Pericopa Be Haaloteha (Când ridici lumânările)

0
169

Be Haaloteha (Când ridici lumânările)

Numeri 8:1 – 12:16

Rezumat

Porțiunea „Când ridici lumânările” (Be Haaloteha), are loc la un an după primirea Torei. Poporul lui Israel este gata de călătorie și ține o ceremonie specială pentru inaugurarea altarului. Ea detaliază legile referitoare la facerea de ofrande ale celui de al doilea Pesah, pentru aceia care au fost departe și nu au putut să participe la Pesah.

Porțiunea vorbește despre Tabernacol, deasupra căruia era permanent un nor. Acesta indică copiilor lui Israel când să se ridice și să plece în călătorie și când să se așeze. Porțiunea vorbește de asemenea despre două trâmbițe de argint folosite de Adunarea Poporului în timp de război sau, când se făceau ofrande, de Șabat, de sărbători sau la ocazii speciale.

Către sfârșitul porțiunii au loc câteva evenimente care indică accentuarea egoului. Cei răi din neam se plâng de Moise și de Creator și un foc mistuitor este trimis peste ei, la marginea taberei. Gloata, un grup de prozeliți care s-au alăturat copiilor lui Israel la ieșirea acestora din Egipt, se plânge și ea despre lipsurile pe care le au acum față de ce era în Egipt și atunci, El face să apară un cârd mare de prepelițe. Toți cei care s-au lăcomit la prepelițe au fost condamnați la moarte. De aceea, locul a fost numit „Mormintele lăcomiei”. La sfârșitul porțiunii se vorbește despre Miriam (Maria), sora lui Moise și a lui Aaron, care îl defăimează pe Moise. Ea îi spune lui Aaron: „Mie mi-a apărut Creatorul la fel ca și ție, atunci, de ce să fie Moise conducătorul? De ce ascultăm numai de el?” pentru asta, ea a fost pedepsită cu lepră și neamul a așteptat șapte zile până când ea s-a întors.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Toate aceste evenimente sunt stări spirituale aflate în noi. Fiecare om trebuie să se corecteze pe sine și să obțină echivalența de formă cu Creatorul, după cum e scris „Întoarce-te, O Israel, la Domnul, Dumnezeul tău” (Hosea 14:1). textul vorbește numai despre corectare. Nu este vorba despre traversarea deșertului și ajungerea la râul Iordan, de traversarea acestuia și de ajungerea în țara lui Israel, ci de urcare, așa ca în Be Haaloteha (Când te ridici).

Urcarea se referă la construirea sufletului. Fiecare din noi își construiește sufletul. Construim sufletul treptat, proces numit „un fragment din Dumnezeul de Sus” (Iov 31:2). omul începe munca spirituală dorind să se construiască și să obțină dăruirea și iubirea pentru ceilalți, conexinea cu toți, fiindcă prin aceste acțiuni el devine asemănător Creatorului, după cum e scris „De la iubirea pentru om la iubirea pentru Creator” (Baal HaSulam – Iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru om), de la iubirea pentru oameni la iubirea pentru Creator.

Iubirea o obținem treptat deși o urâm fiindcă noi suntem într-o stare complet opusă ei. Aceste faze sunt descrise în toate porțiunile. Pentru început, Tora vorbește despre un om care a primit o scânteie numită „punct în inimă”. Cu acea scânteie începem să ne corectăm. Tora descrie calea pe care mergem până la sfârșitul corectării prin ceea ce a fost numit „în fața ochilor întregului Israel” (Deuteronom 34:12), până la sfârșitul Torei (Pentateuh).

De aceea, când începem să muncim și să ne corectăm, găsim imediat tot felul de probleme în noi. Este scris în porțiune că la un an după toate pregătirile, când copiii lui Israel au început să înainteze, au început să se ridice probleme în tabără. Omul începe să găsească problemele numai după ce face toate pregătirile, când pare că e gata pentru urcarea spirituală. Începem să întâlnim multe obstrucții, cum ar fi gânduri și dorințe care merg împotriva urcării spirituale.

Obstrucțiile care apar sunt de fapt revelările dorințelor și gândurilor, mintea și inima pe care trebuie să le corectăm. Și tocmai prin corectarea lor urcăm. De aceea, nu trebuie să le vedem ca obstrucționări, ci ca mijloace de urcare, ca pe o rampă de lansare. Putem vedea pe noi înșine și în grupurile din Israel și din întreaga lume, că problemele încep în momentul când totul este organizat și toți sunt gata, nerăbdători și trebuie să acționeze în centrul grupului, să înceapă să corecteze conexiunile. În acel moment încep necazurile. Dar aceasta este calea corectă, singurul mod de urcare.

Problemele care apar revelează diferite dorințe și niveluri ale dorințelor din noi. Dorința noastră generală este împărțită în multe niveluri așa că nu este surprinzător că apar dintr-o dată „oameni”, adică acele dorințe din noi. Însă Israel reprezintă dorințele cu care putem avansa deocamdată, în timp ce neamurile lumii sunt ținute „înghețate” ca să nu se poată lucra cu ele.

Când vrem să mergem numai cu dorințele cu care putem urca în spiritualitate descoperim că, chiar și cu ele, nu este așa de ușor. Sunt dorințe care nu s-au sfințit și, acesta este scopul celui de al doilea Pesah. Toate acelea care nu au făcut-o în timpul exodului din Egipt, se pot corecta acum deci, acum le sanctificăm. „Sanctificare” înseamnă că aducem dorințele la calitatea dăruirii numită Kodeș – sfânt, dăruire sau, iubirea pentru ceilalți.

Ar trebui să învățăm cum să sortăm dorințele din om care sunt gata să fie corectate de cele care nu sunt gata. La fel se întâmplă și cu gândurile, lucrând în Cortul Întâlnirii și în Tabernacol. Acestea sunt muncile de analiză și corectare.

Munca ofrandelor sau Mițvot (porunci) conectată cu ofrandele sunt cele mai importante deoarece ele implică instrucțiunile despre modul de separare a fiecărei dorințe de restul dorințelor, despre modul în care o procesezi și o înțelegi, ce este ea și cum este posibil sau imposibil să avansezi cu ea.

Singurul nostru mod de avansare este prin schimbarea dorințelor egoiste în dorințe de dăruire și iubire. Sunt totdeauna probleme în acest proces, cum ar fi lepra sau ciuma, după cum este spus despre Miriam sau despre poporul care a vrut carne. Se întâmplă fiindcă dorințele noastre se împart în minerale, vegetale, animale și vorbitoare. „Vorbitor” se referă la diferite tipuri de oameni pe care le menționează Tora: preoți, Leviți, Israel. Vedem însă că există de asemenea și străini, prozeliți, mulțimi amestecate și tipuri care par să nu aparțină lui Israel dar, totuși i se alătură.

Sortarea și analizarea nu sunt făcute dintr-o dată în timpul exodului din Egipt ci, mai târziu, când rezultă că mai este mult de corectat. E nevoie să separăm partea sfințită de restul dorințelor noastre pe care, deocamdată, le-am pus „în așteptare”. Unele din aceste dorințe pot fi corectate și, prin asta este posibil ca ele să fie sfințite și să se avanseze. Cu ele este posibil să se facă dăruire, să se urce pe scară. Dar, cu unele dintre dorințe este imposibil să facem asta.

Părțile care deja pot fi în dăruire și în primirea de dragul dăruirii au fost deja trezite. Lumina strălucește în ele după cum e scris „Când aprinzi lumânările” (Numeri 8:2). sunt semne clare în analizări care arată când să faci anumite acțiuni. Dacă suntem sub un nor, așezați, suntem în pregătire. Dacă norul se trezește, greutatea și analizările se trezesc în noi și putem începe să ne mișcăm. Toată Tora vorbește numai despre felul în care să corectăm dorința de primire, care părți și cum devin ele analizate.

Întrebări și răspunsuri

Ce înseamnă al doilea Pesah? Fac deodată dorințele pe care nu le-am scos încă un discernământ mai înalt și descoperă că și ele merită, de asemenea, să iasă afară?

Nu este un discernământ mai înalt ci mai fin, cu mai multă acuratețe. Descoperim că dorințele cu care noi am crezut că putem ieși din Egipt și să continuăm spre primirea Torei și spre țara lui Israel, nu suportă cu adevărat dăruirea. Ereț (țară) înseamnă Rațon (dorință) și Israel înseamnă Iașar El (direct la El). După ce am făcut câțiva pași mai departe descoperim în noi ceva „necurățenie” pe care, mai înainte, nu am observat-o. Numai acum, fiindcă am avansat, discernem dorințele cu care nu putem avansa așa că, le sortăm și le corectăm.

Sortăm și corectăm dorințele în faze. Este posibil să distrugem dorințele, să le omorâm, să le separăm sau, să le reparăm într-un fel, ca în munca de ofrande. Împărțim dorințele în minerale, vegetale, animale și vorbitoare și separăm dorințele de la nivelul vorbitor în preoți, Leviți și Israel. Trebuie să amintim de asemenea și mulțimea amestecată și prozeliții și neamurile lumii, diverși atei treziți în noi.

Sunt dorințe primare la nivelul animal fiindcă sufletul este constituit din Șoreș (rădăcină), Neșama (suflet), Guf (corp), Levuș (îmbrăcăminte) și Heihal (sală/casă).

Sau: Moah (măduvă), Ațamot (oase), Ghidin (tendoane), Basar (carne) și Or (piele), depinzând de cum le împărțim. Când ne referim la Moah, Ațamot, Ghidin, Basar și Or, nu putem corecta Or (pielea). Corectarea Or (a pielii) înseamnă facerea din ea a pergamentului pe care este scrisă Tora. Or (pielea) se împarte în două, partea exterioară și partea interioară (Duhsustus). Așa este obținută corectarea.

Înainte de asta corectăm un Kli de Basar (un vas de carne) la nivelul animal. Asta este munca noastră principală la altar. Acesta este Kli-ul prin care corectăm dorința noastră de primire, ceea ce este cel mai important. Carnea este roșie; structura ei este marea dorință de primire, de aceea, munca de ofrandă, după cum o descrie Tora, este întâi în Kli-ul de Basar (vasul de carne).

Înainte de asta, un om nu știe sau nu se gândește că este nevoie să facă aceste corectări. Omul înțelege asta numai când avansează la fiecare fază, se așează la opriri, pregătește toate taberele, fiecare cu steagul ei și fiecare în locul său care i s-a împărțit. Dacă luăm tot poporul lui Israel, care este împărțit în tabere, triburi, în funcție de formă și de locație, fie avansăm, fie stăm în continuare. În loc să găsească Cortul Întâlnirii, toate dorințele stau în jurul cortului. Leviții, preoții și întreaga tabără înseamnă doar descrierea structurii sufletului.

Cele mai mari probleme par să fie de fiecare dată în tabără – fie că e vorba de gânduri exterioare și dorințe care vor să se alăture, triburi care îi atacă pe drum sau, oameni din deșert care nu s-au corectat în dorințele lor ca să fie în întregime Iașar El (Israel), țara care este plină de lapte și miere. Deci, există Lumina de Hasadim și Lumina de Hohma, în timp ce în deșert totul este uscat, nu există apă, nicio Lumină de Hasadim așa că totul este doar analiză.

Sunt multe descrieri „fizice”, cum ar fi norul care merge în fața taberei, iar când acesta se oprește și copiii lui Israel se opresc.

Aceasta este ascunderea: vedem numai în măsura noastră de ascundere a revelării Creatorului. Dacă norul, adică ascunderea, pleacă de la noi, avansăm. Dacă ascunderea coboară peste noi, coborâm capetele, stăm și analizăm. Cu adevărat, cea mai mare parte din cei 40 de ani din deșert au fost petrecuți stând și făcând analize numai pentru a se mișca puțin înainte și apoi iar o oprire pentru analiză.

De ce este scris că norul merge înaintea taberei?

Noi urmăm ascunderea fiindcă vrem să o acceptăm, fiindcă în funcție de ea descoperim procesul după care mergem.

Ce este ascunderea în raport cu noi?

Ascunderea este când un om o primește de la dorința de primire, când el vrea să fie în ea, după cum e scris: „înțelepciunea este cu smerenia” (Proverbe 11:2) sau, Safra de Țniuta (Cartea Smereniei, din Zohar) adică, dezvăluiri. Safra în aramaică este „carte” și carte înseamnă dezvăluire, o Meghila (un sul de pergament) – de la cuvântul Ghilui – dezvăluire. Omul înseamnă că avansează când se ascunde, fiind de acord să primească ascunderea de la Creator.

Adevărat, asta contrazice bunul simț fiindcă, ce înseamnă să mergi în dăruire? Este atunci când omul nu vrea nicio dezvăluire, și pare să o respingă. Omul avansează cu Or Hozer (Lumina Reflectată) fiindcă suntem în cei 40 de ani de deșert.

Ce ne dă nouă acest lucru?

Așa se ridică Malhut la Bina. Obținem calitățile de dăruire ale Binei în Kli-ul nostru de Malhut. Cu calitățile de dăruire mergem cu ochii închiși fiindcă urmărim ascunderea, norul, până când ajungem la intrarea în țara lui Israel. În timpul intrării în țara lui Israel Lumina de Hohma începe să apară prin Lumina Binei obținută în timpul celor 40 de ani din deșert. Atunci începem să vedem.

Țara lui Israel este țara în care este prezent Creatorul, o dorință umplută de Creator, când omul este gata să-L descopere. Dar înainte de asta, când Malhut doar se ridică la Bina, omul obține ascunderea și consimte să muncească numai în dăruire, fără nimic în schimb.

De unde este puterea să meargă într-o astfel de ascundere?

Puterea este dată de Sus. Este forța Luminii când primește calitatea dăruirii. Toată problema este că Spiritualitatea nu este precum corporalul, unde toate sunt în mâinile noastre, în vasele noastre de primire și cu ele avansăm. Nu este greu să avansezi astfel fiindcă așa rămânem în ego. Dar în Spiritualitate nu avansăm egoist ci trebuie să primim de Sus forță adițională, dorință adițională, o nouă dorință numită „o țară nouă”, un „rai nou”. Totul este nou. „Prin deșert” înseamnă că nu putem găsi niciun răspuns în dorința noastră de primire, nicio umplere.

Deci ce ne motivează? De ce avansăm?

Motivul vine din faptul că începem să simțim că urmăm Forța Superioară. Este bine să simți asta dar numai dacă accepți să urmezi norul, ascunderea, cu ochii închiși.

Ce înseamnă să mergi cu ochii închiși?

Să mergem cu ochii închiși înseamnă că nu primim nicio justificare pentru a avansa în dăruire, nici în mințile și nici în inima noastră. Mâinile noastre, adică corporalul nostru, Kelim-urile egoiste, sunt acolo unde simțim cu inima și înțelegem cu mintea. Aici, nu simțim și nu înțelegem nimic. Tot ceea ce dorim este șansa de a merge peste Kelim-urile noastre lumești și să ne ridicăm la o altă dimensiune, una mai înaltă. Acolo existăm în Kelim-uri complet diferite de cele pe care le simțim și le înțelegem.

Cum știm că facem de fapt vreun progres acolo?

Norul, ascunderea, ne arată calea, dar numai în măsura în care dorim să facem permanent sacrificii. Asta înseamnă un om care își sacrifică părți din carnea lui, adică diferite dorințe. Dacă un om face sacrificii și nu vrea să se implice în ele și există dorința de a le părăsi fără motiv, ca rezultat al acestor sacrificări acel om este atras mai aproape. Korban (ofrandă/sacrificiu) vine de la cuvântul Karov (aproape). În acest fel ne tragem mai aproape de calitatea Creatorului, de dăruirea pură, de Bina.

Ce înseamnă ceea ce i s-a întâmplat profetei Miriam? Ea face doar o plângere referitoare la felul în care conduce Moise? Dacă cineva vrea să conducă, de ce să fie doar Moise?

Calitatea Moise de Bina este perfectă, completă, GAR de Bina. Nu este așa cu nicio altă dorință.

Cum vorbește Creatorul cu Moise și cum face Moise să vorbească cu El?

Aceasta este revelarea. În Spiritualitate nu avem văz, auz, gust, miros sau pipăit. Doar, „Gustă și vezi că Domnul este bun” (Psalmi 34:9). Un om nu gustă în gură ci în Kelim-urile (vasele) nou apărute.

Are omul gust dincolo de cele cinci simțuri fizice?

Există Hohma, Bina, Zeir Anpin și Malhut, Yod-Hey-Vav-Hey. Hohma este vederea, Bina este auzul. Unii profeți spun „Am văzut” și alții spun „Am auzit”. Creatorul a vorbit lui Moise. Moise este gradul Bina, GAR de Bina, pura, credincioasa Bina. El a fost credincios, la gradul de credință. El a auzit, el a fost primul la gradul auzului, gradul Bina. În acest fel i-a apărut lui Creatorul.

Miriam nu a știut asta? Ce înseamnă pedeapsa primită de ea? Noi știm că nu există pedepse deci, ce înseamnă că după lepră ea a înțeles?

Toate pedepsele sunt corectări. Când Miriam s-a îmbolnăvit și a stat șapte zile afară din tabără, toată tabăra a așteptat întoarcerea ei și numai atunci au înaintat în deșert. „În timp ce mergeau” vorbește despre corectări. Nukva (femeia) este o lipsă (Hisaron) care stă opusă lui Moise. Ea nu vorbește la gradul GAR de Bina așa cum face Moise, ci de la gradul VAK de Bina. Deci, întregul grad este conectat la auz. Creatorul vorbește la fiecare, dar Moise și știe fiindcă el este în partea de Bina care este îmbrăcată în Hohma (înțelepciune), în GAR de Bina.

Aaron și Miriam nu sunt în GAR de Bina.

Nu, de aceea Moise este considerat „administratorul” casei Creatorului, după cum e scris „el este credincios în toată casa Mea” (Numeri 12:7).

Miriam este femeie și, aproape peste tot în Tora, bărbatul este cel care conduce.

Nu tocmai. Femeile există în fiecare fază și în fiecare acțiune, dar ele nu sunt menționate. De exemplu, Avraam a născut pe Ițhac, dar a avut de asemenea și fete.

Unde este scris în Tora „Et”(articol hotărât), se referă la o femeie?

Da, desigur. Femeia este partea primară din Tora, ea duce Hisaron-ul (lipsa) pe care bărbatul o corectează. Motivul pentru care noi vorbim mai mult de bărbați decât de femei este că, partea masculină este Masah-ul (ecranul) care aduce Or Hozer (Lumina Reflectată), cea care dezvăluie Zivug de Hakaa (cuplarea) la lipsa femeii. În porțiune este foarte clar că fără profeta Miriam (Maria) nu ar fi posibilă apropierea. Cu alte cuvinte, ea este gradul Bina, gradul revelării Creatorului.

Glosar

Menora (lumânări)

Menora simbolizează sufletul. Ea simbolizează cele șapte Sfirot ale sufletului pe care trebuie să știm cum să le aprindem, în ce fel și în ce ordine.

Korban (Sacrificiu / Ofrandă)

Un Korban este dorița de a primi pe care o persoană o corectează, și prin ea devine mai Karov (aproape) de Creator.

Al doilea Paște

Al doilea Paște se referă la dorințele pe care o persoană le găsește a fi imposibile sau ca nefiind necesare de a purificate. Sunt dorințe care nu sunt recunoscute. Cu toate acestea, ele pot fi corectate ulterior, într-un stadiu mai avansat ale acestui proces.

Impur

Impuritatea este o forță care lucrează pentru a primi, forța egoistă care apare în noi.

Nor

Un nor este de ascundere, care vine fie de la Creator care se ascunde de noi, fie de la noi care ne ascundem de El. Acesta din urmă se numește “nor de glorie”.

Ghid

Un ghid este calitatea pură de a dărui, pe care o persoană vrea să o urmeze și de care se agață, ajungând astfel la scop.

Trîmbițe de argint

Cele două forțe pe care o persoană le descoperă, și prin care aceasta avansează, sunt numite “trîmbițe de argint”. Aceste forțe ne direcționează mai departe pe dreapta și pe stânga.

Argint

Argintul este gradul de Bina; aurul este gradul de Hochma.

Prozelit

Un prozelit este o dorință de a primi, care s-a convertit. El este dispus să fie corectat și să se alăture lui Israel.

Gloata

Gloata este un tip de dorință de a primi pe care omul trebuie să o descopere și să o găsească “infectată”, cu intenția de a primi.

Prepeliţă

Prepelițele sunt dorințe fine (subțiri), un tip de dorință de gradul însufletit din care putem face o ofrandă.

Lepră

Lepra este o boală în dorința omului, în intenția de a primi, care apare pe ultimul, și cel mai rău din grade, al pielii.

Gură la gură

Există Zivug (cuplare) gură la gură, și un Zivug gură la ureche. Gură la gură înseamnă spirit cu spirit, atunci când două suflete, sau Creatorul și un suflet, sunt în acest fel de legătură.

Pedeapsă

O pedeapsă este o corecție. Pedeapsa este atunci când o persoană se simte în imposibilitatea de a utiliza dorința, în scopul de a dărui. Nu este incapacitatea de a primi. Mai degrabă, pedeapsa este incapacitatea de a dărui. Cu toate acestea, pedeapsa conduce la o corecție pentru că acea persoană știe deja ce să corecteze în această dorință, și a ajuns la o Mițva (poruncă / corecție). O Mițva este un act de dăruire, un act de iubire.

Miriam

Miriam este un tip de dorință de a primi din noi, care stă în opoziție cu Moise. Moise, de asemenea, descoperă această parte în el însuși. Cu alte cuvinte, gradul pe care îl numim Moise descoperă o anumită atingere de Nukva (feminin), Miriam, care este un discernământ în suflet, prin urmare, cu fiecare discernământ, discernământul gradului necesită în continuare corecție. Moise se ridică, de asemenea, de fiecare dată, împreună cu poporul; el este un Moise corectat, de asemenea.

Fiecare termen și fiecare etapă este dorința noastră egoistă de a primi în creștere și expansiune, și pe care noi o corectăm cu intenția de a dărui, de a sluji altora și Creatorul.

Creatorul din noi este ceea ce ne pedepsește?

Totul este în noi. Omul este o lume mică care are nevoie de a realiza corecția completă.

Sumar

Porțiunea, BeHaalotcha (când montezi lumânările), se ocupă cu aprinderea lumânărilor, văzând toate dorințele omului. Omul se împarte în mai multe părți, și trebuie să îl vedem ca pe o menora. Menora este simbolul sufletului. Avem nevoie de a lumina toate cele șapte calități, strălucind cu lumina de sus, cu dăruire asupra altora, cu iubire.

Din Zohar:

Și apele s-au făcut dulci

În aceste secrete, care vor fi revelate datorită vouă, “Apele s-au făcut dulci”. Ca și sarea care face carnea dulce, ele vor fi îndulcite de secretele care vor fi revelate prin voi. Toate aceste întrebări și disputa apei amare din Tora orală care va redeveni apele dulci ale Torei. Și agoniile tale vor fi îndulcite pentru tine prin aceste secrete, care vor fi dezvăluite de tine. Și toate necazurile tale vor veni înapoi la tine ca vise trecătoare. Un vis [în ebraică] are literele cuvântului “sare” inversate. Ca sare care îndulcește carnea, așa se vor îndulci agoniile.

Zohar pentru toți, BeHaalotcha (Când ridici lumânările), punctul 86

Tora nu spune povești literale

Vai de cel care spune că Tora vine să spună povești literale și cuvintele neacoperite precum Esau și Laban. Dacă este așa, chiar și astăzi putem transforma cuvintele unei persoane nevoiașe într-o lege și chiar mai frumoasă decât a lor. Și dacă Tora indică lucruri lumești, chiar și conducătorii lumii au printre ei lucruri mai bune, să le urmăm și să le transformăm într-o lege în același mod. Cu toate acestea, toate cuvintele Torei au înțelesul cel mai înalt.

Lumea superioară și lumea inferioară sunt judecate la fel. Israelul de jos corespunde îngerilor înalți de sus. Este scris despre îngerii înalți: “Din vânturi Îţi faci soli şi din flăcări de foc, slujitori”, și când coboară, ei se îmbracă în îmbrăcămințile acestei lumi. Dacă n-ar fi îmbrăcați ca în această lume, nu ar putea să stea în această lume și lumea nu i-ar tolera. Și dacă acest lucru este valabil și în cazul îngerilor, este cu atât mai mult cu legea care a creat îngerii și toate lumile și ele există pentru ea. Mai mult, când a coborât în ​​această lume, lumea nu putea să o tolereze dacă nu era îmbrăcată în aceste haine lumești, care sunt poveștile și cuvintele celor needucați.

Prin urmare, această poveste din Tora este o îmbrăcăminte a Torei. Iar cel care consideră că această îmbrăcăminte este Tora reală și nimic altceva, va fi vai de sufletul lui și nu va avea nici o parte în lumea următoare. Acesta este motivul pentru care David a spus: “Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!”, adică să privesc ce se află sub îmbrăcămintea Torei.

Există o îmbrăcăminte vizibilă în mod deschis, iar când proștii văd o persoană îmbrăcată cu mândrie, a cărei haină pare elegantă, nu se mai uită și o judecă după hainele ei elegante. Ei privesc hainele ca trupul omului și privesc trupul omului ca sufletul lui.

Aceasta este Tora. Are un corp, care sunt Mițvot ale Torei, numite “trupurile Torei”. Acest corp este îmbrăcat în haine, care sunt povești lumești, iar nebunii lumii iau în considerare numai hainele, care sunt poveștile Torei. Ei nu știu mai mult și nu iau în considerare ceea ce există sub această îmbrăcăminte.

Cei care știu mai mult nu iau în considerare îmbrăcămintea, ci trupul de sub acea îmbrăcăminte. Dar înțelepții, slujitorii Împăratului Cel Înalt, cei care s-au așezat pe Muntele Sinai, consideră doar sufletul din Tora, care este esența a tot, legea actuală. În viitor, ei vor privi sufletul din sufletul Torei.

Zohar pentru toți, BeHaalotcha (Când ridici lumânările), punctele 58 – 62

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts