Pericopa Korah (Chel/Pleșuv)

0
198

Korah (Core)

Numeri 16:1 – 18:32

Rezumat

Porțiunea începe cu povestea lui Datan și Abiram, si a celor 250 de căpetenii ale obștii, care s-au răzvrătit împotriva lui Moise și Aaron, prin ceea ce părea un argument bun: Având în vedere că întreaga națiune este sfântă, Moise și Aaron ar trebui să aibă același statut ca restul poporului. Răspunsul primit a fost că, deși toți sunt egali, Moise și Aaron sunt liderii care pot fi în contact cu Creatorul. În urma revoltei, pământul a înghițit cele 250 de căpetenii ale obștii, precum și pe Core și apropiații săi, iar oamenii au avut de suferit din pricina ciumei, până când Moise s-a rugat Creatorului pentru încetarea ei.

La sfârșitul porțiunii se dezbate problema conducerii națiunii. Un test a avut loc între toate semințiile, prin toiegele tuturor liderilor, iar singurul care a înflorit a fost toiagul lui Aaron, ceea ce a semnalat conducerea sa neechivocă.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Putem interpreta explicația Torei (Pentateuh) pe două nivele – nivelul acestei lumi și nivelul lumii ascunse, spirituale. La nivelul lumii noastre și astăzi povestea lui Korah este foarte relevantă.

De mii de ani, lumea noastră s-a dezvoltat prin ego-ul nostru. Acum 3800 de ani am trăit în ceea ce este acum cunoscut sub numele de Babilonul antic. Atunci când a apărut Avraham-calitatea Hesed (milă), precum și preoții care l-au urmat, care, de asemenea, au avut calitatea de Bina, Hasadim.

Avraham a descoperit că toată lumea trebuie să dezvolte și să realizeze o stare de unitate și de conectare, și a împărtășit revelația lui babilonienilor. În timp ce mulți l-au urmat, aceștia au fost doar o mână în comparație cu majoritatea care a respins ideile sale. Avraham a trebuit să fugă din Babilon, urmărit de Nimrod, regele Babilonului.

Avraham a stabilit o metodă pentru corectarea naturii umane. Astăzi numim această metodă “înțelepciunea Cabalei”, al cărei scop este de a ridica pe om din adâncimea egoismului, la nivelul de dăruire și dragoste.

Această ascensiune este de fapt scopul dezvoltării noastre de la nivelul acestei lumi la nivelul lumii spirituale. Spiritualitatea este dăruire și iubire pentru ceilalți, prin care dobândim eternitate și împlinire. Acesta este sensul textului din această porțiune, precum și din Cartea Zohar, care vorbește despre libertatea față de îngerul morții.

Potrivit înțelepciunii Cabalei, inițial, în Babilon toată lumea a fost unită ca o națiune, vorbind aceeași limbă. Dar apoi, ego-ul, “ciuma”, a izbucnit și oamenii au început să se urăscă unii pe alții, în cele din urmă molipsindu-se unul de la altul. Deoarece babilonienii nu au preluat metoda de corecție a lui Avraham (ci mai degrabă a lui Nimrod), omenirea a împrăștiat ura în întreaga lume.

Cabala explică faptul că din momentul în care oamenii au ales între metode, a devenit necesar ca ei să se reunească, că unitatea va veni pentru că suntem obligați să o îndeplinim. Dacă noi înșine am fi corectați, atunci am putea realiza unitatea de dinainte de Babilon, și am atinge scopul Creației- de a fi “ca un singur om cu o singură inimă”; am obține revelarea Dumnezeirii și am încheia corecția. Dar pentru că babilonienii au ales un drum diferit, noi suntem obligați să urmăm procesul de corectare.

Ne-am coborât în Egipt și am ieșit din el, urcând în spiritualitate la gradul de Primul Templu, urmat de al Doilea. Am trecut prin distrugeri, fiind exilați, răscumpărați, iar astăzi ne aflăm la sfârșitul ultimului exil – începutul creșterii spre ultima, completa răscumpărare.

Astăzi ne aflăm într-o situație foarte asemănătoare cu cea care s-a format în Babilon. Diferența este că astăzi nu avem unde să ne împrăștiem, deoarece am acoperit deja globul. Pot exista mai mulți “Nimrod” în același timp,  dar ei nu pot face nimic pentru că am recunoscut deja negativitatea din noi; suntem deja conștienți de faptul că ego-urile noastre distrug societatea umană. Realitatea arată că dacă nu ne unim, vom dispărea de pe fața pământului. Cel mai rău scenariu este că ne vom elimina singuri sau că ecologia și restul Naturii ne vor elimina, deoarece trăim în opoziție cu Natura, care este Dumnezeu.

În Gematria, Hateva (Natura) este Elokim (Dumnezeu). Trebuie să atingem echilibrul cu natura, iar acest lucru se realizează prin unirea “ca un singur om cu o singură inimă.” Unitatea se referă nu numai la numărul mic de persoane care au fugit din Babilon, a stat la poalele muntelui Sinai, a primit Tora, și a devenit o națiune, ci mai degrabă se referă la toată lumea.

Evreii trebuie să fie “o lumină pentru neamuri,” explicându-le metoda lui Avraham, prin care toți să fim uniți, după cum este scris în Tora, “Ei mă vor cunoaște pe Mine, de la cel mai mic dintre ei la cel mai mare,” și “casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”, de asemenea, “Și toate popoarele vor curge într-acolo.”

Ne confruntăm cu o provocare uriașă, esențială: de a atinge în cele din urmă scopul creației. Și vom reuși numai prin unitate între toți oamenii.

Unitatea se poate realiza după dureri mari, pe care înțelepciunea Cabalei și profeții le-au proorocit cu privire la zilele lui Mesia, dar o putem atinge, de asemenea, prin metoda Cabalei, care are scopul de a atrage Lumina care Reformează.

Cabaliștii ne avertizează că, dacă nu vom folosi înțelepciunea Cabalei, un al treilea și chiar un al patrulea război mondial va izbucni, la care doar o mână de oameni va supraviețui, iar ei vor avea în continuare de pus în aplicare scopul creației. Prin urmare, nu avem de ales, decât să o facem. O putem face într-un mod favorabil, care este scurt, plăcut, ușor, prin Cartea Zohar, scrierile lui Ari (Rav Isaac Luria) și scrierile lui Baal HaSulam (Rav Yehuda Așlag), folosindu-le pentru a ne uni prin lumina care ne va influența. Cabala este numită “interiorul Torei”, “adevărata Tora (predare / instruire),” ca urmare a luminii din interiorul ei. Din acest motiv, astăzi trebuie să explicăm tuturor necesitatea dezvăluirii și utilizării acestei metode.

Povestea lui Korah este un exemplu perfect pentru cuvintele menționate mai sus. Korah venea din tribul lui Levi. Datan, Abiram și cei 250 de reprezentanți din întreaga națiune, toate semințiile, obiectau aparent față de unitate. Ei au respins ierarhia, dar nu exista nici o altă alegere. Trebuia să existe un lider, Moise, conectarea la Creator a preoților, urmat de fratele său preot, Aaron, linia din dreapta, calitatea milei, care a instruit oamenii. Cei care realizau întreaga operă pe lângă preoți au fost Leviții, urmați de restul triburilor, care au fost aranjați în funcție de structura sufletului comun.

Creatorul a creat un singur suflet, o singură dorință. Poporul lui Israel este organizat după acestă structură, iar restul omenirii ar trebui să fie conectată în jurul ei. Când oamenii se ridică brusc și spun “Nu! Ne dorim o ordine diferită; nu vrem să fim atât de strâns legați”, ei se manifestă împotriva scopului creației, împotriva unității în sine.

“Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” este regula care induce legătura dintre noi. Este marele Klal (“regulă”, dar și “colectiv”) a Torei. Un Klal care este un Kli comun (vas), pe care îl construim și în care apare Creatorul -lumina. Noi nu avem alte mijloace, doar unitatea dintre noi, să fim “ca un singur om cu o singură inimă”, în garanție reciprocă, conexiune, la fel ca atunci când am primit Tora. Acesta este modul în care noi, creaturile, atingem revelarea Creatorului.

Acesta este motivul pentru care nu există ceva mai rău decât ceea ce a făcut Korah. Este numit, “un litigiu nu de dragul Creatorului”, care, spre deosebire de alte litigii, cum ar fi cel dintre casa lui Șamai și casa Hilel, care sunt “litigii de dragul Creatorului,” când probleme sunt discutate și analizate.

Nu este bine, și nu este lăsat. De fiecare dată când am dobândit un pic mai multă spiritualitate, un ego mai mare– linia stângă – apare în noi. Când am dobândit un pic mai multă spiritualitate – linia dreaptă, Aaron – Dinim (judecăți) reapar. Acesta este modul în care ne ridicăm, este ca și mersul pe două picioare, alpinismul de la o etapă la alta, ca și urcatul pe o scară.

Liniile din dreapta și stânga apar alternativ, una câte una. Linia stângă a părăsit substanța, iar linia dreaptă corectează în intentia de a dărui. O dorință egoistă pe de o parte, și linia din dreapta care vine și corectează în a fi  în scopul de dăruire către alții, pe de altă parte.

Acesta este modul în care avansăm, iar acest lucru este motivul pentru care înțelepciunea Cabalei încurajează creșterea dorinței, prin urmare, numele său este “înțelepciunea Cabalei (recepție).” Ea ne învață cum să primim totul – toată lumina, pentru a realiza Scopul în totalitate. Cabala este destinată în mod special pentru cei mai egoiști dintre oameni, dar care știu, de asemenea, cum să-și corecteze ego-urile.

Aceasta este metoda lui Avraham, care diferă de toate celelalte metode care își au originea în Babilon. Avraham a învățat alte popoare, cum ar fi copiii țiitoarelor pe care le-a avut și pe care le-a trimis spre est. El i-a învățat metoda inversă, adică dacă nu corectează ego-ul folosind înțelepciunea Cabalei – prin atragerea luminii care reformează – cel mai bine este să păstreze ego-ul sub control și a nu-l lăsa să crească.

În acest scop, el le-a dat metode, religii, credințe care să încurajeze reducerea dorințelor și poftelor și tratarea altora cu amabilitate, prin diminuarea dorinței de a primi cât mai mult posibil. El a făcut asta pentru că dacă o persoană nu știe cum să-și corecteze o dorință, cel mai bine este să aibă un ego mic, mai degrabă decât unul mare, provocând astfel mai puțin rău pentru sine și pentru alții.

Dar atunci când vom folosi înțelepciunea Cabalei, vom folosi cel mai mare ego. Și atunci când crește suntem chiar mai fericiți pentru că “El, care este mai mare decât prietenul său, înclinația lui este mai mare decât el,” cu excepția înclinației care este corectată.

Acesta este motivul pentru care Korah a vrut să împartă, să rupă conexiunea. Ceea ce într-adevăr a a vrut este să rupă acea scară. El a vrut pentru poporul lui Israel să nu fie conectat, adică nu ar vrea să fie sub ierarhie, în conformitate cu structura corespunzătoare a triburilor.

Triburile sunt Yod-Hey-Vav-Hey. Dacă înmulțiți cele patru litere a celor trei linii incluse în fiecare dintre ele, veți obține cele douăsprezece seminții. Korah a vrut să rupă structura, dar acest lucru este imposibil, deoarece, fără structură este imposibil de atins obiectivul. Acesta este motivul pentru care păcatul lui este atât de grav, și se numește “un litigiu nu de dragul Creatorului,” acică nu în direcția progresului.

Argumentul lui Korah și al anturajului său a fost aparent corect. Tot ce au cerut a fost egalitate. Ei nu au spus că nu vor să se unească, cel puțin nu în mod deschis. Ei au cerut doar statutul mai înalt în care erau Moise și Aaron, prin argumentul că ei sunt într-o poziție superioară față de restul oamenilor.

În procesul de corecție este imposibilă spargerea la mijlocul distanței. Nu arăta unui nebun o treabă făcută pe jumătate. Korah a avut dreptate în a spune să ajungem toți în egalitate, “ca un singur om cu o singură inimă”, cu o singură dorință. Cu toate astea, acesta este finalul procesului, care se va întâmpla la sfârșitul corecției, nu la mijloc, în etapa de deșert.

Deșertul este etapa intermediară prin care trecem, în scopul de a dobândi calitatea de Bina, intenția de a dărui pentru a dărui. Numai după aceea vine intrarea în țara lui Israel, în cazul în care ne schimbăm dorința de a primi în completă dăruire – o intenție de a primi în scopul de a dărui. În deșert, o persoană este doar în etapa de cucerire a ego-ului propriu, de a nu-l lasă să izbucnească în scopul de a primi pentru sine și împotriva altora. Acesta este un grad numit Hafeț Hesed (doritor de har).

Pe aceste grade este imposibil să facem ceea ce spune Korah. Pe de o parte are dreptate, dar pe de altă parte, momentul este greșit. Va veni un timp când dorința este îndeplinită, dar nu acum. Dorințele și pretențiile oamenilor, bune sau rele, devin pe deplin satisfăcute doar la sfârșitul corecției.

Soluția este în Mateh (baston / toiag). Mateh înseamnă că știm unde mergem și cum să ajungem acolo. Noi primim un semn că nu putem avansa pe drumul pe care mergem, decât în cazul în care folosim lumina credinței, urmând toiagul lui Aaron și toiagul lui Moise.

Întrebări și răspunsuri

Cum sprijinul devine în cele din urmă pozitiv

Tora explică internalitatea noastră, calitățile noastre, gândurile, emoțiile și dorințele noastre. Luptele pe care le avem nu numai între noi, dar, de asemenea și în noi. Vrem să avansăm egoist, dar noi știm că e greșit și trebuie să depășim asta și să urmăm pe o cale de dăruire și iubire a altora. La urma urmei, așa este scris, iar acesta este scopul și calitatea Creatorului – dăruire și dragoste, iar noi suntem în opozitie față de calitatea Lui.

Aceste calcule funcționează întotdeauna în noi și ne aruncă dintr-o o parte în alta. Fiecare dintre noi are un Faraon interior, un Korah, Haman, Moise și Aaron interior. Suntem “lumi mici,” create din toate forțele. Când avansăm pe calea spirituală, aceste forțe cresc și să vin în contradicție, iar noi ne aflăm în mijlocul luptelor interioare puternice. Asta dacă suntem corecți, atunci când privim din propria perspectivă subiectivă.

Acestea sunt forțele Naturii, pe care Creatorul le-a creat, și există un motiv pentru care o persoană gândește într-un fel sau altul. La urma urmei, toate aceste forțe, de la cea mai rea la cea mai bună, există în Natură.

Întrebarea este cum le folosim. Nu trebuie să ștergem nimic din ceea ce există în noi. În cele din urmă vom corecta chiar și Korah din noi. O persoană taie animalul interior, îl arde și varsă restul de sânge.

Pentru moment, atunci când efectuăm astfel de acțiuni fizice, nu avem nici o idee despre ce fel de acțiuni interne reprezintă. Cel mult, doar “înghețăm” dorința, dar asta este mai mult decât o corecție, pe care o folosim mai târziu.

De ce Korah vede asta ca sprijin

Există întotdeauna o luptă între forțele din interiorul nostru. Le-am pus pe cântar și trebuie să ne asigurăm că o forță nu o depășește pe o alta, că linia din dreapta nu este cu mult mai mică decât linia stângă. Trebuie să păstrăm în mod constant dreapta mai mare ca stânga. Este numit “mersul pe linia din dreapta.” Porunca este de a fi mereu pe partea dreaptă, deși linia din stânga va crește în consecință și ne va echilibra, astfel vom putea avansa în continuare pe dreapta.

Această senzație de luptă internă este un sentiment foarte bun. De fiecare dată, simțim cât de mult suntem cufundați în aceste schimbări. E ca o roată – când partea de sus se mișcă înainte, partea de jos pare să se miște înapoi, dar roata este într-o continuă mișcare înainte.

Corectarea de a fi “înghițit” în pământ

“Pământul” este voința generală de a primi, forța care în prezent nu se poate utiliza în mod corect, cu scopul de a dărui. Corectarea acesteia este similară cu ceea ce facem cu un corp mort – îl îngropăm.

Dorința “moartă” este una pe care nu o putem folosi cu scopul de a dărui și care a apărut în noi cu scopul de a primi. Acest obiectiv de a primi este Korah. Dorința în sine nu este nici bună, nici rea; ceea ce contează este intenția – dacă folosesc această dorință pentru mine sau de dragul altora. Tora ne învață cum să ne examinăm cu exactitate intenția, fie că este vorba de a fi pentru noi sau pentru alții, iar noi trebuie să o întoarcem de la intenția de a primi pentru noi, în a fi pentru beneficiul altora, de a dărui.

O persoană fie “îngroapă” intentia de a primi în pământ, fie o arde. Aceasta este, a o înghiți  pământul sau ea este oferită ca ardere de tot (ebraică: Korban – jertfă, vine de la cuvântul Karov-aproape), în scopul de a se apropia. Când am corectat acest obiectiv de la primire la dăruire, ajungem mai aproape de Creator, de unde și numele Korban.

Aceste corecții nu au nimic de-a face cu carnea și sângele oamenilor sau cu evenimente tragice cum ar fi să fii înghițit în pământ, să fii ars, sau moartea cauzată de o plagă, deși aceste lucruri apar în lumea noastră. Mai degrabă, aceste descrieri se referă la corecțiile care apar în noi. Acesta este motivul pentru care se spune că omul este o lume mică.

Avem nevoie să verificăm și să descoperim Korah, Abiram, Datan și cele 250 de căpetenii în noi, ce înseamnă să fie egale sau inegale, care este scopul creației. Acesta este motivul pentru care avem nevoie să ne punem în ordine dorințele și intențiile.

De asemenea, trebuie să cautăm și să găsim ceea ce face parte din toiagul lui Aaron, toiagul lui Moise și a ceea ce înseamnă înflorirea lor în noi, atunci când de-a lungul căii, o persoană își deschide vasul pentru primirea Luminii Superioare și astfel, avansează.

Din Zohar- Și Korah a luat

“Korah a mers pe calea disputei, care este eliminarea și respingerea de sus și de jos. Și cineva care dorește să respingă corectarea lumii, se pierde din toate lumile. O dispută este îndepărtarea și respingerea păcii. Și unul care nu este de acord cu pacea nu este de acord cu Numele Lui Sfânt, deoarece Numele Lui Sfânt este numit Pace. ”

Zohar pentru toți, Korah, punctul 5

Șalom (pace) se referă la Șlemut (integritate), o stare pe care o vom realiza în cazul în care liniile din stânga și dreapta se completează una pe alta. Natura noastră și natura Creatorului se egalizează și se ajunge la conectare și Dvekut (adeziune). Acesta este rezultatul dorit ca efect al păcii, așa că ele nu vor fi niciodată opuse, detașate sau distanțate, ci mai degrabă sunt legate astfel încât le va fi imposibil să se despartă.

Trebuie să realizăm Dvekut cu evlavie, atunci când El și noi am devenit una. Cât de nerealist ar părea, aceasta este scopul, iar noi trebuie să acționăm în această direcție. Mai mult, cu cât avansăm în noi înșine, cu atât mai mult ne vom cruța de suferință.

Motivul pentru îndoieli pe calea spirituală

Motivul pentru care suntem constant plini de întrebări și incertitudini este că trebuie să ne dezvoltăm. Când întâlnim îndoieli serioase, am putea ajunge la o stare în care cerem pământului să se “deschidă și să ne înghită de vii.” S-ar părea că el ar fi operatorul, dar de fapt Creatorul este cel care operează. Observăm doar evenimentele care se petrec în fața noastră, ca și cum un film este redat în noi.

Treptat, vom dezvolta o viziune interioara care detectează calități, cum ar fi Moise, Aaron, Korah, Datan, Abiram, triburi, toiagul, și pământul din noi. Sortăm aceste elemente în calitățile noastre și vedem în noi situația ca pe o imagine. Aceasta se luminează pe măsură ce avansăm în a examina rețeaua de conexiuni dintre elementele.

În cadrul acestei rețele interioare a calităților – a celor 613 dorințe egoiste care au scopul de a primi – ne redirecționăm dorințele, astfel încât acestea să lucreaze în scopul de a dărui. Aceasta se numește “observarea celor 613 Mitzvot (porunci).” Lumina care vine și corectează intenția de a primi într-o intenție de a dărui este numită “efectuarea unui Mitzva (corectare / faptă bună).”

Când efectuăm Mițvot, descoperim lumea noastră interioară, iar în această lume, vedem cum ne putem conecta la alții. Acesta este modul în care ne descoperim sufletele și învățăm cum să le împlinim. Acestea sunt controalele, luptele, și conexiunile pe care le îndurăm și împlinirile pe care le primim. Acesta este modul în care descoperim lucrarea Creatorului. Aceasta este lucrarea reală a lui Dumnezeu pe care o efectuăm.

În acest fel, ajungem la o stare în care înțelegem scopul creației – corectarea creație și cum să o realizăm. În cele din urmă ajungem la o stare în care am înțeles totul. Este numită “Și toți Mă vor cunoște, de la cel mai mic dintre ei la cel mai mare.” Am obține un Kli (vas) complet, care se numește “o casă”, “Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate popoarele” ea este casa tuturor dorințelor noastre; toate sunt acolo, și în toate simțim de fapt Dumnezeirea întregului nostru suflet.

Glosar

Căpetenie

O “căpetenie” este calitatea care controlează în prezent toate celelalte calități.

Contorul invidiei

Aceasta este dorința de a socoti cât de mult am câștigat, cât de mult am primit, cât de mult am dat, cât de mult am avansat în spiritualitate. Am avansat în mod special prin invidie; este invidia bună. Invidia noastră față de mediul nostru ne îndeamnă să fim mai spirituali.

Core

Voința de a primi care apare alături de (spre deosebire de) calitatea lui Moise. Prin această dispută vom avansa.

Ciumă

Ciuma este un mod de corectare. Corectare care desprinde și aranjează intențiile mele de a primi, în scopul de a le corecta, pentru ca ele să fie în scopul de a dărui, să fie la gradul de Bina sau la gradul de Keter.

Foc din cer

Focul este Gevurot care apar pe linia de stânga, fără Hassadim. Aici pot fi diminuate Gevurot și bunele Gevurot. Este o corecție, forța corecției care vine de la stânga.

Sfânt

Gradul de Bina, dăruirea.

Ispășire

Lumina care vine și ne dă puterea de a ne căi2 pentru nelegiuirile noastre, pentru a le transforma din primire în dăruire. Toate nelegiuirile noastre, ego-ul nostru, tot ceea ce a fost în noi, devine acum dăruire.

Toiag

Toiagul este linia de mijloc prin care se atinge obiectivul. Dacă ne vom conecta în mod corespunzător la toate calitățile, toate discernăminte, el înflorește.

Înflorire

Linia de mijloc prin care ni se arată că suntem plini de lumină.

Sensul de “Pace, pace între Cel care este departe și Cel care este aproape”

“Ce este o dispută? Este îndepărtare și respingere de sus și de jos … îndepărtarea și respingerea păcii … pacea  de deasupra-  linia de mijloc, care este numită Tora, făcând pace între dreapta și stânga – și de jos, Moise. … O dispută este acolo unde sunt două contrarii … O dispută este necesară … pentru că este imposibil să corectezi ceva dacă nu cunoști defecțiunea. Prin urmare, atunci când cunoaștem conflictul dintre dorințe, putem face pace între ele. ”

Rav Baruch Așlag, Scrierile lui Rabaș, vol. 2

“Ce înseamnă în muncă ’Pace, pace între Cel care este departe și Cel care este aproape’”, p.1361

Noi trebuie să respectăm disputele, dar să le facem constructive, după cum este scris, “o contradicție între bătrâni, construiește” (Talmud babilonian, Nedarim, 40a), iar prin asta ne atingem scopul.

Din Zohar:

Ce sublime sunt cuvintele Torei, ce preţioase sunt ele. „Ele sunt mai de dorit decât aurul, da, mai mult decât cel mai fin aur, şi mai dulci decât mierea şi picurele din fagure”. Ele sunt minunate Sus; sunt minunate pentru toţi. Este aşa, fiindcă ele sunt Numele Sfânt, şi oricine care face uz de Tora, face uz de Numele Sfânt şi este îndepărtat de la orice rău. Este îndepărtat în această lume, şi este îndepărtat în lumea următoare. Oricine care se angajează în Tora se prinde în pomul vieţii. Şi fiindcă el a fost prins în pomul vieţii, el este prins în tot, după cum este scris „Ea este pomul vieţii pentru aceia care sunt stăpâniţi de ea”.

Oricine se angajează în Tora, are libertatea totală, libertatea de moarte. Aceasta este aşa, deoarece libertatea, Bina, se află deasupra sa şi îl stăpâneşte. Dacă oamenii lui Israel s-ar fi încoronat singuri în Tora, ei ar fi fost salvaţi de orice şi nu ar mai fi fost în exil… din moment ce libertatea este găsită în Tora. Tora este puterea celui drept.

Zohar pentru toți, Core, punctele 1 și 2

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts