Pericopa Mișpatim (Hotărâri)

0
212

 Mișpatim (Hotărâri)

Exodul 21:1 – 24:18

Rezumat

În porțiunea Mișpatim (Hotărâri), Creatorul îi dă lui Moise un set de legi și hotărâri referitoare la subiecte diverse: între oameni, sclavi evrei, servitoare evreice, crimă, furt, împrumut de bani etc. Creatorul impune, de asemnea, legile referitoare la om și Dumnezeu, carne și produse lactate, Șabat (ziua a șaptea), Șmita (anul de pauză, când nu se cultivă pământul respectiv) etc.

Moise transmite copiilor lui Israel mesajul că El îi va ajuta să intre în țara lui Israel, și îi avertizează despre practicarea idolatriei. Moise citește în fața lor din cartea legământului, și poporul răspunde „Vom face și vom asculta” (Exodul 24:7). Moise construiește altar și oferă sacrificii Creatorului, și, este semnat un legământ între popor și Creator. Moise îndeplinește porunca Creatorului, urcă pe Muntele Sinai însoțit de servitorul său, Ioșua, pentru a primi tablele legământului, și stă acolo 40 de zile și 40 de nopți.

Comentariu făcut Dr. Michael Laitman

În porțiunea Mișpatim (Hotărâri), Moise urcă pe Munetele Sinai, cu toate că a primit deja toate legile și hotărârile, și cu toate că copiii lui Israel deja au ținut Tora și legile referitoare la ofrande. Acest lucru ne spune că legi și hotărâri sunt ceva, iar Tora este altceva.

Porțiunea detaliază toate legile Lumii Spirituale, tot ceea ce omul are nevoie să știe. Pentru a fi în stare să facem asta, trebuie să primim Tora. Tora a fost dată fiindcă „Am creat înclinația rea, Am creat pentru asta Tora drept condiment” (Talmudul Babilonian, Masehet Kdușim 30b). Adică, omului i se arată cine este el, în comparație cu ce ar trebui să fie la gradul de „om”, în starea de iubire pentru ceilalți și conexiune între toți, o stare de corectare a tuturor dorințelor egoiste.

De aceea vin întâi legile. Cel care începe să studieze Înțelepciunea Cabalei înțelege că întâi el trebuie să se corecteze pe sine, să-și corecteze atitudinea față de grup, de oameni, de lume. Sunt multe corectări interioare ale înclinației rele pe care omul trebuie să le facă. Când el înțelege ceea ce trebuie să facă, atunci vine timpul primirii Torei. Omul învață să primească Lumina care-l corectează în timpul studiului.

În acest fel obținem treptat Lumea Superioară, Creatorul, Forța Superioară care umple Lumea Superioară. De aceea este spus „Vom face și vom asculta”: întâi trebuie să facem, și apoi, în vasele (Kelim) corectate pe care le-am construit, descoprim Creatorul care umple acele vase.

Porțiunea explică structura sufletului fiindcă asta este tot ceea ce este. Cu toate că și acum trăim în suflet, simțim și înțelegem această lume din interiorul sufletului, la un grad foarte limitat, la gradul mineral. Această porțiune ne spune cum să deschidem sufletul, Kli-ul, și cum să-l corectăm și să-l dezvoltăm. Asta ne permite să depășim limitele acestei lumi.

Când corectăm toate nivelurile sufletului, adică dorințele corupte, le deschidem și descoperim în interiorul lor o dimensiune mai înaltă, Lumea Superioară. Deci, în plus față de percepția acestei lumi, simțim și Lumea Superioară, după cum e scris „Vei vedea lumea ta în viața ta” (Maasehet Brahot 17a). Tora ne-a fost dată pentru a ne deschide către percepția Lumii Spirituale, astfel încât să putem trăi în ambele lumi, prin percepția noastră actuală, prin corpurile noastre, până când înțelegem că acesta nu e cu adevărat corpul nostru.

Azi, întreaga lume, întreaga umanitate, este în criză. Este o fază a tranziției de la percepția acestei lumi, la percepția a uneia în plus, a Lumii Spirituale.

În conferințele în care se discută despre viitorul lumii, savanții și psihologii afirmă că toată umanitatea este în tranziție către o nouă percepție. Prin urmare, vedem că trecem la legi noi și la o nouă percepție a realității.

Mișpatim (Hotărâri) este pertinentă azi, fiindcă descoperim că nu știm regulile care influențează lumea noastră, făcând dificil pentru noi să-i facem față. Când vom începe să cunoaștem lumea, vom descoperi că pentru a-i face față, avem nevoie de Tora, de o instrucțiune, fiindcă „Am creat înclinația rea; Am creat pentru asta Tora drept condiment”.

Vom recunoaște că nu avem puterea Luminii Reformatoare, Tora Luminii, adică Înțelepciunea Cabalei, prin care să obținem corectarea naturii umane. Cu natura corectată, vom vedea o realitatea nouă, extinsă.

Când Moise ajunge cu Ioșua la Muntele Sinai, îl lasă pe acesta jos, și el urcă. Stă pe munte „40 de zile și 40 de nopți” (vezi Geneza 7:4 și Exodul 24:18) pentru a primi puterea Torei. Asta înseamnă că el a fost înălțat un grad.

Omul este o lume mică. De aceea, noi trebuie să ajungem să vedem că toată realitatea este în noi. În interiorul nostru sunt toate legile, toate hotărârile, poporul lui Israel, toate părțile dorinței noastre de primire, pe care trebuie să le aranjăm ca structură a sufletului. Lăsăm jos ceea ce considerăm a fi „Ioșua”, în timp ce Moise urcă în vârful muntelui. Când asamblăm imaginea corect pentru faza progresului nostru spiritual numit „porțiunea Mișpatim”, avansăm spre obținerea scopului Creației. În această stare, ne simțim ca unul care urcă muntele și e gata să intre în contact cu Creatorul.

Întrebări și răspunsuri

Porțiunea detaliază multe reguli, cum ar fi cele referitoare la sclavii evrei sau la carne și produse lactate. Acestea sunt împărțite în două părți, între om și om și, între om și Dumnezeu. Pe de o parte, spunem că totul se referă la relațiile dintre oameni, și pe de altă parte, spunem că totul este despre conexiunea cu Creatorul. De ce facem divizarea asta?

Toate regulile sunt destinate corectării sufletului, adică a dorinței noastre de primire. Tot ceea ce a fost creat a fost dorința de primire, și fiecare din noi este cufundat în dorința noastră de primire. Dorința de primire este împărțită în 10 Sfirot: Keter, Hohma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Iesod și Malhut. Este divizată de asemenea în trei linii, în 5 Bhinot (faze) și în Aviut (grosime, niveluri de dorință) Șoreș, (rădăcină), 1, 2, 3, 4. Ea conține totul.

Trăim în interiorul dorinței noastre de primire numită Neșama (suflet) și Creatorul este Forța generală de dăruire, de iubire. Când suntem în interiorul dorinței noastre de primire, și nu în dăruire și iubire, nu-L descoperim pe Creator în sufletul nostru. El este ascuns. Îl putem descoperi doar dacă corectăm dorința noastră de primire, astfel ca ea să lucreze pentru a dărui, să lucreze în iubire pentru ceilalți. În acest proces apare forța de dăruire și iubire numită „Creatorul”.

Deci, cum o corectăm, cum abordăm corectarea? Toată lumea greșește în această întrebare. Toată lumea crede că înțelege de ce avem nevoie în viață. De aceea sunt atât de multe religii și sisteme de credințe. Dar nimeni în afară de adevărații cabaliști nu are nicio noțiune clară.

De fapt, Tora noastră e foarte simplă. Este chiar și scris „este un singur lucru simplu” (Midraș Raba, Dvarim, Porțiunea 11). Omul trebuie să se alăture unui grup care este angajat numai în iubirea față de membrii săi, și acesta este scopul. Dacă noi suntem „ca un om într-o singură inimă” (Rași, Exodul 19b), vom primi Tora. Dacă nu, aici va fi locul mormântului nostru, după cum e scris „Dacă primiți Tora (Legea), foarte bine, dacă nu, aici va fi mormântul vostru” (Talmudul babilonian, Avoda Zara, p 2p). Deci, totul este legat de conexiune.

În iubirea față de omenire, există două faze. Prima este „Ceea ce urăști, altuia nu face”. (Masehet șabat 31a). Apoi, urmează „Iubește aproapele ca pe tine însuți”….„Este Lege mare în Tora” (Talmudul Ierusalmitean). Amândouă fazele trebuie îndeplinite în grup. În grup învățăm toate legile referitoare la relațiile om cu om.

Când înțelegem, știm și ne-am însușit aceste legi, și când putem să le simțim, înțelegem cum să avansăm de la iubirea pentru om, la iubirea pentru Creator, pentru Dumnezeu. Se întâmplă atunci când urcăm la starea „Și vei iubi pe Dumnezeul tău cu toată inima, și cu tot sufletul tău, și cu toată puterea ta” (Deuteronom 6:5). În această stare, când suntem angajați în iubirea pentru ceilalți,  obținem mintea, inima, înțelegerea și înclinația către acest scop. De aceea trecem de la iubirea pentru oameni, la iubirea pentru Creator.

Sunt legi referitoare la relația om cu om și legi referitoare la relația om cu Dumnezeu. De ce simțim că este mai ușor să respectăm poruncile referitoare la relația om – Dumnezeu?

Este mai ușor fiindcă atunci când îndeplinim Mițvot (porunci) referitoare la relația om – Dumnezeu, simțim că putem spune orice. Este de ajuns să punem un bilețel într-o crăpătură din Zidul Plângerii în Ierusalim ca să ne liniștim. E plăcut, nu primim niciun răspuns, nimeni nu ne spune dacă avem dreptate sau nu, dacă este de ajuns, sau nu. Însă, prin prieteni, rude, oameni în general, neamul, țara, și omenire, trebuie să ajungem în fapt la scop ca să putem analiza dacă îi iubim sau nu.

„Iubire” înseamnă că omul ia dorințele celorlalți, le satisface cât de mult poate, având grijă întâi de ele, și apoi de dorințele lui. Asta înseamnă iubire. Înseamnă să-i servești pe ceilalți sub toate formele, în loc să te servești pe tine. Astăzi, așa ceva pare imposibil, așa că, e mai simplu să dai asta la spate și să spui: „N-ai grijă, mergi mai departe cu Creatorul”. Asta însă, ne duce foarte departe de adevărata Tora.

Din Zohar: Înfăptuirea judecății, dimineața

De ce vede Creatorul potrivit să dea Dinim (judecăți) lui Israel, adică Porțiunea Mișpatim (hotărâri), după cele 10 Porunci? Tora a fost dată lui Israel din partea de Gvura. Din acest motiv, ei trebuie să facă pace între ei, prin judecăți și hotărâri, astfel ca Tora să fie ținută cu doate părțile sale. Lumea există numai prin Din (judecată), pentru că fără Din, nu ar exista. De aceea, lumea a fost creată în Din, și există.

Zohar pentru popor, Mișpatim, cap. 517

Lumea trăiește prin judecată fiindcă Creatorul a creat numai dorința de primire, o dorință egoistă care vrea să se satisfacă pe sine și să se simtă bine. Nu există nimic în realitate în afară de dorința de dăruire, adică Forța Superioară și dorința de primire, adică forța creaturii. Tot ceea ce există este  echilibrul dintre aceste două forțe. Putem să vedem și cum se desfășoară în ordinea lumilor, în Yod-Hey-Vav-Hey, cum își are rădăcinile și cum atârnă în jos către această lume.

Această lume este de asemenea construită pe patru principii de bază. Dacă acestea nu există, nu ar fi posibil ca universul și stelele, pământul și viața de pe el să se susțină. Aceste patru principii există în atomi, și în relațiile dintre părțile atomului.

Dorința de primire este fundamentul. Când începem să lucrăm cu acest fundament pentru a dărui, pătrundem Creația. Nu am făcut niciodată asta fiindcă noi am folosit mereu numai acele legi egoiste care sunt în noi. Până acum, noi am urmat numai calea pavată de Natură pentru noi. Acum, pentru prima oară, odată ce am ajuns la Înțelepciunea Cabalei, începem să lucrăm aparent împotriva naturii noastre. De aceea această muncă este numită „Fiii mei M-au învins” (Talmudul Babilonian), fiindcă noi părem să mergem împotriva Creatorului.

Creatorul a creat înclinația rea și noi o schimbăm în înclinație bună. Ne deschidem către o realitate complet nouă. Numai în această lume ne simțim numai natura noastră. Și este scris în Zohar, corecțiile sunt prin corectarea lui Gvura (eroism, bărbăție), și de aceea noi devenim Gvarim (bărbați), de la cuvântul Itgabrut (a depăși). Deci, ne ridicăm peste egourile noastre și intrăm în lumea de peste ego, cealaltă lume – lumea dăruirii.

Cartea Zohar este specială din cauza influenței Luminii în corectarea noastră. Niciodată în istorie nu s-a întâmplat un astfel de lucru, să fie adunați zece cabaliști mari, fiecare corespunzând câte unei Sfira diferită din fruntea sistemului de guvernare. Ei s-au adunat și au scris la prima mână planul suprem de guvernare și ghidare al întregii realități. De fapt, ei înșiși au fost în acea sursă.

De aceea, când citim ceea ce au scris ei, atragem asupra noastră Lumina, astfel ca ea să ne poată sfinți, și să ne aducă la nivel de Bina, care este numit „sfânt” sau „sfințit”, însemnând dăruire, iubire pentru ceilalți. Asta se întâmplă atunci când primim cea mai bună armă a noastră împotriva egourilor noastre

Din Zohar: Bunicul

Mulți sunt oamenii în lume ale căror minți sunt confuze și ei nu văd cu adevărat în Tora. În fiecare zi, Tora, strigă după ei cu iubire pentru ei, totuși ei nu vor să-și întoarcă capul înapoi și să asculte la ea. În Tora, un lucru iese afară din teaca lui, se arată scurt, și se ascunde imediat. Când el se arată din teacă și imediat se ascunde, Tora o face numai pentru aceia care o cunosc și sunt cunoscuți în ea. ….deci, este un cuvânt al Torei: ea se arată numai aceluia care o iubește. Tora știe că acea inimă înțeleaptă dă târcoale la poarta casei ei în fiecare zi. Ce face ea? Ea își arată fața ei din interiorul palatului, îi dă lui un indiciu, și imediat se întoarce și se ascunde în palatul ei. Toți aceia de acolo nici nu știu, nici n-au văzut, numai el singur, al cărui curaj și inimă, și suflet, o urmează. De aceea Tora se ivește și se acoperă, și se duce la cel iubit de ea cu iubire, pentru a trezi iubirea cu el.

Zohar pentru popor, Mișpatim (Hotărâri), cap 97-99

Când avem nevoie să revelăm, avem nevoie și să ascundem. Dar, este diferit când ascundem ceea ce revelăm. Aceasta este Tora – Meghilat Ester (manuscris sub formă de sul cu povestea Esterei). Meghila vine de la Meghule (revelat), mai ales în ascundere. Cu cât își ascunde omul mai mult egoul, cu atât revelează el mai mult locul de deasupra egoului în care se arată Creatorul. Aceasta este opozanța pe care oamnii nu o înțeleg. Simțurile noastre nu pot percepe asta, fiindcă tehnica ascunderii și dezvăluirii este construită pe opozanță.

Ce înseamnă poruncile despre care se vorbește în porțiune?

Toate poruncile sunt legi referitoare la suflet. Carnea produsele lactate corespund la dreapta și la stânga, și respectarea Șabatului se referă la interdicția de a atinge ultima parte a dorinței de primire care de acum rămâne nesupravegheată fiindcă nu avem destulă putere pentru ea. Numai când terminăm de făcut toate corectările și ajungem la mileniul șapte, după 6000 de ani – cele șase zile lucrătoare la munca noastră de corectare la dorința noastră de primire – ajungem la Șabat, la ziua de odihnă. În Șabat, evităm atingerea dorințelor care țin de a șaptea parte.

Porțiunea descrie omenirea care sare aparent un grad, ce înseamnă această săritură?

Când Moise și poporul lui Israel se apropie de Muntele Sinai, le apare natura în care sunt ei – pe care trebuie ei să o corecteze. Azi, acea stare de corecție necesară, apare treptat în fața omenirii, și în întreaga lume au loc conferințe științifice și academice în care se discută despre corectarea prin care trebuie să treacă omenirea.

Vor apare noi legi în fața omenirii?

Da, și oamenii vor începe să vorbească despre asta. Vor începe să înțeleagă și să simtă. Ne schimbăm în fiecare zi. Noi conștientizări, noi senzații, noi percepții apar lumii și o fac mult mai sensibilă. Percepem dintr-o dată că, mai există o altă dimensiune în afara noastră, că trăim în egourile noastre, în interiorul doriței noastre de primire și de aceea percepem așa realitatea. Simțim prin dorințele noastre. Se vor schimba, vom percepe o realitate diferită, după cum e scris „o lume inversă am văzut”.

Ce înseamnă că am văzut o lume inversă (opusă)?

Toate Legile Torei se referă numai la explicarea modului în care să descoperim legi opuse nouă, cum să trecem de la iubirea de sine la iubirea pentru ceilalți. Asta înseamnă a fi opusă.

Glosar

Lege, sau regulă

Noi trăim după legi. Întreaga natură este o lege. Creatorul este lege, creatura este lege, totul este o singură lege – legea echivalenței de formă cu Forța Superioară. Forța Superioară este primordialul și fundamentul, iar noi ne măsurăm constant pe noi înșine și pe toate celelalte legi în relație cu ea. Legile sunt cazuri particulare ale unei singure legi – legea echivalenței de formă. Toată Creația trebuie să atingă echilibrul, echivalența, similitudinea cu forța Creatorului. Fiecare din noi, la gradul nostru, trebuie să obținem dăruirea și iubirea.

Care este diferența între lege și judecată?

Trebuie să acceptăm legea dăruirii și iubirii ca fiind superioară egoului . Prin urmare, ce controlează egoul și îl și susține, ce îi dă forma de dăruire în locul formei de primire, este forța de DIN (judecată). Omul trebuie să limiteze egoul, să-l țină la distanță și să construiască deasupra lui un nou Kli (vas).

Este asta natural, vine din natură?

Nu, ceea ce ne-a dat nouă Natura este egoul, dorința de primire. Pentru a-l transforma în dorință de dăruire, trebuie să avem influența Luminii Superioare. Avem nevoie de o forță din afară care să vină și să ne ajute, de Lumina Reformatoare care să întoarcă acea forță negativă și să o schimbe într-una bună. Cândva, a fost forță bună, de aceea această Lumină se numește reformatoare, adică o întoarce la bine. Acum este treaba noastră să schimbăm forța negativă în una pozitivă. Este munca noastră.

Idolatrie

Idolatrie este servirea forței care vrea permanent pentru sine. Această muncă, nouă ne este străină – nouă acelora care vrem cu adevărat să ținem poruncile Naturii, poruncile Creatorului.

Sclav evreu și servitoare evreică

Acestea sunt părți ale dorinței noastre egoiste de primire – cea care conține totul, de la rege la sclav, inclusiv femei, copii, bărbați, tineri și bătrâni. Toată lumea este în ea, inclusiv animalele, cerul, pământul, și stelele. Toate acestea sunt părți ale dorințelor noastre pe care le vedem în acest fel, ca și cum ar fi în afara noastră.

Crimă, hoție

Crima se referă la dorință egoistă. De aceea este o poruncă care spune că dacă cineva vine să te omoare, tu trebuie să-l ucizi întâi. Hoția se referă la a fura de la necredincioși. Adică, dacă dorința de primire este considerată „atee”, este poruncă să furi de la ea, sau nu va mai fi nevoie de justificare. Când citim literal cuvintele, este imposibil să înțelegi Tora, fiindcă ea în întregime vorbește de Lumea Spirituală, de corectarea sufletului, și de revelarea Creatorului.

Din Zohar: Privind pe fereastră

De aceea inima vede, inima aude, inima înțelege și inima știe. „Și în inima fiecărui iscusit  Am pus înțelepciune”. Astfel, înțelepciunea, inteligența și cunoașterea, sunt în inimă, fiindcă în ele, cerul, pămîntul și adâncimile au fost făcute, și în ele tabernacolul a fost făcut.

Zohar pentru popor, Mișpatim (Hotărâri), cap, 424

Tabernacolul este locul de întâlnire al Sfințeniei cu Creatorul.

Din Zohar:

Un neprihănit care suferă și un rău care se bucură

Cel neprihănit este judecat de înclinația bună. Cel rău este judecat de înclinația rea. Pe un intermediar, ambele îl judecă. Cel care este din pomul vieții, care se extinde de la ZA, nu este judecat deloc, pentru că nu are nici o înclinație rea. El este un drept complet. Acesta este, “Un neprihănit care este fericit”. Și nu există alt bine decât Tora, așa cum este scris: “Căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea!”. Și un drept care suferă este din pomul cunoașterii binelui și răului, Malchut. El este numit “drept” pentru că suferă, ceea ce este înclinația rea. Dar pentru că înclinația bună îl guvernează, el este numit “Un neprihănit care suferă”, pentru că suferă sub autoritatea acesteia.

Un rău care este fericit. Tora este numit “bună”. El este numit “rău” pentru că s-a înălțat în a fi răzvrătit în înclinația sa rea, iar binele este sub stăpânirea sa, ca un sclav sub stăpânul său. Și chiar dacă un păcătos îi încununează pe cei neprihăniți și un drept desăvârșit îl poate pedepsi, nu este bine să-i pedepsim și pe cei neprihăniți. Acest lucru se întâmplă deoarece, din moment ce cel bun este sub piciorul celui rău, nu trebuie să fie pedepsit, pentru că poate că se va pocăi și va birui înclinația lui, iar înclinația rea va fi praful de sub piciorul acestuia.

Zohar pentru toți, Mișpatim (Hotărâri), punctele 438-439

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts