Providența divină și omul

0
231

Providența divină și omul

Eu cred că aici pe pământ, adică dedesubtul sferei selenare, Providența divină n-are ca obiect, în materie de indivizi, decât pe cei din speța umană și că numai în cadrul acestei specii sunt întrunite toate condițiile indivizilor, astfel că binele și răul ce li se întâmplă sunt conforme cu meritul, după cum se și spune: caci toate căile Lui sunt drepte (Deuteronom 32; 4). În ce privește celelalte animale, și cu atât mai mult plantele, împărtășesc părerea lui Aristotel, toate acestea sunt rodul întâmplării.

Dacă e adevărat, cum spune  Aristotel, că scufundarea unei corăbii cu echipajul ei și prăbușirea acoperișului asupra locuitorilor unei case au fost urmarea unei întâmplări, nu tot întâmplarea a făcut, după părerea noastră, ca unii să urce pe corabie și ceilalți să se afle în casă; dimpotrivă, acest lucru s-a petrecut ca urmare a voinței divine, în conformitate cu ceea ce acești oameni au meritat după judecățile lui Dumnezeu, ale cărui intenții sunt inaccesibile inteligențelor noastre.

Rambam – Ghidul celor șovăielnici –Cap.3

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts