Pericopa Tețaveh (Porunca)

0
52

Tețaveh (Porunca)

Exodul 27:20 – 30:10

Rezumat

În porțiunea Tețaveh, Creatorul îi dă lui Moise detalii suplimentare referitoare la Tabernacol, și poruncește copiilor lui Israel să ia ulei de măsline pentru a aprinde lumânarea veșnică în cortul de întâlnire, în afara vălului, astfel ca ea să poată arde din amurg și până în zori.

Creatorul îl învață pe Moise să-l numească pe Aaron și pe fiii acestuia, Nadav, Avihu, Elazar și Itamar, preoții Lui. El face porunca pregătirii hainelor sfinte „spre cinste şi podoabă” (Exodul 28:2): pieptar, franjuri, blană și tot restul care ține de îmbrăcămintea preotului.

După aceea, vine explicarea sfințirii lui Aaron și a fiilor săi pentru rolul lor în Tabernacol, inclusiv ofranda unui taur și a doi berbeci pe altarul arderii, care va fi așezat în interiorul cortului, înaintea vălului și, modul în care se va face arderea. La final, este menționat Iom Kipur (ziua ispășirii), care trebuie să aibă loc o dată pe an.

Comentariu făcut de Dr. Michael Laitman

Porțiunea Tețaveh (Porunca), este de fapt foarte scurtă și pragmatică. Întreaga substanță a Creației este dorința de primire. Aceasta este baza solidă de la care va trebui să să pornim. Noi simțim dorința de primire din interiorul nostru împărțită în patru niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Toate dorințele noastre sunt împărțite în acest fel și noi le dăm forma dăruirii, adică le orientăm către dăruire. Toate dorințele noastre trebuie să fie orientate către conexiune „ca un om într-o singură inimă” (RAȘI Exodul 19.b), cu iubire pentru ceilalți, ca în „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Talmudul ierusalmitean Masehet Nașim).

Pe măsura în care ne corectăm fiecare dorință, schițăm imaginea de om – adică de asemănare cu Creatorul. Acesta este Adam HaRișon (omul dintâi) care s-a sfărâmat și s-a împărțit în nenumărate suflete. Scopul nostru este să readunăm aceste suflete în unul singur. Obținem asta anulându-ne egourile și conectându-ne toate dorințele. Conexiunea este la nivelul mineral, vegetal, animal și vorbitor. În aceste grade reconectăm treptat totul într-o nouă realitate despre care ne vorbește Tora.

Întâi, uleiul pentru sfeșnic este un ulei special, care trebuie aprins într-un anume fel. După aceea, de la lumina emisă, putem pregăti hainele preoțești care îmbracă dorința de primire.

În continuare, dorința de primire este aceeași, chiar dacă se străduiește să profite de alții sau de sine. Diferența stă în modul în care o folosim – de dragul nostru, sau de dragul altora. Adică, vrem să o folosim în beneficiul nostru, chiar dacă este în detrimentul altora sau, vrem să o folosim în beneficiul altora? Sunt două opțiuni cu nenumărate variațiuni.

Totul se raportează la „hainele” de peste dorință. Tora explică cum să construim aceste haine – cum să construim intențiile corecte peste dorințele noastre, însemnând gradele Yod-Hey-Vav-Hey, sau gradele de Aviut (grosime, dorința de primire) 1, 2, 3, și 4. Dorințele corectate pot fi din mineral, așa cum este construcția cortului întâlnirii și arca legământului (chivotul legii), din vegetal, lemn sau mătase, sau animal, ofrandele însele.

Nivelul vorbitor sunt oamenii care sunt uniți la gradul lor, care poartă hainele potrivite marelui preot, pieptar, brâu, mitră, sau tunică. Marele preot este un om care țintește complet spre dăruire, iubire pentru ceilalți, prin care să ajungă la Creator. Există preot și mare preot. Adică, în acest grad este Katnut (micime) și Gadlut (mare). Acestea sunt fazele prin care trebuie să progresăm în corectarea dorințelor noastre.

Suma de dorințe pe care Creatorul a creat-o în fiecare din noi, conține 613 dorințe cărora noi trebuie să le schimbăm înclinația pentru primire, în dorirea dăruirii pentru ceilalți. Așa ne conectăm unii cu alții, adunând toate aceste dorințe într-un singur mecanism.

Întrebări și răspunsuri

Putem schimba dorințele prin intenții?

Da, putem schimba dorințele prin intenții. Dorind să dăm celorlalți ne legăm dorințele noastre ca într-un singur corp, într-un singur Kli (vas) cunoscut ca Beit Mikdaș (Casa Sfântă=Templu). Bait (casa), este Kli de Kdușa (vas pentru sfințenie), de dăruire, de iubire a celorlalți, orientarea către dăruire. Acesta este Adam (omul) pe care îl construim, sufletul nostru comun, Șhina (divinitatea), Adunarea lui Israel, Malhut de Ațilut – în care apare Creatorul.

Porțiunea explică faptul că și dorințele noastre sunt de asemenea divizate. Scrierile lui ARI ne învață că sufletul nostru este constituit din Șoreș (rădăcină), Neșama, (suflet), Guf (corp), Levuș (îmbrăcăminte), și Heihal (sală). Șoreș este în noi, Neșama este partea noastră cea mai tainică, Guf înseamnă dorințele însele, iar Levuș și Heihal sunt adăugiri.

Tora ne spune că Levuș (îmbrăcăminte) este constituit din 5 tipuri de haine ale marelui preot. Heihal (sala) este ceea ce înconjoară, cortul întâlnirii cu toate detaliile lui. Desigur, că nimic din acestea nu se referă la cort fizic , om, vase, sau sfeșnic. Textul se raportează la modul în care dezvoltăm dorința de primire în munca pentru dăruire, așa cum Creatorul ne dăruiește nouă. Prin aceste corectări ale multor grade și părți din dorința noastră, obținem similitudinea cu Creatorul și Dvekut (alipirea) cu El.

La sfârșitul porțiunii se menționează și Iom Kipur (Ziua Ispășirii). Toate corectările pe care le facem în timpul anului, pregătirile, corectările asupra neamurilor lumii, asupra poporului lui Israel, și asupra Leviților și preoților, ne duc la gradul de Mare Preot. Când ne ridicăm peste aceste dorințe și le aducem pe toate într-un loc de dăruire generală numit Beit HaMikdaș (Casa Sfântă – Templul), loc al unei uniri speciale prin care obținem contopirea cu Creatorul – punctul de Dvekut – asta se numește „munca preotului în Sfânta Sfintelor în ziua ispășirii”.

Aaron și fiii lui sunt toți în Spiritualitate, chiar dacă noi știm că Spiritualitatea nu este transmisibilă prin moștenire. Mulți cabaliști nu au avut copii, sau au avut copii care nu au devenit cabaliști. Și totuși, aici vedem o rânduială clară a lui Aaron și a fiilor săi. Ce înseamnă această rânduială?

Preoția transmisă din tată în fii nu se discută doar în această porțiune.

Unele cercetări pretind că este posibil să găsim gene ale preoților chiar și azi.

Asta este adevărat; pot fi găsite și în lumea materială și în lumea spirituală. Sunt multe motive pentru asta, dar ceea ce noi înțelegem este că un vas (Kli) care este în dăruire – adică un Parțuf (Față) spiritual, sau o Neșama (suflet) care muncește în dăruirea de dragul dăruirii – acționează în dăruire activă și dă naștere la un Parțuf mai avansat numit „fiu”.

Este „fiul” gradul următor al preotului?

Da. De aceea este imposibil pentru un Parțuf spiritual să provină dintr-un Parțuf care nu dăruiește de dragul dărurii, sau care nu primește pentru a dărui. În lumea noastră poate dăm sau nu atenție la asta, fiindcă prin proiectarea în corporalitate devine doar obicei. În Spritualitate însă, înțelegem de unde vine; un Parțuf care are Masah (ecran), Aviut (grosime) și Or Hozer (Lumina Reflectată) și lucrează în Sfințenie, nu poate produce un act impur. De aceea preoția este moștenită de la tată la fiu.

Cum se poate să nu știm ce s-a întâmplat cu fiii lui Moise, dar știm la preoți?

Moise este contactul cu Creatorul în care sunt incluse toate, este deasupra preoției. Preoții dau direcția în munca față de Creator, iar Moise este însuși punctul de contact. Nu este direcție, ci este punctul de atașare, de Dvekut (alipire).

Cu alte cuvinte, totul este în noi, nu este un Moise fizic sau ceva în genul acesta.

Nu, nu există așa ceva, totul este în noi. Când ne conectăm între noi producem un Kli (vas) care naște senzația de conexiune, legătura dintre noi. Întâi vine iubirea pentru oameni, după cum e scris „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, apoi vine iubirea pentru Creator. Acestea sunt cercurile pe care trebuie să le construim în conexiunea dintre noi. Toată omenirea trebuie să obțină asta, poporul lui Israel, cât și neevreii care sunt atrași de asta și care pot obține conexiune reală cu Creatorul.

De aceea Moise nu aparține preoților, Leviților, sau lui Israel; el este un punct deasupra oricărei definiții. Chiar dacă el îi include, el este totuși deasupra lor. Corectarea lumii înseamnă că noi toți ne vom uni. Cu cât mai mult ne unim și ne facem asemănători Luminii Superioare, Creatorului, cu atât mai mult El este cu noi și în noi.

Această porțiune vorbește în detaliu despre îmbrăcăminte. A fost spus că numai cei înțelepți pot pregăti aceste haine. Cine sunt înțelepții (iscusiții)?

Înțelepții sunt aceia ale căror inimi, adică dorințe, sunt dispuse după Hohma (înțelepciune). Nu sunt dorințe obișnuite, ci unele care au fost aranjate de către Lumina de Hohma. De aceea, începutul porțiunii vorbește de Lumina generală, reformatoare, care iluminează toate vasele (Kelim). Numai cu această Lumină poți îndeplini Mițvot-urile (poruncile) descrise în porțiune și, de aceea, aceasta este denumită Tețaveh (Porunca). Porunca Creatorului vine numai pentru a ne da Lumina Reformatoare. Creatorul ne spune cum să o folosim pentru a obține corectările, cum sunt hainele înaltului preot, construirea Tabernacolului și toate celelalte.

Numai atunci când omul obține o anume fază a înțelepciunii inimii poate purta aceste haine?

Inima este Tabernacolul tuturor dorințelor noastre, dar numai dacă omul aranjează toate dorințele lui în ordinea corectă folosind Lumina Superioară, Menora-ua (sfeșnicul) care iluminează la acel om, Lumina Reformatoare. Ordonarea corectă înseamnă pentru a dărui, de la cele mai ușoare la cele mai grele. Nu este ceva ce este nevoie să construim, ci este construită de ea însăși. Porunca se referă numai la disponibilitatea noastră; noi trebuie să venim sub Lumină cu Kli-ul nostru, apoi Kli-ul va lua forma Luminii. Înțelepții nu știu cum să facă totul, ci doar cum să se pregătească pentru ca Lumina să acționeze asupra lor.

De ce implicarea în această îmbrăcăminte este posibilă numai de la acest punct încolo?

Hainele sunt intențiile de dăruire.

Deci înțelepții sunt intenții?

Înțelepții sunt aceia care se pregătesc pentru corectare. Când ea vine, le aduce haine.

Din Zohar: Și tu vei porunci

Când scrie „și tu” înseamnă includerea Divinității în poruncă și în vorbire. Lumina de Sus, Zeir Anpin și Lumina de jos, Nukva, sunt incluse împreună în cuvântul „și tu” (în ebraică e într-un cuvânt) fiindcă „tu” este numele Nukvei, și prin adăugarea literei „vav” (și) este Zeir Anpin, așa că este scris „Și Tu să le păstrezi pe toate” referindu-se la Zeir Anpin și Nukva.

Zohar pentru popor – Tețaveh (Porunca) paragraf 1-2  

Zeir Anpin este Creatorul, Forța Superioară, Lumina care ajunge la noi. Noi, cei care vrem să ne conectăm, construim Nukva. Însă, ea în sine nu există, această parte a fost lăsată după spargere. Sufletul a fost spart și bucățile sale sunt împrăștiate. Cu cât mai mult vrem să ne conectăm, cu atât nu putem. Însă, tindem spre asta și, ca urmare, Lumina ne afectează și ne conectează. Dacă există înclinație suplimentară, ne influențează Lumină suplimentară și ne unește.

De aceea munca noastră este numită „zi de zi”, ca în „Zi de zi se revarsă vorbirea” (Psalmi 19:3). așa ajungem la sfârșitul anului, la Ziua Ispășirii (Iom Kipur), cea care ne conectează și ne conduce la toate corectările. Este atunci când ispășim pentru fărădelegile noastre.

Totuși, ele nu sunt fărădelegile noastre, ci este spargerea din vremea spargerii lui Adam HaRișon, înainte ca noi să fim creați, fiindcă „înclinația în inima omului este rea încă din tinerețea lui” (Geneza 8:21). Când analizăm aceste probleme și le depășim și ne conectăm, deasupra tuturor lacunelor și urii și când obținem iubire, ajungem la piciorul (poala) Muntelui Sinai.

De ce este Iom Kipur (Ziua Ispășirii) considerată cea mai sfântă zi?

Este punctul de contact al tuturor dorințelor pe care omul este pregătit să le conecteze cu toți într-un singur Kli pentru a fi în Dvekut cu Creatorul. Adică, este implementarea muncii noastre în această lume în care noi trebuie să obținem revelarea Creatorului, unitatea și iubirea pentru ceilalți. Iom Kipur simbolizează asta.

Este o anume zi din an?

Nu, o zi este un grad. Dacă un om face toate corectările, gradul obținut de el este numit Iom Kipur. Se poate întâmpla în orice zi a anului, fiindcă nu este o zi, ci o stare spirituală.

Ce este atât de special în legătură cu această zi, că numai calitatea de „mare preot” face corectarea cerută în Sfânta Sfintelor?

Un om adaugă toate corectările la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor în forma lor finală și obține Dvekut. Trebuie să fie „lume”, „an”, „suflet” și „loc”. Adică, omul aranjează toate dorințele – minerale, vegetale și animale – hainele, care sunt de asemenea acoperirea cortului, toată îmbrăcămintea omului este din vegetal. Animalul reprezintă ofrandele de Iom Kipur. Marele Preot este un rezultat al întregii umanități, din toate corectările din uman, din nivelul vorbitor.

Dacă un om le alătură pe toate într-o zi specială numită Iom Kipur, aceasta îl duce la punctul de Dvekut cu Creatorul. Acesta este cel mai înalt loc ce poate fi obținut, de la care omul obține sfârșitul corectării și se înalță la un nivel superior.

Din Zohar: Suflă în șofar (corn) pe lună nouă

Astfel, „Slujiți pe Domnul cu bucurie”, fiindcă bucuria omului atrage o altă bucurie, una mai înaltă. La fel, lumea de jos, Malhut, așa cum este încununată, așa se extinde de Sus. De aceea, Israel se grăbește să trezească sunet în șofar, care include foc, vânt, și apă, linia de mijloc care conține trei linii ce devin una și se ridică în sus.

Zohar pentru popor – Tețaveh (Porunca), paragraf 94

Cele trei linii vorbesc despre munca preoților – Preot, Levit și Israel – adică, munca noastră. Există două Klipot (coji): Klipa de dreapta, Ișmael, și Klipa de stânga, Esav. Dreapta și stânga sunt munca noastră, dorința noastră de primire opusă, adică dorința de dăruire și, ca urmare, putem adăuga aceste dorințe prin eliminarea Klipot-urilor Ișmael și Esav.

Așa construim linia de mijloc, linia de Dvekut (alipire) numită Adam. Pe această linie, cu cât conectăm mai mult între noi toate dorințele, toate intențiile pentru obținerea asemănării cu Creatorul, dăruirea și iubirea pentru ceilalți – și de la asta la iubirea pentru Creator – cu atât urcăm mai mult în conectarea noastră. Dacă am obținut unitatea în această linie, am atins scopul Creației.

Trebuie să înțelegem că schimbările curente prin care trece lumea, miliardele de probleme, criza globală, toate sunt semne că trebuie să începem să ne conectăm, fiindcă numai prin asta vom fi în stare să rezolvăm criza.

Acesta este motivul pentru actuala ieșire la suprafață a Înțelepciunii Cabalei – Lumina Reformatoare, iluminarea de la Menora (sfeșnicul din Templu) care poate străluci pentru aceia care vor să se sfințească și să ajungă la Templu, să-și îndeplinească misiunea lor în lume. Azi, noi suntem în plină îndeplinire a acestei porțiuni, „Porunca”.

Creatorul arată ca o forță puternică, dominatoare, în timp ce creatura este într-o stare constantă de păcat și de cerere de iertare. Acesta pare a fi un sistem destul de complicat.

Pentru ce să ceară omul iertare? Dacă e scris „Am creat înclinația rea”, atunci Creatorul a creat-o. Atunci, pentru ce să ceri iertare? Din contră, trebuie să cerem „Vreau ca Tu să corectezi ceea ce Tu ai creat în mine”. Asta se numește „Fiii Mei m-au învins”. Creatorul va saluta asta. Noi interpretăm greșit Tora gândindu-ne că suntem păcătoși, în timp ce păcatul nu este în noi. Singurul nostru păcat este să nu cerem corectarea. Ceea ce este în noi, nu vine din noi; nu ne putem blama pe noi înșine de felul în care am fost născuți.

Noi ar trebui să spunem referitor la calitățile noastre, la caracteristicile noastre și la tot ceea ce suntem: „du-te la Meșterul care m-a făcut”. Noi nu suntem de vină. Vina, cusurul, sunt ceea ce noi înșine nu judecăm, însă cerem corectarea pentru a fi asemănători cu Creatorul – dăruire, iubire pentru ceilalți, bunăvoință.

Când un om nu își descoperă asta și nu cere corectare, atunci este păcat, altfel însă, noi nu comitem păcat pentru care să cerem iertare. Este doar ceva cu care venim și cerem contactul cu Creatorul, un dialog constant cu El. Înclinația rea este „ajutorul prin împotrivire”. Pe de o parte ea ne ia de lângă Creator și, pe de altă parte, ne dă „aprobarea oficială” pentru a veni în conexiune cu Creatorul.

Lumânarea veșnică

Un om care vrea să ajungă la punctul de contact cu Creatorul, numit „munca preotului în Templu”, trebuie întâi să vadă că are tot timpul Lumina Reformatoare, fiindcă numai cu Ea este el sfințit – adică se adaugă dorințelor lui scopul dăruirii, ridicându-se astfel mai aproape de Creator.

Uleiul de măsline

În spiritualitate, este Lumina care ajunge la Zeir Anpin, este Malhut.

Preot

Preot este cel mai înalt grad al omului. Vine din linia stângă și din linia dreaptă și obține dăruirea pură și completă. Acest grad include gradul Bina, ZAT de Bina și gradul de deasupra, GAR de Bina. Este imposibil să fii preot fără să ai de asemenea în tine și Leviții și Israel. Adică, omul tinde către întreaga lume și către Israel și se unește cu toți. Este greu de obținut gradul de preot. Omul trebuie să-și ia în considerare cele mai mari și mai puternice dorințe.

Pieptar

La gradul de îmbrăcăminte sunt lucruri care aparțin părții interioare a sufletului. Pieptarul este unul din ele.

Sumar

Porțiunea Tețaveh (Porunca) este apropierea omului de Creator. Dacă vrem, avem toate posibilitățile, toate condițiile să ne corectăm, dându-i între timp corpului nostru tot ceea ce are nevoie. Lucrul important în viață este ajungerea în lumea eternă și completă, după cum e scris „vei vedea lumea ta în timpul vieții tale”, aici și acum. Totul este exprimat în conexiunea dintre noi; de la iubirea pentru om la iubirea pentru Creator. Astfel ajungem la sfârșitul corectării. O putem face acum și aici, totul depinde de noi.

Din Zohar:

Pâinea primei recolte

Este ca un rege care avea un singur fiu, care era bolnav. Într-o zi, voia să mănânce. Ei au spus: “Lasă fiul regelui să mănânce acest leac și, înainte de a-l mânca, să nu mai fie altă mâncare în casă”. Și așa au făcut. Când a mâncat acel leac, au spus: “De acum înainte, să mănânce orice își alege; nu va putea să-i facă rău”.

În mod similar, când Israel a ieșit din Egipt, ei nu știau sensul și temelia credinței. Creatorul a spus: “Lasă-l pe Israel să guste leacul și, atâta timp cât mănâncă acel leac, să nu mai vadă nimic altceva”, ceea ce înseamnă aluat. Când au mâncat Mața, care este leacul care le-a venit din cer și să cunoască semnificația credinței, care este Malchut, Creatorul a spus: “De acum înainte, ei sunt pregătiți pentru aluat. Lăsați-i să mănânce, pentru că nu le mai poate face rău “. Și în ziua lui Șavuot, a fost găsită pâinea din cer a ZA, adică o vindecare totală.

Acesta este motivul pentru care se oferă aluat, adică înclinația rea, care trebuie ars la altar prin jertfele care sunt oferite la altar, iar celelalte două pâini sunt oferite prin legănarea lor. Cele două alte pâini înseamnă, pe lângă sacrificii. Aluatul, înclinația rea, este ars în focul altarului prin sacrificiu și nu poate stăpâni și nu poate face rău lui Israel. Acesta este motivul pentru care Israel cel sfânt aderă la Creator în această zi împreună cu vindecarea Torei.

Zohar pentru toți– Tețaveh (Porunca), punctele 74 – 76

 

About Dora

Sunt aici din convingerea că spiritul se hrănește cu învățătură, iar spiritualitatea nu e de vânzare. Iar tu, căutătorule, vei găsi aici un strop dintr-un ocean de înțelepciune. Vino și Vezi!

View All Posts