Pericopa Ki Tețe (Când pleci)

0
21

Ki Tețe (Când pleci)

Deuteronom 21:10 – 25:19

Rezumat

Porțiunea Ki Tețe (Când pleci) detaliază Mițvot-urile speciale și rare, cum ar fi atitudinea față de un fiu rebel, primul fiu născut al cuiva iubit sau urât, și porunca de a alunga o pasăre din cuib, fără să-i faci rău când îi iei ouăle sau puii.

Porțiunea vorbește de asemnea despre multe Mițvot care se ocupă de viața de zi cu zi, de etică și de ordine socială, cum ar fi înapoierea unei datorii, divorț, obligația de a fi atent față de alții aflați în situații vulnerabile: săraci, prozeliți, orfani, și văduve. În plus, porțiunea menționează importanța unei sentințe juste. Ultima Mițva amintește totdeauna ce a făcut Amalec lui Israel când a ieșit din Egipt, cum a sărit pe ei când ei au fost nepregătiți, și să se șteargă amintirea lui Amalec.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Porțiunea marchează o fază în dezvoltarea spirituală, după primirea egoului, primirea înclinației rele din Egipt. Întâi, va trebui să apară în noi înclinația rea, după cum e scris „Am creat înclinația rea”. Acest aspect se întâmplă când încercăm să obținem iubirea pentru ceilalți, să ieșim din noi înșine. Când încercăm să facem asta, descoperim cât de mult suntem scufundați în iubirea de sine și în ura față de ceilalți. Atunci hotărâm că ura noastră față de ceilalți și iubirea de sine sunt ceea ce numim „înclinația rea”.

Această revelație este o muncă interioară profundă. Nu este o sarcină mică. Este un motiv foarte bun pentru care este scris „Am creat înclinația rea”. „Am creat” înseamnă că Creatorul a creat. Recunoașterea înclinației rele în om – adică ura față de ceilalți și iubirea de sine – este exact ceea ce ne aduce în contact cu Creatorul. De la acea recunoaștere, omul merge pe calea unei munci grele, încercând să fie bun cu ceilalți, după cum e scris „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Apoi omul descoperă obstacole interne mari, care vin de fapt de Sus, de la Creator. Acesta este primul contact al omului cu Creatorul.

Ca urmare a contactului inițial cu Creatorul, omul începe să meargă împreună cu El, în parteneriat. Se întâmplă atunci când „Am creat Tora drept condiment”, și omul are către cine să se întoarcă, cine să-l ajute să se corecteze.

Tocmai prin înclinația rea omul face legătura cu Creatorul. Înclinația rea este mediatorul, conectorul dintre om și Creator. Acesta este singurul motiv pentru care omul va avea nevoie de ea. Ne putem conduce toată viața fără a avea nevoie de nimic, până când încercăm să-i iubim pe cei de lângă noi. Atunci vedem cât este de imposibil.

Unii oameni recunosc meritul iubirii pentru ceilalți, dar nu recunosc propriile sentimente. Este o urmărire a unui scop spiritual, pentru a descoperi înțelesul vieții, scopul și esența ei. Alții obțin iubirea pentru ceilalți prin suferință, lipsiți de speranța vieții, din criză în criză, așa cum vedem azi în lumea întreagă. Acești oameni caută o cale de ieșire din situația dificilă în care se află, și descoperă astfel că lumea e globală, integrală, și că singura șansă pe care o au este să se conecteze cu ceilalți în formă reciprocă, altfel, mâine, ar putea să rămână flămânzi.

Acest lucru devine din ce în ce mai evident. Unii oameni descoperă asta pe calea interioară, iar alții sunt împinși spre ea prin suferință. Dar, mai devreme sau mai târziu, toți vom trebui să ne conectăm unii cu alții prin garanția reciprocă, fie și numai pentru a ne obține subzistența.

Descoperim astfel că este imposibilă conectarea. Natura noastră ne oprește de la conexiunea cu ceilalți, ca și cum ni s-ar opune. Începem să recunoaștem că există aici o guvernanță mai înaltă, că Forța Superioară, Creatorul, nu ne lasă să facem nimic. Atunci, noi trei: eu, înclinația rea și Creatorul, începem să lucrăm împreună, precum Moise în Egipt.

Este scris „Vino la Faraon fiindcă am întărit inima lui” (Exodul 10:1). Moise, Creatorul și Faraonul lucrează împreună în noi. Astfel avansăm. Analizăm înclinația rea, ajutorul făcut împotriva noastră, și nu avem altă alegere, fiindcă tocmai cu ajutorul ei se întoarce omul către Creator. Fără înclinația rea, niciodată nu ne-am întoarce spre Creator, niciodată nu L-am descoperi, și niciodată nu am avea nevoie de El.

Avansăm prin corectările pe care le facem înclinației rele, în timp ce ne conectăm din ce în ce mai mult cu Creatorul. Cu cât devenim mai atașați de Forța Generală de iubire și dăruire care guvernează lumea, chiar dacă este ascunsă, cu atât devenim mai expuși la aceasta și ne-o atribuim. Învățăm să ne folosim înclinația rea, și, în cele din urmă, ne bucurăm să renunțăm la ea, fiindcă ea a fost creată pentru ca noi să o ștergem.

În această porțiune obținem un nivel înalt de Aviut (grosime) al înclinației rele, exprimate prin Mițvot-urile speciale menționate mai sus. O Mițva este o corectare a înclinației rele. Înclinația noastră rea este împărțită în 613 dorințe egoiste pe care trebuie să le corectăm, pentru a avea ca scop dăruirea față de ceilalți, iubirea pentru ei. În această porțiune ne ocupăm de dorințele cele mai mari, mai rele, și mai grele. Chiar dacă ni se pare că ne întâlnim mai rar cu aceste dorințe, în realitate, odată ce am făcut multe corectări mai ușoare, ajungem să întâlnim înclinația rea din noi care cere acest tip de corectări.

Rezultă că Mițvot referitoare la fiul rebel, alungarea păsării și ștergerea lui Amalec, sunt cele mai dificile Mițvot. Inima noastră este cu adevărat de piatră, fundamentul la tot răul. Asta formează contactul nostru final, în conexiune eternă cu Creatorul, adică, omul și Creatorul se conectează împreună, „Israel, Tora și Creatorul sunt unul” (Zohar, Bereșit (Geneza), paragraf 85). Acest lucru este exprimat în iubirea absolută față de ceilalți, așa cum vine ea de la Creator, așa să vină și de la creatură. Acesta este scopul.

Întrebări și răspunsuri

Ce înseamnă fiu rebel?

Ben (fiu) vine de la Mevin (înțeleg). Noi facem lucruri fără să le recunoaștem, fără să le înțelegem sau să le simțim. Trebuie să ne corectăm egourile – dorința de primire exprimată precis între noi și ceilalți – cu mintea absentă, fără să știm exact natura acelei corecții. Nu știm ce înseamnă a dărui sau a nu dărui, observăm doar că nu avem conexiuni bune cu ceilalți, și că ura și respingerea ne închid progresul în spiritualitate și în corporal.

Vedem că viața noastră este destul de mizerabilă și că, nu avem nicio idee de ce se poate întâmpla mâine, ceea ce ne conduce la nevoia de corectare a relațiilor noastre cu ceilalți. Când ne corectăm relațiile dintre noi, facem ceva deasupra rațiunii, chiar împotriva ei, fiindcă prin natura noastră, nu avem nicio dorință pentru așa ceva. Cerem corectarea împotriva voinței noastre.

Ne dorim să-i iubim pe ceilalți, fără ca măcar să simțim vreo nevoie de așa ceva. Această muncă se numește „deasupra rațiunii”, în care noi nu înțelegem ce facem, sau ce se întâmplă. Când lucrăm împotriva dorinței noastre, este considerată obținerea înțelegerii, fiindcă, odată ce corectăm, ni se dechide cu adevărat o nouă realitate, în care vedem și simțim cu toate simțurile noastre, cu mintea și în inimi. Acel grad este numit „Ben” (fiu), „Mevin” (înțeleg), fiindcă atunci când înțelegem situația, o simțim și o controlăm.

Deci, ce înseamnă fiu „rebel”?

Este o situație în care omul nu vrea să știe care este gradul lui următor și nu vrea să se corecteze. Se întâmplă când este ceva în interior care rezistă la corectare atât de înverșunat, că omul nu poate depăși acea respingere. Câteodată sunt fii care sunt încăpățânați indiferent ce am face. Pe de o parte, el este fiul nostru, pe de altă parte, nu este nimic ce să putem face cu el. În acea stare, fiul trebuie adus la corectare în modul descris de Tora.

Acestea sunt corecții pe care trebuie să le facem cu noi înșine, fiindcă totul este în interior. Într-o anumită măsură se întâmpla asta în fiecare stare și se numește „Durerea ridicării/creșterii fiilor”.

Azi este foarte dificil pentru părinți și copii să comunice între ei, și, la fel de adevărat este și între profesori și elevi. Este un gol mare.

Da, mai ales azi, fiindcă ne apropiem de generația corectării. Începem să descoperim adevărata noastră natură, care este cu adevărat înclinație rea. Vedem asta în noi, descoperim cât de cruzi și de lipsiți de considerație suntem. Cu greu ne suportăm pe noi înșine, ce să mai vorbim de parteneri, de copiii noștri, și de toți în general.

Asta este ceea ce suntem azi. Dar, nu e vina noastră, este natura noastră care ni se înfățișează astfel. O simțim de asemenea și în copiii noștri. Dar tocmai aceste condiții ne duc la corectare. Se numește „Faraonul aduce copiii lui Israel mai aproape de Creator”. Înclinația noastră rea ne ajută să recunoaștem că nu mai este posibil să continuăm fără să punem lucrurile în ordine.

Această porțiune vorbește despre divorț. Numărul de divorțuri azi este apropiat de numărul de căsătorii.

L-a depășit. În Europa, 57% din oameni sunt divorțați, și la fel de răspândit este și în SUA.

Putem face cu partenerul muncă spirituală?

Nu putem corecta lumea fără să ne corectăm pe noi înșine. Dacă vrem vreodată să ne căsătorim și să avem o familie solidă, avem nevoie de corectare de cuplu. Dar, mai întâi, trebuie noi înșine să fim corectați.

Azi este aproape fără speranță. Este imposibil să se facă o căsătorie, fiindcă ea este un contract pe care mirele trebuie să-l încheie în fața miresii, și azi, e foarte grea această încheiere. În aceste zile, oamenii fac această încheiere doar dacă sunt sub presiunea socială a anumitor cercuri din societate.

Se pare că un familist e mai ușor de corectat, fiindcă omul ezită să-și părăsească familia. Este familia cu adevărat un loc bun de lucru?

Am construit multe sisteme care ne ajută să trăim fără familie. Avem asigurări sociale, asigurări de sănătate, case de bătrâni, etc. Banii cumpără totul și oamenii se pot descurca fără o familie caldă fiindcă, aparent, pot să o cumpere.

Azi ne mutăm într-o lume care este mult mai complicată, în care banii nu ne vor ajuta. Suntem într-o criză economică ce ne cere să ne conectăm într-un mod prietenos cu mediul, cu prietenii, cu familia, cu copiii și părinții. Noi nu avem toate astea, și asta înseamnă revelarea răului care ne va ajuta și ne va împinge spre corectarea relațiilor noastre, spre corectarea naturii umane. Vom ajunge de fapt la o stare în care ne vom simți pierduți fără familie, iar noi nu vom avea nicio familie, fiindcă am pierdut pe drum conceptul de familie.

Ce este în Spiritualitate divorțul?

Divorț înseamnă că persoana nu-și mai poate corecta Malhut, dorința de primire și, de aceea, nu mai semnează contract cu acea dorință, deoarece, ca „bărbat”, nu se mai poate plasa peste „femeie”, peste dorința care trebuie corectată. De aceea, persoana divorțează de ea.

Dar știm că-i va urma o dorință și mai mare, și atunci, ce rost are divorțul?

De aceea este scris că divorțul este o opțiune proastă, că Divinitatea plânge la fiecare divorț. Toți suntem părți ale Divinității, și dacă nu putem corecta dorința, se consideră că întârziem corectarea, și ăsta este un lucru foarte rău. De aceea se spune că oamenii au uneori acest sentiment, această înțelegere, că sunt cerute acolo corectări suplimentare.

Dacă bărbatul se ceartă cu nevasta și simte că o urăște, iar apoi se întoarce către Creator și cere corectarea de a o iubi, este aceasta calea de a fi corectat?

Se întâmplă în spiritualitate. Într-adevăr, omul are nevoie să facă față dorinței lui de primire. El e rău, greșește, și ea, de asemenea. Dar când știm că nu avem altă cale, și că trebuie să devenim corectați, o facem. Toate aceste Mițvot sunt despre bărbatul și femeia din interior, înseamnă dorința omului de a dărui. Puterea de a învinge este numită „bărbat”, iar lipsa pe care omul trebuie să o corecteze, dorința greșită pe care o găsește, este numită „femeie”. Noi corectăm relaționarea în conexiunea dintre ei.

Omul poate primi dorință pentru corectare de la femeia internă și puterea de a o corecta, de la bărbatul intern, care este conectat la Creator. Este scris „Bărbat și femeie, dacă sunt răsplătiți, Divinitatea este între ei”. Prin aceștia trei, noi corectăm acea relație în una corectă. Dacă o corectăm, am făcut o Mițva, și continuăm cu următoarea „femeie” (lipsă) și următorul „bărbat”, și cu următoarea lipsă, și iar  „Bărbat și femeie, dacă sunt răsplătiți, Divinitatea este între ei”. Și atunci i-am corectat încă o dată, și iar am îndeplinit o Mițva. O dorință de primire cu Masah (ecran) și Or Hozer (Lumina Reflectată) îndeplinesc Zivug de Akaa (cuplare prin lovitură), și revelarea Creatorului sosește în conexiunea numită „fiu”, adică, omul obține înțelegere, simțire, Dvekut (alipire).

Din Zohar: A da nume rău

„Bărbatul trebuie să vorbească cu femeia lui înainte de împerecherea (zivug) cu ea deoarece ar putea fi înlocuită cu alta. Chestiunea despre femeie este că, ea este din partea pomului cunoașterii a binelui și a răului”. Cu alte cuvinte, ea poate fi bună, și poate fi rea, și cine știe despre care parte ar trebui să vorbești acum cu dorința de primire, adică, să o examinezi, cum să te conectezi la ea și cum să o corectezi. „Măduva ei tinde să se schimbe. Dar, dacă ea este de la Șhina (Divinitate), nu este în ea nicio schimbare”. Șhina este numită Malhut de Ațilut, starea corectată, când ea este gata de corectare. „Acesta este înțelesul la :„Eu Domnul nu mă schimb”. Eu sunt Șhina cea care nu se teme de toate celelalte părți, Klipot (coji), după cum e scris: ‚Toate neamurile sunt ca nimic în comparație cu El’”.

Zohar pentru popor – Ki Tețe (Când pleci) paragraf 8

Poate fi spus că „eu” în Spiritualitate este de fapt dorința de primire cu adaosul punctului în inimă, și că noi doar încercăm să le echilibrăm?

Eul unui om sunt bărbatul și femeia interiori. Trebuie să știm cum să lucrăm cu amândoi împreună, astfel ca eul să fie similar Creatorului.

Ce înseamnă Mițva de alungare din cuib?

Este o Mițva foarte complicată. Este destul de crud să alungi o pasăre din cuib și să-i iei ouăle. Multe cărți s-au scris despre asta, și este menționată și în Cartea Zohar și în scrierile lui ARI. Noi suntem Malhut, dorința de primire care trebuie să fie promovată și ajustată pentru Bina. „Mama” este Bina. Mama fiilor este mama înțelegerilor, a obținerilor.

Noi trebuie să luăm ouăle de la mamă, următoarele cuiburi, și să le reproducem. O facem conectându-ne cu cuibul și făcând Mițva de alungare din cuib. Este considerată Mițva (poruncă/faptă bună) fiindcă omul obține acest grad, este deci, pentru acel om, o Mițva.

Alungarea mamei este de fapt detașarea sinelui de la Bina, muncind cu ZAT de Bina, o parte din Bina care aparține omului. Acel om, o ia apoi și schimbă dorințele de ZAT de Bina, corectând prin ele partea de Malhut. Aceasta este conexiunea lui Bina cu Malhut în Țimțum Bet (A doua restricție). Este o Mițva foarte mare. Atunci când omul urcă, când Malhut urca la Bina, Malhut devine ruptă de ea însăși, și se corectează.

Cu alte cuvinte, și aici, ca și acolo, fiindcă este un fiu, sunt cuiburi, care sunt continuarea acelei calități.

Da, dar este numai atunci când omul devine detașat de Bina, când el poate folosi o parte din ea pentru a se corecta.

Aici este și subiectul în care Amalec „sare” pe om când acesta este nepregătit.

Amalec este o problemă mare. Este în esență aceeași înclinație rea, care este propria noastră dorință de primire. Amalec este de fapt acronimul lui Al Menat Lekabel (pentru a primi). Cartea Zohar scrie și ea că este Am și Lec, unde Am este de la Balaam și Lec este de la Balac.

Din Zohar: Să ștergi amintirea lui Amalec

El întreabă „Cine este rădăcina lui Amalec Sus, în spiritualitate, fiindcă noi vedem că Balaam și Balac sunt de acolo, de la Amalec de Sus?” Ei au fost sufletele lor, de aceea au urât pe Israel mai mult decât pe orice altă nație sau limbă. De aceea Amalec este scris în numele lor, însemnând Am din Balaam și Lec din Balac. De asemenea, Amalecii sunt și bărbat și femeie”.

Zohar pentru popor – Ki Tețe (Când pleci), paragraf 110

Când Balaam și Balac se combină, ei construiesc numele Amalec. Amalec este rădăcina lor comună, și așa muncesc ei în interiorul nostru, conectându-se între ei. Fundamentul răului din noi sunt Amalec – Balaam și Balac.

Dar așa am fost creați.

Adevărat, nu e de la noi. De la început Creatorul a spus „Am creat înclinația rea”, deci Amalec este de la El. De la El sunt și Balaam, Balac, Faraonul, Hitler.

Deci cine ar trebui să șteargă amintirea lui Amalec?

Asta înseamnă ca omul să se corecteze, și să se corecteze atât de bine, încât să nu rămână nici urmă de el. Cu alte cuvinte, toată dorința de primire va deveni până la ultimul element orientată spre dăruire, fiindcă nimic care să crească din nou nu mai este lăsat în ea.

De ce sare Amalec pe ei?

Amalec apare dintr-o rădăcină, dintr-un incident. Este știut, chiar și din ce este spus în Tora, că dacă este lăsat ceva din el, va crește în noi încă o dată. Cu alte cuvinte, până când nu îl ștergem complet, problemele nu se vor sfârși.

Amalec este prezentat ca fiind abil.

Da, de aceea ne focusăm permanent corectările pe Amalec, pe părți ale dorinței de primire care sunt toate părți din el. Și totuși, nu este considerată una din acele părți, fiindcă primele nouă, înclinația noastră rea, conțin și cele zece Sfirot, cele zece Sfirot de Tumaa (impuritate), în timp ce noi putem corecta primele nouă Sfirot. De aceea nu le numim Amalec, ci „înclinație rea”.

Și totuși, esența înclinației rele, „Egiptul”, este extract de înclinație rea, fiindcă Mițraim (Egipt) înseamnă Miț Ra (Extract/sirop rău), este Faraonul, iar Amalec este un rezultat. Balaam și Balac însă, sunt reprezentanții săi din părțile masculină și feminină. Și astăzi este încă la fel.

Există o expresie distinctă a termenului Amalec în dorințele generației noastre?

Amalec este atunci când un om poartă atâta ură față de poporul lui Israel, față de dăruire, față de iubire, că el nu le poate accepta sub nicio formă după toate corectările. Omul, pur și simplu nu poate să o spună. Natural, niciunul din noi nu le vrea, dar odată ce corectăm totul, aproape la sfârșit, atunci apare Amalec. Nu apare înainte de asta.

Este scris despre asta că, după toate Mițvot, după tot deșertul, după tot ce am corectat în noi, în conexiune cu Lumina Superioară, cu Creatorul, după tot, am ajuns în porțiune la o Mițva foarte specială și rară. Numai atunci, la sfârșit, am ajuns la ștergerea lui Amalec.

Dar noi vorbim despre ștergerea din memorie a lui Amalec.

Da, fiindcă am ajuns la sfârșitul corectărilor.

Asta înseamnă că ce e mai rău e încă în fața noastră?

Nu. Când intrăm în țara lui Israel nu mai există niciun fel de rău. Aici încercăm să-l schimbăm în bine. Sigur că încă îl descoperim, dar într-un alt mod, în analizarea felului în care ne conectăm cu ceilalți, nu în felul în care să ne detașăm de răul din noi, ci în felul în care ne conectăm cu ceilalți.

Să sperăm că ne vom întoarce în curând în adevărata țară a lui Israel, în cea interioară, în cea spirituală, în Iașar El (Direct la El), că vom fi toți uniți și legați ca frații.

Glosar

Fiu

Un “fiu” este următorul grad, sau Ben (fiul), din cuvântul Mevin (înțelegere). Noi nu putem înțelege ceea ce facem, atât în ​​corporalitate cât și în spiritualitate. Numai după ce facem acțiuni, “Prin acțiunile Tale, Te vom cunoaște” (Cartea de rugăciuni, Cântarea Unificării de Șabat). Prin intermediul unor acțiuni, începem să înțelegem. Ca și copiii care se joacă fără să înțeleagă nimic, dar dintr-o dată au crescut și sunt mai inteligenți.

Este același lucru pentru noi. Acesta este motivul pentru Ben, Mevin, este un grad care vine la noi ca urmare a unor acțiuni. De asemenea, este motivul pentru care este scris: “Prin acțiunile Tale, Te cunoaștem” (Megillah, 6b). Faci un efort, acționezi, și veți înțelege și vedea.

Femeia iubită și femeie urâtă

O “femeie iubită”, este dorința de a primi, cu care o persoană poate lucra pentru a putea dărui. O “femeie urâtă”, este dorința de a primi, cu care nu se poate lucra cu scopul de a dărui, care nu acceptă o altă persoană, deoarece persoana este slabă. Acesta este motivul pentru care există interdicții, pentru a le separa și trata pe fiecare dintre ele în mod diferit.

Este același lucru cu fiii, întâi născuți din femeia iubită și de femeia urâtă. Are de-a face cu dorințele noastre, iar aceasta depinde de modul în care o persoană se referă la ele, cum poate sau nu poate ridica voința de a primi spre corecție.

Pierdere

În spiritualitate, o pierdere înseamnă că o persoană își pierde capacitatea de a rămâne într-un grad pe care l-a dobândit deja. Cu alte cuvinte, dacă o persoană pierde ceva ce vine în mod deliberat de sus. Este un fel de ajutor, dar omul trebuie să caute. Aceasta este rădăcina poruncii de a înapoia un lucru pierdut, când proprietarul său a fost găsit.

Sentința dreaptă

“Justețe” înseamnă că o persoană conectează în mod corespunzător judecata și mila, linia din dreapta și linia din stânga, astfel încât corectează voința de a primi, în a avea scopul de a dărui altora în măsura optimă. Cu alte cuvinte, persoana care face tot posibilul pentru actul de a dărui.

A da un nume rău

“Creatorul nu este numit un ‚Rege’, până când el nu este călare pe calul Său, care este Adunarea lui Israel, adică Malchut, așa cum este scris: ‚ Cu iapa înhămată la carele lui Faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea’, care este foarte bine, deloc rău. În cazul în care Creatorul afară din locul Lui, El nu este rege. Când se întoarce la locul Lui, ‚Iar Domnul va fi rege’. Și aceasta este ceea ce se spune despre Israel: ‚Toți din Israel sunt fiii regelui’. La fel ca și tatăl, copiii nu sunt fii ai regelui, până când nu se vor întoarce în țara lui Israel.”

Zohar pentru toți, Ki Tețe (Când pleci), punctul 5

Din Zohar, Ki Tețe:

63) Au existat patru exiluri: trei care corespund celor trei Klipot ale nucii. Primul este Tohu, o linie verde, coaja verde a nucii. Al doilea este Bohu, pietre umede, roci puternice, din care autorii Mișna au condamnat mai multe propoziții și care se prind de ele pentru a scoate apele Torei. Și de aceea se numesc “pietre umede”, deoarece apa iese din ele. Cea de-a treia Klipa [coajă] este coaja subțire a nucii, al treilea mic exil. Acesta este “Și întuneric”. Al patrulea exil este marele adânc, golul nucilor, “Și peste faţa adâncului de ape era întuneric”.

64) Cea de-a patra Klipa, adâncul, se numește “o groapă în care a căzut un bou”, așa cum este scris despre Iosif: ” El are frumuseţea întâiului născut al taurului”. Este scris: “L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea”, Nukva cea rea a Klipa. Groapa goală este masculinul Klipa. Gol înseamnă fără Tora, care se numește “apă”.

Cu toate acestea, acolo erau șerpi și scorpioni și acesta este cel de-al patrulea exil, gol, fără Tora, o generație de răi, plină cu șerpi și scorpioni, ceea ce înseamnă că sunt la fel de înșelători ca șerpii și scorpionii pentru că au dezrădăcinat cuvintele înțelepților și au judecat în mod fals. Se spune despre ei, “adversarii ei au devenit capul”.

65) “S-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni” din Israel, printre cei răi din generația aceea. În schimb, erau o mulțime de oameni. Aceasta se va întâmpla la sfârșitul exilului și, din acest motiv, sfârșitul răscumpărării este declarat ca marele adânc, care este al patrulea exil. Și Moise, a coborât acolo. Adânc [Tehom] este moartea [HaMavet] cu literele inversate și nu există moarte,  ci doar sărăcie, sărăcia rațiunii. Dar aceasta a fost ordonată de sus, în fața Tannaim și a Amoraim, care au coborât cu toții în adâncul celui de-al patrulea exil din cauza ei, pentru a vă ajuta.

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts