A fugi de realitate

0
210

11. A fugi de realitate  

             Ştiinţa Cabala îl învaţă pe om să se ridice  peste cele cinci simţuri ale sale, din recunoaşterea că aceasta este singura cale de a ajunge la simţirea           Puterii Superioare. Orice încercare de a scurta calea cu ajutorul folosirii drogurilor, de exemplu, s-ar putea să dăuneze şi să ceară un preţ, fizic şi spritual, mult prea mare.   

             Această lume este numai o iluzie. Noi percepem informaţiile primite cu ajutorul celor cinci simţuri ale noastre şi le prelucrăm. Asta este singura noastră cale de a fi în legatură cu realitatea înconjurătoare. În clipa în care reuşim să ne înălţăm peste unul dintre simţurile care ni s-au dat, noi ajungem la revelaţii care pot să schimbe faţa omenirii. Aşa s-a întâmplat când s-a descoperit microscopul, de exemplu. Nimeni nu a crezut în existenţa microbilor sau a organismelor unicelulare care ne înconjoară ţi traiesc în noi. Microscopul este dezvoltarea simţului existent – vederea, care a dus la o deschidere de drumuri de o importanţă majoră.

Imaginaţi-vă ce s-ar întâmplaţ dacă nu am fi reuşit să dezvoltăm un simţ existent, ci unul nou. Atunci ni s-ar descoperi în faţa ochilor noştri o lume necunoscută şi de a cărei existenţă nu ştiam. Acest simţ suplimentar se poate dobândi. El este complet diferit de cele cinci simţuri de care noi ne folosim. Acest simţ este simţul spiritual şi se poate dobândi prin studierea ştiinţei Cabala. După ce omul reuşeşte să-şi dobândească acest simţ, el începe să existe, în paralel, în două lumi. El simte senzaţiile acestei lumi cu ajutorul celor cinci simţuri cunoscute nouă şi, in plus,  simte şi senzaţia lumii spirituale de dincolo.

Înţelepţii care au ajuns pe acele trepte spirituale ne explică faptul  că lumea de apoi nu este locul unde trebuie să jungem după ce murim, ci este senzaţia la care să tindem încă fiind în viaţă. Cu ajutorul simţurilor cu care ne-am născut şi pe care le-am dezvoltat în copilărie, noi reuşim, fără efort, să simţim această lume.

Misiunea noastră nu este de a dezvolta simţurile existente, ci să le dedicăm efortului general de a ajunge la acel simţ spiritual, care s-ar putea să ne ajute să înţelegem existenţa acelei “lumi de apoi”, în această lume. La asta nu ajungem cu ajutorul meditaţiei, yoga, s-au prin respiraţii ritmice. Este o cale foarte clară de a dobândi această ştiinţă,  calea Cabalei. Studiul de unul singur şi, totodată, studiul în grup şi cu rabin, ajută fiecărui elev să se instruiască în vederea deschiderii noului canal de comunicare, despre a cărui existenţă nu a ştiut. Imaginaţivă că, mulţi ani aţi ascultat cinci staţii de radio stabile, iar într-o bună zi, cineva descoperă că există şi staţia a şasea, sau de fel, că există televiziune şi trebuie doar să puneţi o antenă suplimentară pentru a o putea capta. Această staţie funcţioneaza şi exista tot timpul. În trecut nu am fost calificaţi să o recepţionăm, însă astăzi sunt mulţi dintre noi care sunt în stare de aceasta.

Cu cât suferinţele se vor înmulţi în lume, cu atât va creşte întrebuinţarea stupefiantelor în rândul oamenilor. Mulţi dintre ei vor greşi crezând că asta este calea de a se detaşa de realitatea grea şi să-şi creeze pentru ei o altă lume, însă, de fiecare dată când se vor reîntoarce la realitate, vor descoperi că ea a devenit mai grea şi mai dureroasă şi nu vor avea altă cale decât să găseseacă o altă soluţie care-i va conduce, în cele din urmă, la scopul creaţiei.

În fond, ce este atât de rău în stupefiante?

Stupefiantele rup legătura omului cu realitatea şi aceasta este cauza pentru care nu este nici un guvern de acord cu permiterea folosirii complet libere a stupefiantelor. Nici o ţară nu poate să existe când cetăţenii săi sunt rupţi de ceea ce se întâmplă, însă, în perioade când creşte presiunea şi suferinţele şi ele vor fi greu de suportat, mulţimea va hotărî că nu există altenativă şi va permite folosirea stupefinatelor conform legii, exact cum oamenii folosesc astăzi calmantele, sau medicamentele contra depresiei, a căror utilizare este complet legală, cu toate că sunt socotite ca stupefiante. În acest caz, omul nu se detaşează complet de realitate, ci îşi slăbeşte funcţionarea simţurilor sale în felul în care nu-i mai periclitează existenţa sau activităţile, ca om normal.

Într-un timp scurt, din cauza intensităţii suferinţelor care vor veni, va fi inevitabilă pemiterea folosirii stufiantelor în forma legală. Însă, în cele din urmă, oamenii vor descoperi că, singura cale de a scăpa de suferinţe este de a ajunge la rădăcina sufletului.

  Este o diferenţă între întrebuinţarea stupefiantelor în trecut şi întrebuinţarea lor astăzi

În trecut, au atribuit folosirea stupefiantelor, în deosebi, celor nenorociţi şi săraci, care nu au găsit altă alternativă, în afara drogurilor. Astăzi, stupefiantele au ajuns în toate categoriile populaţiei şi în toate locurile, deoarece nu există om care să nu vrea să fugă de realitatea grea în care trăim noi astăzi. Cu toate că şi astăzi, ca şi în trecut, sunt oameni cu un comportament neconvenţional care folosesc droguri; nu are rost să fugim de suferinţe, ci merită să mărim imaginaţia şi să irităm nivelul maxim al simţurilor.

Care este diferenţa dintre un consumator de droguri şi un sinucigaş?

Este clar că drogurile sunt starea animală cea mai de jos pe care omul poate să ajungă. Omul care a ajuns la droguri nu se sinucide, el pur şi simplu se detaşează de realitate şi nu este de acord să primească supravegherea Puterii Supreme. El întrerupe simţirea Puterii Supreme de către sine şi, prin aceasta, se scoate din cadrul general. Nu se poate spune că el diferă mult de sinucigaş, însă, cu toate acestea, noi vedem că există diferenţă între ei. Sinuciderea este acţiunea din care nu există cale de întoarcere, însă drogatul, în comparaţie cu aceasta, întotdeauna poate fi “reîntors la religie”.

Omul care studiază Cabala nu mai fuge la droguri. În toate stările prin care el trece, pretinde descoperirea Dumnezeirii cu mintea limpede şi deplin conştient, de aceea nu se trezeşte în el întrebarea cum să-şi liniştească conştiinţa. Eu presupun că, nu mult după ce va fi descoperit complet răul în ochii întregii omeniri, atunci oamenii vor înţelege că drogurile nu sunt soluţia, iar atunci nu va fi nici o alta cale, cu excepţia studierii Cabalei şi numai acestă învăţătură poate conduce la descoperirea Puterii Supreme.

Şi în Cabala este menţionat că există drog – “drogul vieţii” şi “drogul morţii”

Acestea nu au nici o tangenţă cu drogurile pe care noi le cunoaştem. Conform Cabalei, “drogul morţii” este starea în care omul se foloseste de ceva din credinţă crezând că aşa va ajunge la bine, însă el ajunge la rău şi, de aceea, drogul care el a crezut că este al vieţii, se transformă în drogul morţii. De exemplu, omul care are o rană care-i produce mâncărime, scărpinarea îi va produce plăcere, însă lui îi este clar că îşi măreşte suprafaţa rănii şi poate să-şi producă o daună foarte serioasă. Dacă va continua să se scarpine, această plăcere, pe care a crezut-o ca  “drog al vieţii”, poate să-i fie “drog al morţii”, căci infecţia va putea pătrunde în sânge şi-l va omorî. Acesta este exemplul prin care, câteodată, descoperim că acţiunea care ne produce plăcere pe o perioadă scurtă şi pare a fi “drogul vieţii”, se dovedeşteş după un anumit timp, că  este “drogul morţii”.

Ce efecte au drogurile asupra oamenilor?

Problema cu drogurile este că ele produc deconectarea simţurilor,  stoparea perceperii realităţii prin cele cinci simţuri ale omului. În fond, noi suntem oameni, iar ceea ce noi recepţionăm este doar ceea ce ne furnizează cele cinci simţuri . În clipa în care deconectăm acţiunea simţurilor, noi, se pare, nu mai existăm.

 Cabala interzice şi medicamentele?

Este permis omului să ia medicamente care pot să-l ajute să funcţioneze. Sunt cei care spun că şi bolile vin de la Puterea Supremă şi, de aceea, nu-i nevoie să ia medicamente. Deoarece, de Sus, s-a dat medicului dreptul de a vindeca, omul trebuie să apeleze la medic ori de câte ori nu se simte bine. Prima dată trebuie ca omul să spună: “Dacă nu sunt eu pentru mine, atunci cine?” (אם אין אני לי מי לי = im ein ani li mi li (din Masechet Avot- cap.I paragraful 13), iar după ce a primit tratamentul şi s-a vindecat, el trebuie să spună “Nu-i nimeni în afară de El” (אין עוד בלבדו = ein od bilvadO). Cu alte cuvinte, omul trebuie să creadă că şi dacă nu ar fi apelat la medic sar fi vindecat, însă acest lucru nu-l împiedică să meargă la medic, căci el trebuie să se folosească de toate posibilităţile pe care Puterea Supremă i le-a pus la dispoziţie.

Este adevarat că drogurile produc senzaţie spirituală?

Tot ceea ce văd cei care folosesc droguri decurge din detaşarea de simţurile lor. Ei intră în speculaţii imaginare, pe care orice om poate să le scoată la suprafaţă prin substanţe chimice, iar  acest lucru nu are nici un suport în realitate . Totul este fructul reacţiilor chimice care se petrec în creierul omului şi nimic mai mult.

  Când ne simţim detaşaţi de simţirea acestei lumi?

Când omul moare simte, prin sufletul său, o anumită existenţă spirituală, deorece, în acea clipă. el se rupe controlul simţurilor.

Cine foloseşte droguri risipeşte, de fapt, o reîncarnare

Omul care devine dependent de droguri nu foloseşte această încarnare în forma corectă şi îsi comandă reîncarnări suplimentare. El trebuie să înţeleagă că, în fiecare clipă care ni s-a dat în această viaţă, noi trebuie să facem munca spirituală, pentru a înainta spre scopul creaţiei.

Omul care nu se foloseşte de Cabala, totuşi înaintează spre scopul creaţiei pe calea suferinţei, pe calea panicii (בעתה = beita), însă omul care foloseşte droguri se detaşează şi de esenţa vieţii omeneşti, a cărui scop existenţial este să ducă omul la necesitatea atingerii scopului vieţii. Iar, dacă omul se detaşează în totalitate de viaţă, el se află în necaz. Chiar şi când simte suferinţe, omul nu ştie de ce şi nu se întreabă de ce, chiar faptul că  experimentează suferinţele demonstrează că el evoluează. Cu toate că aceasta este o evoluţie înceată, totuşi este o evoluţie. În contradicţie cu asta, drogatul  se rupe şi de această dezvoltare naturală.

din cartea O mie de sfaturi pentru viață

 

About I-D

Sunt aici din respect pentru acei tăcuți traducători din umbră, care s-au trudit conviși că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, găsești aici tot plinul inimii lor.

Vino și Vezi!

View All Posts