Pericopa Pinhas (Fineas)

0
78

Pinhas (Fineas)

Numeri 25:10 – 30:1

 

Rezumat

La începutul porțiunii Creatorul îi mulțumește lui Pinhas pentru că a oprit ciuma și a făcut cu el un „legământ de pace” și „un legământ de preoție pe viață” pentru el și urmașii lui. În acest timp, copiii lui Israel s-au pregătit să se lupte cu medianiții.

Urmând instrucțiunile Creatorului, Moise divide țara în loturi urmând recensămintele oamenilor pe triburi și familii. Ca o consecință a recensămintelor, ficele lui Țlafhad (românește- Salfaad), din tribul lui Menașe, se plâng lui Moise că tatăl lor a murit și ele, ca femei, nu își primesc lotul.

Moise a cercetat situația și regulile Creatorului referitoare la justiție și, fetelor lui Țlafhad le va fi dat lotul de pământ ce va fi numit după numele tatălui lor.

Creatorul îi poruncește lui Moise să se urce pe Muntele Avarim să vadă țara lui Israel, în care el nu va intra și, să-l numească pe Ioșua Ben Nun (fiul lui Nun) ca succesor.

La sfârșitul porțiunii este o descriere detaliată a ofrandelor care trebuie sacrificate în fiecare zi și în ocazii diferite din timpul anului.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

După Cartea Zohar, porțiunea este foarte profundă și ridică multe întrebări. Se vorbește despre oameni precum Pinhas, care pare a fi mai mare decât Moise. Creatorul l-a binecuvântat și l-a prețuit mai mult decât pe Ioșua, cel care îl înlocuiește pe Moise când acesta coboară din centrul scenei. Este vorba de asemenea și despre drepturile femeilor, unele putând fi ca cele ale bărbaților, primind mult și femeile.

După cum știm, Tora nu vorbește despre evenimente corporale sau corpuri fizice, ci despre suflete. Sufletele sunt ceea ce este important, partea eternă din fiecare din noi. De aceea trebuie să înțelegem că textul vorbește despre „omul din noi”, cel care trebuie să experimenteze toate porțiunile Torei de-a lungul dezvoltării spirituale.

Această porțiune vorbește despre un punct foarte special care se trezește în noi, o dorință specială numită Pinhas. Numai acest punct, această dorință, obține „legământul păcii” – pace și plenitudine cu Creatorul. Dorința cunoscută ca Pinhas se unește în Dvekut cu Creatorul, într-un jurământ de conexiune eternă și completă, care va dura totdeauna și nu se va diminiua. Aceasta este prima dintre fazele de corectare și conexiune prin care trece sufletul. În această corectare el devine alipit la cel mai înalt grad din corectarea și dezvoltarea lui.

A doua fază vine după toate succesele copiilor lui Israel. Acum toate forțele interioare din noi sunt numite Israel (Iașar El – direct la El), fiindcă au primit corectările anterioare. Omul începe cu o dorință de primire egoistă, ieșită în întregime din Egipt. În acea fază, omul a ieșit cu greu din egoul lui și vrea să evite folosirea calităților lui egoiste. În acea fază, omul nu are nimic. Este starea în care omul stă în deșert și nu are nimic de mâncare. „A mânca” înseamnă obținerea spiritualității, înseamnă umplerea sufletului până la saturare cu Divinitate, cu revelarea Creatorului. „Întoarce-te, oh Israel, la Domnul, Dumnezeul tău” conștient, cu înțelegerea, împlinirea și cu un sentiment de obținere a Creatorului.

Acestea sunt fazele de corectare ale sufletului de la intrarea în deșert și până la războaie și până la acel punct numit Midian.

După ce avem alipirea la un grad înalt, la o parte din sufletul comun, atunci suntem cu toții părți ale unui singur suflet „ca un om cu o singură inimă”. Suntem cu toții în garantare mutuală, în acel legământ acceptat prima oară, când am primit Tora.

Copiii lui Israel au întărit constant legământul, prin fiecare zi pe care am trecut-o „în deșert”, în viețile noastre goale, fără să știm ce să facem, cufundați în lupte și corectări. Fiecare coborâre și greșeală pe care au făcut-o copiii lui Israel a fost din cauza înclinației rele care ieșea la suprafață. Cu toate astea, a fost coborâre cu scopul de a urca.

Descoperim că am fost rupți și că nu putem dărui, așa că plângem și cerem Lumina Reformatoare. Lumina, însemnând Creatorul care vine și corectează și ne ghidează cum să acționăm împotriva dorinței de primire. Asta se numește „pedepsirea egoului”, în consecință, omul din noi urcă.

Acesta este procesul prin care trecem. Este o fază în om de judecăți profund egoiste pe care el le poate corecta. Aceste judecăți au fost numite Midian.

Așa a crescut Moise, cel provenit din casa Faraonului. Soția lui provine din casa Midian, fiindcă Ietro era preot in Midian.

Moise îl hrănește pe Pinhas. Pinhas în fapt este Moise la un grad mai înalt și, în această progresie, este o complementare a gradului.

În această fază, toate forțele, toate elementele interioare din om, sunt gata să poarte război în Midian. „Război” este o trezire a tuturor dorințelor corupte din om care păruseră că s-au calmat dar, care trebuie încă să fie corectate. Trebuie să le trezim și să le îndreptăm. Este o perioadă de calcul, pentru a afla ce număr de Israel este în tabără și ce număr este afară din tabără și, pentru a număra căpeteniile triburilor.

Calcul înseamnă obținerea unui grad în care Lumina Hohma (Înțelepciune) se îmbracă în Lumina de Hasadim (Milă). A vedea un calcul (o contabilizare) înseamnă a avea lumina viziunii, este Lumina Hohma cea pe care o vedem. La acel grad putem deja să numărăm ce este în el și ce nu. Nu este un grad de VAK, gradul deșertului, ci este deja GAR al gradului.

Într-un grad complet se află Lumină de Hasadim și Lumină de Hohma. Folosindu-și dorințele gradul este făcut atât în dăruire cât și în intenția de a primi de dragul dăruirii. Acestea sunt acțiuni de Gadlut (maturitate) a gradului cu care omul își corectează sufletul la un nivel foarte înalt.

Este o corectare profundă a dorinței de primire, a lipsei din suflet. De aceea vine femeia și spune: „Avem nevoie de corectare și nu o putem primi. Cum o facem?” este punctul de lipsă din om, dorința profundă de primire corectată pentru a lucra de dragul dăruirii. Este de asemenea motivul răspunsului lui Moise dat fetelor lui Țlafhad (românește- Salfaad).

Din acest motiv, când apar cele mai mari dorințe, numite „dorințele femeii”, ele pot fi corectate asemenea celor ale bărbatului. Cu bărbații este intenție de dăruire de dragul dăruirii, în timp ce cu femeile este intenția de primire de dragul dăruirii adică, dorințe mai mari și corectări mai profunde.

Porțiunea Pinhas descrie o fază în avansarea spre corectarea finală. Ea detaliază corectări foarte adânci în suflet, în partea corectată a sufletului. Sufletul nostru este toată dorința pe care Creatorul a creat-o. Ea apare în noi ca fiind spartă, ca fiind egoul nostru care trebuie corectat.

Ar trebui să fim fericiți când apare o parte de ego, fiindcă este scris „Am creat înclinația rea” adică această apariție, „Am creat pentru ea Tora drept condiment” fiindcă „Lumina din ea întoarce la bine (reformează)”. Adică, după revelarea înclinației rele din noi, odată ce am învățat că nu avem nicio idee cum să lucrăm cu ea, descoperim condimentul din Tora. Prin Tora ne putem corecta înclinația rea.

Condimentul este lumina ascunsă numită Zohar (strălucire) sau, Zihara Ilaa (în aramaică: „strălucirea de sus” (superioară). Aceasta este Lumina care corectează și reformează și, acesta este procesul pe care trebuie să-l parcurgem.

În continuare, porțiunea vorbește despre urcarea lui Moise pe Muntele Avarim de unde a privit spre țara lui Israel. Aceasta este concluzia gradului Moise, cel ce este „păstorul credincios”, alipit complet la Bina, la dăruire, dorința de dăruire de dragul dăruirii. Această stare nu îi permite să intre în dorința de primire numită „țara lui Israel”, în care corectarea este de a munci pentru a dărui. În ebraică, cuvântul Ereț/țară, pământ vine de la cuvântul Rațon/dorință. Cuvântul Israel vine de la Iașar El (direct la Dumnezeu) adică, direct la dăruire. De aceea această fază i-a fost dată lui Ioșua și nu lui Moise.

Creatorul i-a spus lui Moise că locul lui i-a fost dat lui Ioșua și că, acesta va fi cel care va intra în țara lui Israel, în timp ce Moise va rămâne afară, la gradul de Moise. Următorul grad este următoarea fază în care Ioșua fiul lui Nun trebuie să corecteze. Ioșua este o extensie a gradului Moise, așa cum Pinhas este o extensie a aceluiași suflet.

Calitatea din fiecare din noi numită Moise se dezvoltă în calitatea numită Pinhas și apoi avansează la următoarea calitate numită Ioșua. Moise, observatorul, aduce Lumina de Hohma, Lumina vederii. El aduce acel grad întregului Israel. Cu toate acestea, cel care îndeplinește această acțiune este partea corectată din suflet numită Ioșua fiul lui Nun.

Porțiunea vorbește de asemenea și despre ofrande. Când un om descoperă că natura lui este rea, el vrea să se elibereze singur și să scape de ea. Un astfel de om își dorește să sacrifice, să ardă, să omoare, să facă orice pentru a scăpa de răul interior. În sacrificări omul nu ucide ceva din afară, ci numai animalul din el. Un astfel de om ucide vegetalul și chiar mineralul din el folosind apă și sare, după cum e scris „la toate darurile tale de mâncare să aduci sare” (Leviticul 2:13).

Noi procesăm dorința de sub nivelul uman – la gradele de mineral, vegetal, animal – până la gradul uman din noi. Schimbăm dorințele care au fost cu scopul primirii, dorințele egoiste cu înclinație rea, în așa fel ca ele să devină cu scopul de a dărui. Le sacrificăm. În ebraică Macriv înseamnă și sacrificare și apropiere. Astfel, noi aducem dorințele mai aproape de corectare și, prin asta, ne aducem mai aproape de Creator și devenim ca El.

Acest lucru se numește „munca de a face sacrificări”, „munca sfântă”, „munca preoților”, „Leviții” care există în noi. Israel este partea care aduce ofrandele. Partea de Israel din noi aduce partea de dorințe de tip mineral, vegetal și animal la Leviți și la preoți. În acest fel, luăm toate dorințele interioare și le ridicăm la corectare, prin munca de sacrificări.

Din Zohar: A ține legământul

Este scris în Pinhas „I-am dat lui legământul Meu de pace” adică, pacea de la îngerul morții care nu-l controlează niciodată și, în acele judecăți el nu este judecat. Ai putea să spui că el nu moare, el moare, dar sigur nu moare ca restul oamenilor. El a trăit mai mult ca toți contemporanii săi fiindcă el s-a agățat de legământul superior. Când a trecut din această lume la pasiune sublimă și Dvekut (alipire) frumos, el a plecat dintre restul oamenilor din această lume.

Zohar pentru popor – Pinhas, paragraf 22

De fiecare dată, ne corectăm dorințele corupte și le adăugăm la structura sufletului din noi. Dorințele corupte sunt numite „dorințe care alcătuiesc sufletul, Kli-ul (vasul) sufletului” adică, „corpul sufletului”. Dorințele sunt corectate să lucreze de dragul dăruirii, de dragul celorlalți și, de la iubirea pentru ceilalți, către iubirea pentru Creator.

Sufletul are un corp: dorințele din afara omului, care lucrează pentru ceilalți. Acestea sunt dorințele care acționează din înclinația rea, pentru mine, dar care primesc forma de a lucra de dragul dăruirii, înclinația bună, lucrul în iubire și în dăruire, după cum e scris „iubește-ți aproapele ca pe tine” – aceasta este cea mai mare lege din Tora. Ca urmare a faptului că omul acționează în interiorul acelor dorințe, făcând acțiuni de dăruire adevărată, el simte „învăluirea Creatorului”, „îmbrăcarea în Lumina Superioară”.

De aceea este spus că Pinhas nu a murit ca ceilalți ci, este o fază din noi care doar crește. Este acel grad corectat de obținere a Divinității interioare, care a corectat Kli-ul umplând-ul cu Lumina.

Întrebări și răspunsuri

Poate fi transmisă spiritualitatea prin moștenire?

Aici este o lege de neclintit: totul este un singur om. Nu sunt mai mulți oameni pe lume, este unul singur. Cu alte cuvinte, Tora este scrisă pentru un singur om, care include în el întreaga lume. Este scris că „omul este o lume mică” (Midraș Tanhuma; Pkudei paragraf 3). Totul este inclus în noi. Noi, percepem în noi întregul exterior.

Nu avem nicio idee despre ce se petrece în afara noastră. Tot ceea ce știm este ce se petrece în noi. De exemplu, când atingem ceva nu putem spune ce atingem de fapt dar, putem simți că e solid, lichid, cald sau rece.

Simțim că există și că îl atingem. Dar, până la urmă, tot ceea ce simțim suntem noi înșine. Ne vedem pe noi înșine existând într-un fel de realitate dar, acea realitate este reprezentată în noi, în partea din spate a minții noastre. Oamenii și obiectele care ne înconjoară nu sunt de fapt acolo, sunt în noi.

Realitatea pe care o percepem este împărțită în mineral, vegetal, animal și uman. Noi suntem cei care simțim totul în acest fel, fiindcă așa este construită dorința noastră de primire. Este împărțită în patru faze – 1, 2, 3 și 4 – în care ea percepe senzațiile și impresiile.

Referitor la istoria evreilor despre care este vorba, este ca și cum Tora povestește o piesă, însă tot ce e în ea sunt lucruri care se petrec în noi. Dacă vrem să citim Tora așa cum este ea cu adevărat, va trebui să punem pe seama noastră tot ce este scris acolo. Va trebui să citim fiecare cuvânt din Tora ca pe o explicație a ceea ce există în noi: Pinhas, Ioșua, Midian, Preot, Levit, Israel, triburile și toate celelalte.

Preot de exemplu, este gradul unui om. Vine când dorința de primire este complet corectată pentru a lucra de dragul dăruirii. De aceea preoții nu au nicio parte/cotă.

Când se termină gradul Moise și începe gradul Pinhas, Moise se urcă pe Muntele Avarim și se uită la țara Israel. Este de fapt gradul numit „vedere”. Prin el, Moise face o corectare pentru întreaga nație.

Ce înseamnă corectarea numită „vedere”?

Moise face o mare corectare. Este o corectare în potențial și o corectare de facto în realitate. O corectare în potențial este atunci când nu sunt încă vase (Kelim) destul de mari pentru a se potrivi corectarea. Moise este un grad în care omul nu muncește cu vasele de primire cu intenția de a dărui. De aceea el nu intră în țara lui Israel – dorința ce trebuie transformată în Iașar El (direct la El), Israel.

Va face asta gradul lui următor, Ioșua ben Nun, care este un grad mai practic. Ioșua este o extensie, un grad care este anulat în fața gradului Moise. De aceea Ioșua a fost asistentul lui Moise, susținându-l și fiind mereu de partea lui și, el a fost ales pentru a-i urma.

Relația dintre ei era de așa natură, ca și cum Ioșua aranja scaunele în sală la seminariile lui Moise. Dar și Moise a făcut de asemenea mari corectări spirituale. El a aparținut gradului Bina dar, fiindcă este desprins de Malhut, Ioșua a fost cel care a aplicat corectările.

Glosar

Legământ

Un legământ este legătura dintre Creator și creatură. Când oamenii se opun unul altuia, se consideră a fi distanți. Cu cât sunt mai asemănători, cu atât devin mai aproape. Atunci când aceștia sunt similari într-un fel, este ca și cum două cercuri încep să se suprapună. În cazul în care aceștia sunt complet egali, ei sunt într-un legământ, în unitate. Un legământ este unitatea. Este o potrivire între calitățile creaturii și calitățile Creatorului. Realizarea unei astfel de stări face o persoană similară cu Creatorul, și atunci acea persoană este numită Adam (om) de la cuvântul Domeh (similar).

Legământ veșnic

Un legământ veșnic este cel pe care Creatorul l-a avut cu Pinhas. Este un grad în care calitatea pe care o persoană a dobândit-o nu dispare niciodată și niciodată nu va deveni coruptă.

Lot

Un lot este voința de a primi, care a fost corectată în activitatea pentru a dărui, un grad care nu dispare și care nu are nevoie să fie redobândit.

Familia- familia Țlafhad, familia gherșoniților

Creatura este doar o singură dorință, care a fost creată, numită “suflet”. Acel suflet este împărțit în mai multe părți interconectate, cum ar fi celulele din corpul nostru. Unele celule sunt similare, apropiate, ajutându-se și sprijinindu-se reciproc, existente în totalitate și care lucrează în reciprocitate, într-o legătură specială. Acestea sunt numite “familie”.

Aceste “celule” sunt părți ale unui suflet care lucrează între ele într-o lucrare reciprocă specială, care este în același timp independentă, cum ar fi copiii noștri. Noi venim din diferite zone și nimeni nu alege nimic, ci se întâmplă conform ierarhiei prin care coborâm prin lumi de sus în jos.

Schimbare

Acesta este următorul grad. Astăzi, o persoană este într-un fel și mâine este în alt fel. Se schimbă.

Lider

Fiecare grad cuprinde zece Sfirot. Keter este liderul, cel care luminează către toate gradele până la Malchut, unde are loc de fapt realizarea. Keter are căpetenii de triburi, sute, mii, și așa mai departe, iar în cele din urmă, realizarea este în oameni.

Din Zohar, Pinhas:

110) Oamenii lumii sunt organe unul față de altul. Când Creatorul dorește să aducă vindecare lumii, El îl lovește pe cel neprihănit dintre ei cu boli și necazuri, iar pentru el, Creatorul îi vindecă pe toți. Cum știm asta? Este scris: “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. “Rănile lui” înseamnă bătăi cu sânge, căci cineva pierde sânge dintr-un braț, iar prin această rană suntem vindecați; este vindecare pentru noi, pentru toate organele corpului.

111) El nu lovește pe cel neprihănit, decât ca să vindece o generație și să ispășească fărădelegile lor, căci este cel mai convenabil pentru Sitra Achra atunci când Din [judecata] se pronunță asupra celor neprihăniți, pentru că atunci nu are în minte lumea și nu îi observă pentru toată plăcerea lor de a se pronunța asupra celor neprihăniți. Și cel neprihănit, care este chinuit pentru generație, este răsplătit cu o înaltă guvernare în această lume și în lumea următoare. Și dacă există un drept care este fericit, este pentru că Domnul nu este preocupat cu ispășirea lumii.

112) Dacă cei doi drepți – cel neprihănit și suferind, iar celălalt cel neprihănit și fericit – nu ar fi în același timp, ar fi bine. Acest lucru se datorează faptului că un neprihănit este fericit, deoarece Creatorul nu are grijă de ispășirea lumii și un drept suferă, deoarece Creatorul este conștient de ispășirea lumii. Cu toate acestea, există două persoane neprihănite în același timp, una cu boli și suferințe, iar cealaltă cu toată abundența din lume.

Totuși, atunci când unul sau doi drepți sunt suficienți pentru a ispăși toată generația, Creatorul nu trebuie să-i lovească pe toți, așa cum este suficient să curgă sânge dintr- un braț pentru a vindeca toate organele din corp. Și aici este suficient un neprihănit.

113) Și dacă boala a atacat toate organele, sângele trebuie să fie eliberat din ambele brațe. Astfel, dacă nelegiuirile severe s-au înmulțit în lume, toți cei neprihăniți sunt loviți pentru a dărui vindecare întregii generații. Dar când nu sunt atât de mulți, numai un drept este lovit și restul celor neprihăniți sunt în pace, deoarece lumea nu are nevoie ca toți să fie loviți. Și dacă oamenii sunt vindecați, cei drepți sunt vindecați.

Uneori cei neprihăniți sunt afectați în toate zilele vieții lor, pentru a proteja generația atunci când nelegiuirile sunt foarte severe. Când mor cei neprihăniți, totul este vindecat și ispășit.

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts