cele vechi şi lumea se muta către o noua eră. Totuşi astăzi, toate ocupaţiile umane au ajuns la o totală negare.

Umanitatea pare că se deplasează către religie, aşa cum a făcut înainte ştiinţa, industria şi cultura. De fapt, aceste vremuri sunt foarte diferite. Dezvoltarea unei reţele de religii şi învăţături mistice de tot felul, nu se datorează atracţiei puternice a oamenilor, ci lipsei de alegere a acestora.

Umanitatea îşi pierde speranţa că ştiinţa şi tehnologia le va îmbunătăţi starea şi le va îndulci această viaţă amară. Motivul pentru noua atracţie către religie este de a testa încă odată şi pentru ultima oară, că nu va fi găsit în asta, nici un remediu sau uşurare pentru criza noastră actuală.

Religiile emit teorii şi filozofii care susţin că ştiinţa şi religia pot fi combinate şi că acest lucru ne va îmbunătăţi viaţa. Dar această noţiune se va dovedi deasemeni că este greşită. Recentul interes pentru religie este totodată şi ultimul. Aceasta ne va conduce către recunoaşterea inabilităţii religiei de a furniza un răspuns adevărat ce va ieşi la suprafaţă în vasele goale.

De aceea, toate procesele ce se dezvăluie astăzi, rezumă milenii de evoluţie umană în vasele egoiste. Aceste vase vor afişa în faţa noastră o întreagă realitate diferită, una a uniunii, perfecţiei, eternităţii şi a Luminii. Şi în final, descoperirea întregii umanităţi a acestei realităţi, este adevăratul scop al Creaţiei.

din cartea Cabala, Știința și Semnificția Vieții

capitolul 5 -Înţelegerea Genei Spirituale

 

About Mirela S.

Mirela - Autor, Content Marketing Strategist, Blogger, Project-Manager, Inginer, Mama, Sotie… dar mai presus de toate, este o veșnică studentă. Pasiunea sa pentru studiu nu se restrânge la un singur domeniu. Din anul 2007 studiaza Cabala.

"Cine sunt eu? Aceasta este una dintre cele mai grele și profunde întrebări pe care cineva le poate pune. Ne închipuim că știm cine suntem, dar… găsim oare răspunsul pe parcursul unei singure vieți petrecută pe această planetă? Putem oare transpune în cuvinte umane esența ce ne cuprinde? Aici și Acum sunt un om, sunt o ființă ce a primit un corp uman. O ființă umană care, “limitată” fiind de corpul primit, încearcă să stabilească o conexiune între inimă și rațiune, conexiune care să-i dea într-o zi răspunsul la întrebarea “Cine sunt Eu?”.

… Sunt tot ce nu doar sunt și mult mai mult. La fel ca tine și ca orice suflet care a acceptat în aceste vremuri provocarea de a experimenta o viață într-un trup uman, pe această planetă minunată."

Visit My Website
View All Posts