Pericopa Lech Lecha (Mergi mai departe)

0
21

Lech Lecha (Mergi mai departe)

Geneza 12: 1 – 17: 27

Rezumat

Porțiunea Lech Lecha (Mergi mai departe) începe cu comanda pe care o primește Avram să meargă mai departe în țara Canaan. Când Avram ajunge în țara Canaan, foamea îl forțează să continue drumul mai jos, spre Egipt. Acolo, servitorii Faraonului o iau pa Sarai (soția lui Avram). În casa Faraonului, Avram a prezentat-o pe Sarai ca fiind sora lui, temându-se pentru ea. Creatorul l-a pedepsit pe Faraon pentru fapta sa cu lovituri mari și grele, așa că, acesta i-a înapoiat-o pe Sarai lui Avram.

Cand Avram s-a întors în Canaan, a izbucnit o luptă între păstorii care păstoreau vitele lui Lot și cei care păstoreau vitele lui Avram, așa că Avram s-a despărțit de nepotul său Lot.

A pornit un război între patru regi din regatele din Babilon și cinci regi din pământul Canaan, Lot este luat prizonier și Avram se duce să-l salveze.

Sarai nu poate avea copii, așa că o dă pe slujnica ei egipteană, Hagar, lui Avram și au împreună un fiu numit Ișmael.

Creatorul face legământ cu Avram „Legământul Părților” prin care Creatorul îi promite lui Avram pământul Canaan și că va avea mulți urmași, și va fi tatăl la o mulțime de popoare, așa că îi schimbă numele din Avram în Avraam (Av – tată; Am – popor). Avraam și neamul lui trebuie să păzească Legământul semnat prin circumcizia lui, și a tuturor bărbaților din neamul lui. Creatorul schimbă și numele soției lui, din Sarai în Sara.

La sfârșitul porțiunii, Creatorul îi promite Sarei că va avea un fiu al cărui nume va fi Ițhah/Isaac (cel ce râde).

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Toate povestirile din porțiunea aceasta sunt în interiorul nostru. În percepția corectă a realității, această lume nu există, și nici istoria sau geografia, sau povestirile din această porțiune. Toate sunt evenimente care au loc în interiorul nostru.

Înțelepciunea Cabalei explică faptul că percepția realității este o chestiune profundă, referitoare la psihologia noastră cea mai intimă, la simțurile noastre, și la structura noastră psihică.

Tora ne spune adevărul despre felul în care ne-am dezvoltat, și toți oamenii sau evenimentele pe care le descrie, sunt forțele noastre mentale. Avraam, de exemplu, este tendința de dezvoltare către Spiritualitate, dorința de apropiere și de descoperire a Creatorului.

Povestea lui Avraam în Babilon este în realitate revelarea că numai o singură Forță există și conduce lumea și apare dorința de a descoperi acea Forță. Oricine simte această dorință de a descoperi cine și cum îi conduce destinul lui, sau se întreabă „Care este sensul vieții?”, este la același puct de început, punctul Avraam, și forța Avraam lucrează în interiorul acelui om.

Gândindu-se la ceea ce are de făcut, Avraam a simțit că trebuie să avanseze la treapta următoare. El a simțit de fapt Natura împingându-l mai departe, spunându-i „Mergi mai departe din țara ta, de la neamul tău, din casa tatălui tău, în țara pe care am să ți-o arăt”. Unde? Acolo unde Eu am să-ți arăt, acolo unde vei găsi echilibrul în care să te poți realiza.

Maimonide și alți cabaliști, au scris că în acest fel Avraam s-a mutat în țara Canaan cu tot neamul lui și cu mii de oameni care au părăsit Babilonul împreună cu el, și au format „casa lui Avraam”. Când Avraam a ajuns în țara Canaan, a obținut o nouă dorință, numită „Canaan”.

Cuvântul Ereț (țară) vine de la cuvântul Rațon (dorință). Avraam a descoperit că acea dorință nu îl încurajează suficient, a simțit „foamea” și nu a știut ce o să-l hrănească și o să-l susțină în acest punct, țara Canaan, fiindcă țara Canaan este țara dăruirii, iar el nu era încă în acea stare în care să poată obține dăruirea. De aceea, s-a format o nouă situație care l-a silit să se atașeze de dorința de primire. Asta l-a făcut să coboare în Egipt.

Aici a apărut o dorință mare, nouă, în care omul simte că sunt necesare mai multe etape și că este cerută creșterea egoului, fiindcă egoul din starea „Babilon” nu era de ajuns. Fiindcă egoul crește, cere satisfacție. Dar asta stârnește teama că, dacă el va lucra cu egoul în intenția de dăruire numită „Avraam”, asta nu va fi de ajuns ca el să se mențină, și astfel, omul ar putea distruge intenția.

De aceea, omul nu este dispus să lucreze cu egoul, cu opoziția care crește în el. Dorința mică din om spune că aceasta „Este sora, nu soția mea”. Omul devine gata să se abțină complet de la dorința completă numită „Sara” și să rămână numai în intenția de dăruire numită „Avraam”.

Din cauza creșterii egoului din noi, ne lipsește senzația de împlinire. Din contră, simțim o lipsă grozavă și ne simțim goi. Faraonul este starea imprimată în noi care cere „ce-mi iese din asta?”. Se pare că starea curentă este mai rea decât cea pe care am avut-o înainte și de aceea, Faraonul îi spune lui Avraam să-și ia înapoi dorința numită Sara, fiindcă el nu se poate descurca cu ea. Faraonul a vrut să rămână în corporal, așa cum a fost, în timp ce dorința „Sara” este extindere din Spiritualitate.

Aceste două părți din noi sunt în continuă luptă. Ele alternează – Avraam crește și cade, și atunci Faraonul crește și cade. Seamănă cu mersul, așa cum pășim cu piciorul drept, apoi cu piciorul stâng, și asta face mica diferență, cum o numim noi, fiindcă ele dobândesc nume diferite la diferite grade.

Când Avraam și cei care îl însoțesc se întorc în țara Canaan, se ridică o problemă între păstorii vitelor lui Lot și păstorii vitelor lui Avraam. Cuvântul Lot înseamnă blestem. Se ridică întrebarea „Pe care drum ar trebui omul să meargă, pe direcția scopului primirii, sau pe direcția scopului dăruirii?” Încă o dată omul devine dezorientat și nu știe ce să facă. Aceasta este cearta referitoare la locuri și fântâni. În ciuda tuturor, omul alege să facă distincția între cele două forțe – primirea și dăruirea.

Asta ne învață că, în timpul dezvoltării sunt multe evenimente în care noi trebuie să ne uităm în egourile noastre și să vedem cum cresc în noi. Și totuși, noi trebuie să nu fim de acord cu direcția răului, dar, trebuie și să ne abținem să-l distrugem. Trebuie mai degrabă să ne abținem de la asta, așa cum s-a abținut și Avraam cu Lot, pe care l-a salvat mai târziu din Sodoma.

Acestea sunt modificările bilaterale care se petrec în noi. Folosim Kelim-urile (vasele) noastre rele, ca și pe cele bune, calitățile noastre bune și pe cele rele, și toate gândurile de care avem nevoie, fiindcă din asta învățăm. Când Avraam încheie cearta cu păzitorii vitelor lui Lot, el poartă război cu cei patru regi care trăiesc în țară. Vedem încă o dată că dezvoltarea omului este o luptă continuă. Deși regii, forțe mari, dorințele mari ale omului, nu-i permit acestuia să intre în țara Canaan și înconjoară Canaanul, omul dorește să obțină un anume grad spiritual în care el să înceapă să-L simtă pe Creator, Forța generală a Naturii, etrnitatea și perfecțiunea în Natură. Dar, este imposibil fiindcă aceste Malhut-uri (Malhut=Regat), acești regi, stau în cale și o blochează.

În urma acestui război, Creatorul i se arată lui Avraam și îi spune că face cu el un Legământ și că acest pământ va aparține cu adevărat calității Avraam care crește și se dezvoltă deasupra calității de Faraon, deasupra războaielor, și deasupra lui Lot. Acum, acea calitate este mare și destul de puternică și este stabilită suficient pentru a intra cu ea în țara Canaan. Aceasta este calitatea care permite omului să obțină scopul Creației, revelarea Creatorului și obținerea de Dvekut (alipire) cu Creatorul.

În scopul obținerii efective a gradului următor, contactul cu Creatorul, avem nevoie de o forță care să „nască” gradul următor. Noi suntem cei care naștem noile stări, dar dorința de primire, Sara, nu poate fi încă forța care să dea naștere sub calitatea de Avraam. Calitatea Avraam este încă slabă în intenția ei de a dărui și nu poate să nască din dorința de primire numită Sara. Poate însă să o facă cu linia din dreapta, forța din dreapta, dar numai cu acea parte din ea numită Hagar. Vlăstarul este Ișmael – o forță care aparține dreptei de Bina, numită Klipa (coajă) din dreapta.

În final, urmând Legământul și multe corectări, Avraam ajunge la starea în care poate lucra și cu dorința generală de primire numită Sara. Asta se întâmplă atunci când Sara dă naștere, și, prin urmare, dă o mare bucurie în această porțiune.

Întrebări și răspunsuri

Lui Avraam i se spune să meargă din Babilon în Canaan. Ce înseamnă să te muți de la o dorință la următoarea, și cum se simte aceasta în țara Canaan?

Noi suntem într-un proces constant de schimbări, doar că nu suntem conștienți de ele. Tora vorbește despre schimbările conștiente prin care trecem, luând hotărârea că vrem cu adevărat să ne schimbăm dorințele. Dorința de primire este toată substanța noastră. Ne schimbăm de la o dorință la alta, din țară în țară. Este o maximă care spune „schimbi locul, schimbi norocul”. „Locul” este dorința prin care observăm lumea. Dorința este totul, este fundamentul de la care pornim în fiecare acțiune.

Fiecare nume sau cuvânt care este menționat denotă de fapt o dorință. În Înțelepciunea Cabalei vorbim de Aviut (grosime), Masah (ecran) și Reșimot (amintiri) care determină starea de Neșama (suflet). Aici vorbim de asemenea, de aceleași schimbări prin care trecem, cu excepția terminologiei, care este diferită.

„Mergi mai departe” înseamnă că omul va trebui totdeauna să simtă că începutul căii este Yesod (fundamentul) și că avansează tocmai atunci când trece de la o stare la alta. Omul trebuie să îndeplinească aceste instrucțiuni și să treacă de la o stare la alta, până când ajunge la sfârșitul corectării lui. De aceea, „mergi mai departe” este o acțiune pe care Creatorul așteaptă de la noi să o facem.

Asta înseamnă că noi putem merge numai dacă înțelegem că schimbarea se poate întâmpla numai prin unitate. Toată diferența dintre gradele spirituale este că omul devine din ce în ce mai conectat, și conectează toate elementele în interiorul lui, până la obținerea scopului. Nimic nu este creat fără motiv. Avem nevoie de toate puterile noastre mentale: Faraonul, Lot, vitele lui Avraam, vitele lui Lot, regii care sunt în țară, Balaam, Balak, Haman, păcătoșii, precum și cei drepți. La final, Tora ne învață cum să conectăm toate forțele noastre mentale și să devenim un individ complet.

Ce înseamnă, din punct de vedere al dorinței, țara Canaan?

Canaan este țara care precede țara lui Israel. Este unul din grade, cel de dinaintea țării Israel.

Este cineva deja pe calea spiritualității dacă este trezit punctul lui din inimă?

Da. Odată ce se trezește în om punctul din inimă, el nu mai poate sta în „Babilon”. Un astfel de om trebuie să părăsească Babilonul și să urce la gradul țării Canaan. El progresează împreună cu cei care i se alătură, acele dorințe cu care el poate lucra, și se ridică la un alt grad, unde el crede în direcția dăruirii și a Hesed (milă), în direcția pe care o simbolizează Avraam.

Din Zohar: Mergi mai departe să te corectezi

Deoarece Creatorul a văzut trezirea și dorința lui, imediat El i s-a revelat lui și i-a spus: „Mergi mai departe să te cunoști pe tine și să te corectezi. Adică, el ar trebui să se oprească să cântărească Forțele Superioare, dar să ridice MAN și să extindă un Zivug (cuplare) mare cu Masah-ul (ecranul) care i s-a arătat, prin care el va fi răsplătit cu extinderea de Daat pentru el, și să se corecteze.

Zohar pentru popor – Leh Leha, paragraf 28

Obținerea unui grad înalt este făcută de Aviut-ul (grosimea) noii dorințe, și prin intenția asupra aceelei dorințe. Dacă omul face Zivug de Hakaa (cuplare prin lovitură), obține revelarea Luminii Superioare la gradul în care a fost făcut Zivug-ul.

Ce înseamnă că Creatorul a văzut trezirea lui?

Omul primește trezirea din planul general al Creației. Fiecare din noi are un timp în care începe să se trezească. „Motorul” general al tuturor sufletelor se schimbă ca un contor, și emite ordine pentru fiecare în parte. Dintr-o dată te trezești, vrei, ești condus. Ți se dă trezirea la Spiritualitate o dată, de două, sau de trei ori într-o viață, și tu trebuie să răspunzi, trebuie să iei inițiativă și să începi singur să avansezi.

Ce se întâmplă când omul vede că nu mai poate avansa?

Atunci când, dintr-o dată, începi să descoperi că nu mai poți avansa în Spiritualitate, înseamnă că tu cazi încă o dată în dorința egoistă, la Faraon. Cobori în Egipt încă o dată. Este bine, și așa trebuie să se întâmple. Trebuie să-ți intensifici egoul pentru a putea avansa, fiindcă el este tot materialul tău. Marea dorință de primire este toată substanța Creației. Fără Faron, nu vei fi în stare să ajungi la Muntele Sinai.

Trebuie să ai „un munte” de rău, de ură, pe care l-ai luat de la Faraon. Întreaga dorință care apare în tine, devine muntele în jurul căruia tu simți ura față de ceilalți. În acel punct îți spui „Trebuie să am Tora; nu am altă alegere, trebuie să am Forța care să mă corecteze, Forța numită Lumina Reformatoare”. Progresul este întotdeauna făcut din două direcții: pe de o parte este creșterea dorinței egoiste, iar pe de altă parte, omul trebuie să vadă că are intenția de dăruire.

Ce este Klipa-ua (coaja) din dreapta, și cum se poate ca Avraam, calitatea de Hesed, să nască Klipa?

Calitatea de Avraam este numai începutul, nu este întreaga corectare. Deci, este dorința inițială a omului, clară, lipsită de Aviut (grosime). Când cineva se conectează la propriul Aviut, pentru a avansa, dreapta și stânga se conectează prin analizarea dorinței. Omul trebuie să despartă și să analizeze cu care dorințe poate lucra, și cu care încă nu poate, cu toate că, mai târziu, la un grad mai înalt, el le va corecta și pe acestea.

Mai mult, prin nașterea fiului său, cu dorința parțială numită Hagar, condițiile s-au schimbat. Sarai devine Sara, și Avram devine Avraam. Acestea nu sunt pur și simplu nume diferite. Prin aceste corectări ajungem la starea în care lucrăm cu o nouă dorință diferită, numită Sara, și cu o intenție nouă, diferită, cunoscută ca Avraam, cel ce naște începutul nației.

Ițhac este începutul nației?

Nu numai Ițhac, sunt trei linii împreună: stânga, dreapta, și cea din mijloc, Israel. În plus, sunt două Klipot (coji): Ișmael în dreapta și Esav în stânga. Asta nu înseamnă că ei sunt complet viciați/greșiți, ci numai că, cu timpul, și ei vor fi corectați.

Klipa-ua din dreapta, Ișmael, încă luptă împotriva tuturor, chiar și azi.

Va rămâne așa până la sfârșitul corectării, până când ne vom contopi unii cu alții, și ne vom uni.

Circumcizia înseamnă „tăierea” din dorință?

Da, dar circumcizia este mai mult decât „o tăiere”, reprezintă de asemenea și Klipot (coji), dorințe cu care nu poți lucra. Deocamdată reprezintă Klipot, până când devin Kdușa (Sfințenie). Problema este în tine, tu nu poți lucra cu dorințe atât de intense cu orientare spre dăruire, fiindcă, dacă primești plăcerile, le voi lua pentru tine, în loc să le dăruiești celorlalți.

Ce înseamnă să faci Legământ cu Creatorul?

Să faci Legământ cu Creatorul înseamnă să faci orice angajament este necesar. Legământul este o reorganizare interioară specială care-i permite omului – împreună cu forțele lui – să se poziționeze într-o situație în care el nu va face niciodată greșeli, prin toate gradele viitoare, cu condiția să mențină un anumit principiu.

Mă va ajuta Creatorul din cauza Legământului?

Legământul înseamnă că Creatorul te ajută. Este Natura, Creatorul=Natura. „Eu, Domnul, nu mă schimb” înseamnă că de acum încolo, tu recunoști un anumit principiu. Dacă rămâi în el, ți se garantează că eviți greșelile, orice deviații și orice păcate. Avansarea spirituală este totdeauna spre un grad pe care tu nu-l cunoști încă. De aceea, tu trebuie să fii sigur că atunci când avansezi, nu greșești. Legământul este forța care te duce în siguranță de la un grad la altul.

Există două Legăminte: Legământul Părților și circumcizia. Circumcizia a devenit un principiu iudaic în lumea corporală și reprezintă și azi o poruncă. Unii o consideră o tradiție barbară. Care este rădăcina spirituală a circumciziei?

Rădăcina rezultă din nevoia de a scăpa de dorința de primire pe care omul nu o poate corecta. Este ceea ce noi facem tot timpul, incluzându-le pe Sara și Hagar, și așa mai departe. De fiecare dată, analizăm dorința de primire care, pe de o parte crește, iar pe de altă parte, e nevoie să „tăiem” o parte din ea, asemenea cu sfârșitul Parțuf-ului (feții). Noi trebuie să ne hotărâm „Nu mă pot descurca cu această parte deocamdată”. Despre asta se vorbește și în Mițvot-urile (poruncile) pozitive și negative („fă” sau „nu face”). De ce „să nu fac”? Pentru că este o dorință de primire pe care nu o pot folosi.

De aceea, în orice situație, trebuie să distingem între dorința pe care o folosim și dorința pe care nu o folosim. Locul analizării este numit „Roș (cap) al Parțuf-ului (feței)”, și aceasta este prima analizare pe care trebuie să o facem totdeauna, înaintea fiecărei decizii.

Prepuțul reprezintă dorința pe care nu o putem folosi?

Da, prepuțul, expunerea, și picătura de sânge. Acestea sunt toate corectări care se petrec în intensitatea dorinței și în natura ei, cu care noi nu putem lucra curent în favoarea celorlalți, nici măcar în favoarea noastră, fiindcă suntem în Spiritualitate și nu le folosim. Decizia de a te abține de la folosirea lor, se numește „circumcizie”.

Se menționează în porțiune că Lot a fost luat prizonier. Cine l-a capturat, și ce înseamnă prizonierat?

A fost luat captiv de dorința egoistă a Sodomei. Sodoma, comparativ cu starea în care suntem noi, este o stare de mare dreptate, și noi încă îndrăznim să spunem „legea sodomită”.

Vrei să spui că noi suntem mai rău decât în legea Sodomei?

Da, legea Sodomei este „ce este al meu, e al meu, și ce este al tău, e al tău”, eu nu mă ating de tine și tu nu te atingi de mine. Chiar dacă pot fura ceva de la tine, nu o fac. Sau, chiar dacă te pot folosi, am să evit asta. Nu îți vând ceva rău și nici nu te manipulez prin reclame. Pe scurt, nu te exploatez.

Atunci, legea Sodomei nu sună așa de rău.

Sigur. Dacă am fi trăit azi după legile Sodomei, ar fi fost un pas înainte pentru noi. A fost un motiv bun pentru care Lot a fost inclus în asta. Până la urmă, el este apropiat lui Avraam, aceste calități nu sunt atât de îndepărtate. Avraam vine să-l salveze, deoarece calitatea Sodomei este necesară pentru a obține ceva pentru corectare. De aceea, când Avraam vine în Sodoma, el analizează dorințele care pot fi salvate de acolo, iar celelalte, care nu pot fi analizate, trebuie să treacă prin răsturnarea Sodomei.

Mesajul porțiunii

Mesajul porțiunii este cu adevărat „mergi mai departe – Leh Leha”. Trecem de la stare la stare numai prin schimbări în dorințele noastre. În fiecare moment, examinăm și analizăm dorințele noastre pentru a decide pe care dorințe le putem folosi, și pe care nu putem, ce dorințe va trebui să „omorâm” și ce dorințe va trebui să le „tăiem” de la noi.

Analizez totdeauna cu ce pot să avansez prin iubire pentru ceilalți către iubirea pentru Creator. ”Mergi mai departe” este calea care mă ghidează, și este singura pe care merg.

Glosar

Mergi mai departe

Du-te mai departe din dorința ta, indiferent cât de bine îți poate părea. Trebuie să vii la o nouă stare, un nou grad. De fiecare dată, “Mergi”, indică faptul de a fi în mod constant pe drum, să mergi în sus.

Canaan

Canaan este țara lui Israel, atunci când acesta nu este încă pe deplin corectat.

Foame

Foame înseamnă că nu pot satisface voința mea de a primi, dacă eu sunt ca un egiptean, sau că nu pot satisface dorința mea de a dărui, dacă eu sunt ca un evreu, care caută unirea cu Creatorul.

Soră

Există mai multe nume pe care le folosim pentru a ne referi la dorința de a primi. Printre acestea se numără “soră”, “soție” și “servitoare”. Cuvântul, “Soră” se referă la dorința de a primi pe care o poți utiliza cu umplerea Hochma (înțelepciune), așa cum este scris: ” Zii înţelepciunii: ‚Tu eşti sora mea!’ Şi numeşte priceperea prietena ta” (Proverbe 7: 4).

Servitoare și Femeie

Servitoare este atunci când o persoană folosește dorința de a dărui, în scopul de a dărui. O femeie este atunci când o persoană se umple cu primire pentru a dărui, pentru care este deja posibil să aibă copii.

Fertilitate, Naștere

Cele două cuvinte de mai sus se referă la atunci când dăm naștere următoarelor grade, următoarei stări.

Legământ

Un legământ este atunci când am dobândit voință, înțelegere, senzație și sprijin, atunci când am asistat la trecerea de la o stare la alta fără greșeală. Dacă astăzi nu există iubire între noi, facem un legământ să ne susținem mâine, la fel de bine. Legământul ne ajută atunci când dorim cu adevărat ca asta să se întâmple mâine. Legământul este o forță în natură care ne ajută să ne menținem starea.

Din Zohar:

Acestea sunt generaţiile cerurilor şi pămâtului în Creaţie

Pofta femeii pentru bărbat face un suflet. Și, de asemenea, dorința bărbatului pentru femeie și adeziunea sa cu ea produce un suflet care cuprinde sufletul din pofta femeii și o ia. Astfel, pofta celui inferior, femeia, este inclusă în dorința celui superior, bărbatul, iar cele două suflete devin unul, fără separare.

Și apoi femeia conține totul, luând ambele suflete și devenind impregnată de bărbat în ele. Pofta celor doi devine atașată și ei devin ca unul. Prin urmare, totul este amestecat unul cu altul și atunci când sufletele ies, bărbatul și femeia sunt amestecate în ele ca unul.

După aceea, când coboară în lume, bărbații și femeile se separă unul de celălalt; unul se întoarce în felul acesta, iar celălalt se întoarce în felul acesta, iar mai târziu, Creatorul îi împerechează. Dar cheia pentru Zivug nu este dată nimănui altcuiva, doar Creatorului, căci numai El știe cum să-i împreune, ca să-i unească în mod corespunzător, astfel încât să devină masculin și feminin al aceluiași suflet.

Zohar pentru toți– Lech Lecha, punctele 205 – 207

Este scris: “Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine”. La început, “Eu sunt a iubitului meu”, iar după aceea, “Și el dorește de mine”. “Eu sunt a iubitului meu” este să-i dăm mai întâi un loc pentru el cu o trezire de jos și apoi “Și el dorește de mine”.

Divinitatea nu este prezentă cu cei răi. Când o persoană vine să se purifice și să se aducă mai aproape de Creator, Divinitatea este asupra sa. Este scris despre ea, “Eu sunt a iubitului meu”, mai întâi, și apoi, “Și el dorește de mine”, deoarece de când cineva vine să se purifice, este purificat.

Zohar pentru toți– Lech Lecha, punctele 268 – 269

„Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?” Totul este cu permisiunea Creatorului. Nu este așa cum pare în stele și noroc care ne arată ceva, iar Creatorul schimbă asta în altceva. „Și cine este stâncă în afară de Dumnezeul nostru?” înseamnă că nu există niciun pictor (zugrav) precum Creatorul. El este pictorul perfect, care face și pictează o formă în interiorul unei forme, un făt în măruntaiele mamei, și completează acea pictură cu toate corectările, și insuflă un suflet mare în el asemănător cu Corectarea Superioară.

Zohar pentru toți– Lech Lecha, punctul 368

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts