Pericopa Toldot (Acestea sunt generațiile)

0
29

Toldot (Acestea sunt generațiile)

Geneza 25:19 – 28: 9

Rezumat

Porțiunea Toldot (Acestea sunt generațiile) începe cu nunta lui Ițhac cu Rebeca. După 20 de ani de nefertilitate, Rebeca rămâne însărcinată și Creatorul îi spune că va avea doi fii. Primul a fost Esav, iar al doilea, care se ținea de călcâiul fratelui său, a fost Iacov. Esav a devenit vânător, iar Iacov a studiat Tora.

Prima confruntare între gemeni a fost legată de vânzarea dreptului întâiului născut. Esav s-a întors cu mâna goală de la vânătoare și Iacov i-a oferit ciorbă de linte în schimbul dreptului primului născut. Esav a fost de acord. După ceva timp, Esav a descoprit că Iacov l-a înșelat.

Mai târziu, în această porțiune, Ițhac sapă două fântâni și amândouă sunt luate de filistinieni. A treia fântână rămâne în mâinile lui Iacov, iar el o numește Rehovot. La sfârșit, Avimeleh și Ițhac fac un legământ între ei.

A doua confruntare dintre gemeni se întâmplă atunci când tatăl lor vrea să-i binecuvânteze. Ițhac vrea să-l binecuvânteze pe Esav, primul său născut, dar Rebeca îi cere lui Iacov să se îmbrace ca Esav pentru a primi el binecuvântarea primului născut. Când Esav descoperă că Iacov a primit binecuvântarea lui, vrea să-l omoare, așa că, Rebeca îl trimite pe Iacov în Haran, la fratele ei Lavan.

Comentariul făcut de Dr. Michael Laitman

Drama din fața noastră este de fapt procesul dezvoltării spirituale  a omului. Povestirea se ocupă de forțele „cele mai” fundamentale, cu toate că, aceasta poate fi, și a fost, transformată în roman.

Creatorul a creat dorința de primire. Dorința este întreaga substanță a Creației. Dorința de primire se poate folosi pentru sine, sau pentru ceilalți. În fapt, toată Creația este înclinată să folosească dorința în favoarea celorlalți, după cum e scris ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, este legea cea mai mare din Tora”** Aceasta este legea întregii realități, a Naturii în întregime.

Pe de o parte, trebuie să folosim dorința de primire și să o satisfacem după cum putem, pe de altă parte, actul de satisfacere, în care noi atragem totul pentru noi înșine, trebuie să fie în beneficiul celorlalți. Asta pare contradictoriu. Folosind egoul, dorința de primire trebuie să fie exclusiv în direcția bună pentru toți. Noi nu putem înțelege această contradicție, motiv pentru care nu putem înțelege Tora, făcând înțelesul ei ascuns nouă.

Porțiunea pare să explice asta spunând că, deși Avraam l-a iubit pe Ișmael, l-a trimis departe. Ițhac, care l-a iubit pe Esav – dorința de primire, substanța Creației – a acționat la fel, deși Esav este întreaga noastră natură, pe care o folosim și de care avem nevoie toată viața.

Problema este că noi trebuie să învățăm să o folosim cu scopul de a dărui, o stare în care tot egoul se transformă din înclinație rea în înclinație bună. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” înseamnă că tu acționezi întâi prin „ca pe tine însuți”, adică, așa cum te iubești pe tine. Și după aceea, schimbi intenția în iubire pentru ceilalți.

Această inversare nu se întâmplă prin acțiuni, fiindcă a acționa, în dorința noastră înseamnă a primi, chiar dacă este făcută prin primirea pentru a dărui celorlalți. Atunci, toate acestea există în lume, toate luminile – bunătatea, trece prin fiecare din noi în parte, și curge către restul lumii, umplându-i astfel pe toți.

Azi, fiindcă descoperim cât de interconectați suntem cu toții, avem ocazia să înțelegem că numai prin conexiuni bune între noi vor trece prin noi toate satisfacțiile de care avem neapărată nevoie. Se va întâmpla când noi îi vom satisface pe ceilalți, și atunci ne vom bucura.

Acesta este înțelesul la „dreptul primului născut”. Primul născut este în cineva sus, în Roș (cap). Capul trebuie să aibă intenția de a dărui, de a fi în beneficiul celorlalți, de a iubi, și acesta este numit Iacov, cel care studiază Tora, care este dăruire.

Porțiunea pune în discuție nevoia noastră de Kelim -urile (vasele) lui Esav, ca și de Purim, când vorbim de Luminile lui Haman care le primim îmbrăcați în Mordehai – ceea ce înseamnă sfârșitul corectării. Este ca „Buzunarele lui Haman” în care „buzunarele” sunt Kelim (vasele) lui. Esav, vânătorul, aduce toate dorințele egoiste sub domnia dăruirii, Tora-ua lui Iacov. Acesta este modul corect de folosire a egoului nostru, a dorinței de primire.

Asta face combinația dintre Iacov și Esav adecvată. Ițhac, cel mai bătrân, cel mai mare în grad, iubește de fapt gradul următor, care este în întregime ca Esav, ca o dorință de primire care este la suprafață. În fiecare grad nou, apare întâi dorința lui de primire, și după aceea îi ia locul corectarea. Cu alte cuvinte, când „Esav” este născut în tine, îl corectezi treptat prin Iacov, până când îl poți folosi.

Un exemplu de combinație corectă sunt cele trei fântâni. Două fântâni, dreapta și stânga, nu sunt o combinație bună. A treia fântână este cu adevărat Rehovot (largă) „pentru că acum Domnul a făcut spațiu pentru noi” (Geneza, 26:22), care ne permite să tragem un folos mare din ea.

Iacov primește toată Lumina care vine de la gradul mai înalt, de la patriarhi (Tați), din moment ce Esav nu poate primi binecuvântarea. De fapt, Esav a renunțat la ea fiindcă altfel, murea de foame. Numai Iacov – care lucrează corect cu Kelim-urile lui Esav, dorințele noastre, poate potoli pe toată lumea, fiindcă Iacov direcționează toate dorințele lui spre beneficiul celorlalți.

După furtul dreptului primului născut, izbucnește un război între Iacov și Esav, fiindcă ei sunt complet diferiți. Până la urmă, ei găsesc a treia fântână, a treia linie, înființată de ei amândoi.

Noi avem aceeași problemă în lumea noastră. Pe de o parte suntem în egoul nostru, pe de altă parte, apariția globalului, sistemul integral, ne obligă să fim legați unul de celălalt. Dar, noi nu știm cum să conectăm cele două capete. Fiecare din noi vrea totul pentru sine, și natura integrală care apare, nu permite asta, argumentul ei: toți suntem conectați.

Astfel, noi suntem toți ca Esav, care se confruntă cu natura apărută, care este Iacov. Acum, noi trebuie să le completăm pe cele două. Pentru a rezolva criza, trebuie să săpăm a treia fântână către cel de sus, Ițhac.

Întrebări și răspunsuri

Sara a fost stearpă mulți, mulți ani, și la fel și Rebeca. Deodată, au devenit însărcinate. Care este semnificația sterilității și a fertilității și a tranziței dintre ele?

În lumea spirituală, nașterea implică avansarea la un nou grad. Cu alte cuvinte, iau o parte din dorințele mele, cu care am ca scop dăruirea către ceilalți, și le corectez în iubire pentru cei din jur. „Vlăstarul” aceste operațiuni este numit „fiu”.

De aceea petrecem mulți ani căutând cum să sortăm dorințele noastre egoiste, cum să luăm din ele numai pe acelea cu care putem construi gradul următor. Astfel, sterilitatea Rebecăi timp de 20 de ani, reprezintă 10 Sfirot de Or Iașar (de Lumină Directă) și 10 Sfirot de Or Hozer (de Lumină Reflectată), până când, ele toate cuprind o structură completă care devine naștere.

În nașterea unui nou grad, omul dă naștere totdeauna și lui Esav și lui Iacov. Iacov nu poate fi născut fără Esav fiindcă acolo nu poate fi intenția de dăruire fără ceva care să o stabilească. Și nici   Esav nu poate fi născut fără Iacov fiindcă nu putem să facem nimic numai cu egourile noastre. De aceea trebuie să se nască amândoi împreună.

De aceea „păcatul se îngrămădește la ușă” (Geneza, 4:7): întâi este născută dorința egocentristă de primire care trebuie să crească, și apoi, dorința de dăruire. Amândouă dorințele, amândoi fiii, cresc. Unul devine vânător, trăind cu animalele, cu vitalitatea lui, cu nimic în afară de vitalitatea egoistă. Vânătorul lucrează cu egoul, cu dorința de primire și o îmbunătățește. Cealaltă dorință are ca scop dăruirea și îl face pe om să se gândească cum să își folosească natura pentru a urca la o obținere mai mare decât această viață, la un nivel mai înalt.

Când dorințele cresc și ating gradul mai înalt, se desfășoară o luptă între ele, în interiorul omului, între stânga și dreapta. Lupta este aranjată prin intermediul celei de a treia fântâni. Esav trebuie să-și vândă dreptul primului născut lui Iacov, sau va muri de foame și nu va mai fi în stare niciodată să primească Lumina Superioară. De aceea, Iacov nu poate fără Esav, fiindcă fără el, nu are niciun vas (Kli) în care să primească Lumina Superioară. Așa că, ei au nevoie unul de altul.

Primul este născut Esav, egoul nostru, după cum e scris „Am creat înclinația rea”, apoi, al doilea este născut, Iacov, care corectează asta, după cum e scris „Am creat pentru asta Tora -ua,  condiment”. Amândoi, Iacov și Esav obțin în cele din urmă corectarea completă. Ei folosesc toate Kelim-urile lui Esav și toate intențiile lui Iacov, asemenea lui Haman și Mordehai. În acest fel, fiecare obține completarea în linia a treia, a treia fântână.

Ce înseamnă dreptul primului născut și cum poate asta fi transferată sau vândută?

Dreptul primului născut înseamnă conducător. Cine conduce? Intenția sau dorința? După Tora, primul născut moștenește tot ceea ce are tatăl. A fi primul născut nu are niciun alt înțeles decât asta. Se întâmplă foarte bine ca al doilea, sau al treilea copil să aibă mai mult succes, fiindcă ei învață din experiența celui ai mare.

În mod evident, înclinația rea vine întâi, adică dorința pe care a creat-o Creatorul, după cum e scris,„Am creat înclinația rea”. Mai întâi, noi toți suntem răi; toți provenim din spargerea vaselor, toți suntem egoiști. Numai după aceea ne corectăm în funcție de alegerea noastră liberă.

Primul născut este totdeauna Esav. Totuși, văd că eu nu pot urma lui Esav al meu. Putem vedea prin criza de azi că suntem într-o situație imposibilă; nu ai unde să pleci. Nu va mai trece mult până când nu va mai rămâne nimic în lume, nici măcar mâncare. Suntem în „căutare,” pe câmpul lui Esav, dar nu găsim în el nicio umplere.

Înțelepciunea Cabalei ne învață cum să înțelegem lucrurile înainte să se întâmple. Neavând altă alegere, trebuie să ne întoarcem către Iacov și să-i cerem să ne preia, să ne însoțească și să ne conducă, fiindcă Iacov știe drumurile către Creator – el studiază Tora și este în Lumină. Iacov l-a descoperit pe Creator și știe cum să obțină iubirea pentru cei din jur. Într-o lume globală, integrală, și noi trebuie să fim, de asemenea, în astfel de conexiuni, dar, noi nu știm cum să le facem corect pentru a ne ajuta noi înșine. Acesta este motivul pentru care Iacov pune stăpânire pe noi, merge mai departe și ne conduce, adică, el devine mai mare (mai vârstnic).

Deci, de ce Esav se simte înșelat și caută răzbunare?

Esav este înclinația rea. Până când nu este corectat, el va apare totdeauna așa, din ce în ce mai crud. Acestea sunt „chinurile lui Mesia” în care egoul nostru, dorința de primire, apare în așa fel, că poate fi corectată treptat.

Din Zohar: Și băieții au crescut – pentru că el avea gust pentru vânătoare

„A fost așa încât, chiar în intestinele Rebecăi, fiecare a mers în partea lui, deoarece atunci când ea a făcut fapte bune, sau când a trecut printr-un loc unde era bine să faci Mițvot (porunci) din Tora, Iacov se bucura și se agita să iasă afară. Și când ea a trecut pe lângă un loc al idolatrizării, acela rău s-a agitat să iasă afară. Din acest motiv, când ei au fost creați și au venit pe lume, fiecare din ei a fost separat și dus și a fost atras de locul potrivit lui”

Zohar pentru popor, Toldot – Acestea sunt generațiile, paragraf 74

Omul este născut ca „un măgar sălbatic”, care nu vrea nimic în afară de „a înghiți” tot ceea ce vede. Chiar și atunci când suntem mici, fiecare din noi vrea totul. Cu cât creștem și ne extindem câmpul de vedere, cu atât mai mult vrem să dominăm și să conducem peste tot. E natural și e bine, fiindcă egoul nostru trebuie să crească.

În evoluția noastră ca oameni, timp de milenii am crescut folosind dorința noastră Esav. Această dorință a crescut și ne-a tras mai departe. Dar acum, am ajuns la o stare în care lumea ne convinge să continuăm să avansam, dar cu dorința lui Iacov în ea, nu cu cea a lui Esav.

Noi suntem dorința de primire și urmărim mereu plăcerile, dar totuși nu suntem fericiți. Încă și mai rău, ne scufundăm în depresie și anxietate.

De mii de ani am crezut că obținem ce este mai bun, că construim „visul american”. Acum descoperim că nu suntem fericiți fiindcă Esav nu ne mai conduce. În toată lumea descoperim că ”Esav-ul” din noi nu mai poate vâna nimic. Nu s-a întâmplat în prima zi când el s-a dus pe câmp. Până la urmă, lumea s-a dezvoltat și a ajuns un excelent vânător, în timp ce Iacov a studiat Tora.

Dar din ziua când au venit cabaliștii, lucrurile s-au schimbat. Ei au stat tăcuți și nu au făcut nimic în afară de conexiunea cu Sursa de Lumină Reformatoare de Sus, care ne corectează, în timp ce restul lumii continuă să se dezvolte cu tehnologia, care doar ne-a făcut pe fiecare să vrem totul și să fim într-o cursă nesfârșită.

Azi Esav se întoarce de la câmp, obosit și flămând, și cere să fie hrănit. Nu va mai trece mult până când cei ce iau decizii vor înțelege gravitatea situației noastre și vor căuta un sfat. Vor căuta chiar și în Înțelepciunea Cabalei, și asta se va întâmpla atunci când noi vom munci împreună.

Nu e o problemă chiar atât de simplă fiindcă vorbim de viclenie. Până și Iacov este considerat hoț pentru că l-a înșelat pe Esav de două ori.

Acesta nu este un vicleșug real fiindcă Esav era înfometat. Problema este că noi azi nu avem nicio șansă, am completat faza Esav, și trebuie să începem perioada când conduce Iacov. Esav nu a dispărut, ci doar muncește după metoda lui Iacov, și anume, cu metoda în care el găsește umplere.

Dacă ești flămând și vrei să te umpli, metoda este să te conectezi cu natura care este acum în dezvoltare. Noi toți suntem conectați, nu avem încotro. Lumea și Natura se arată pe ele însele în conectare reciprocă. Trebuie să muncim ca atare și să oprim egocentrismul nostru și prejudecata. Trebuie cu adevărat să începem să ne construim diferit prin educație, și trebuie să explicăm fiecărui om din lume cât de mult suntem interdependenți, și că numai prin conexiunile noastre vom fi capabili să ne susținem.

De ce a furat Iacov dreptul primului născut?

Iacov a făcut asta fiindcă Esav nu a putut să înțeleagă că el este înclinația rea. Esav nu este numai dorința de primire în scopul de a atrage, de a se satisface. Esav vede că nu are nicio șansă, că nu mai are deloc carne să mănânce, așa că este obligat să ceară ciorba de linte. Consimțământul de a mânca ciorba de linte exprimă transformarea umplerii.

Care este de fapt semnificația a ciorbei de linte?

Înseamnă să iau plăcere din a da, din satisfacerea celorlalți, și atunci, toate Luminile vor trece prin mine. Vom trăi în așa fel, că vom primi pentru noi înșine numai ce avem nevoie pentru o viață obișnuită și ne vom concentra mintea și inima pe conectarea cu ceilalți satisfăcând pe fiecare.

Fiecare din noi se va conecta cu celălalt și asta înseamnă garantare reciprocă. Este o schimbare psihologică majoră. Dacă ne conectăm cu cineva în acest fel, fiecare din noi va fi umplut atât în minte cât și în trup. Dar pentru asta, trebuie să ne modificăm structura internă.

E ca și cum ne-am păcăli pe noi înșine. Trebuie să alegem pe ce drum vrem să mergem. Putem lua calea suferinței care ne va lăsa înfometați și cu mâinile goale, mental și fizic, și ne va forța în cele din urmă să ne schimbăm. Natura, de asemenea ne va forța, fiindcă totul așa a fost programat pentru noi, în mod deliberat, ca să înțelegem. Alternativ, vom alege celălalt drum – să ne schimbăm de bună voie. În clipa în care îl vom pune pe Iacov să conducă și pe Esav în spate, totul va trece la loc armonios și perfect, la fiecare nivel: economie, apă, ecologie, etc.

În final, Esav încă vrea să-l ucidă pe Iacov. El nu se potolește, ci se intensifică.

Trebuie să fie așa. Egoul trebuie să crească constant în noi. La gradul următor, ne vom ridica la un grad și mai mare de egoism și vom descoperi că va trebui să luptăm și în alte războaie.

Cu alte cuvinte, noi aici învățăm o metodă.

Aceste două forțe, stânga și dreapta, se întâlnesc în același timp la un grad mai înalt. De fiecare dată, ele ajung la o înțelegere temporară, până la sfârșitul corectării, până când noi toți folosim un singur mare ego pe care l-a creat Creatorul, și pe care noi îl schimbăm în dăruire.

Nimic nu s-a schimbat de-a lungul istoriei; aceleași două forțe continuă să se lupte una cu cealaltă.

Desigur, lucrurile nu se schimbă în niciunul din noi, sau în noi toți împreună. Însă noi trebuie să ne bucurăm de această revelație. Noi trebuie să ne dorim ca această situație să se evidențieze și mai mult. Este cu adevărat o mare plăcere când un om știe ce se întâmplă, și este în starea de conectare, de căutare, implementând aceste elemente, adică folosind aceste două forțe. Prin asta, omul construiește de fiecare dată linia de mijloc și învață să-și folosească natura corect, prin conexiune cu lumea, cu ceilalți. În această soluție omul găsește conexiunea cu Forța Superioară.

Din Zohar: Binecuvântările

„Binecuvântări înseamnă a da putere pentru sfârșitul corectării, după cum e scris ”și du-te afară la câmp și vânează vânătoare pentru mine” (cu Hey în cuvântul ebraic ”vânează”). Asta implică corectarea lui Malhut de Țimțum Alef, fie în felul lui Esav, fie în felul lui Iacov, pentru a perpetua acest fel pentru totdeauna.

Este știut că din cauza spargerii vaselor, 320 de scântei au căzut din Sfințenie la Klipot (coji) și că după aceea, Emanatorul a corectat câteva din ele. Și din cauza păcatului pomului cunoașterii, ele au căzut în Klipot încă o dată, și toată munca noastră în Tora și Mițvot este de a lua aceste 320 de scântei afară din Klipot (coji) și a le aduce înapoi la Sfințenie. Ele sun MAN-ul pe care îl înălțăm noi.”

Zohar pentru popor – Toldot, paragraf 147

Noi ridicăm MAN prin 288 de scântei. Nu putem corecta cele 32 de dorințe – „inima de piatră”, și ele sunt corectate numai la sfârșitul corecției.

Ce înseamnă a ridica MAN?

Ridicarea de MAN (rugăciune) înseamnă sporirea conexiunii dintre noi. Numai printr-o astfel de cerere numită „rugăciunea pentru cei mulți”, vine de Sus forța cunoscută sub numele de Lumina Reformatoare și ne conectează. În această conexiune dintre noi, în Kli-ul (vasul) nou și corectat, descoperim aici și acum Lumea Spirituală, viața eternă.

Reiese din poveste că Rebeca îl susține pe Iacov și Ițhac îl susține pe Esav. De ce este așa? În multe familii găsim că tata susține un fiu, și mama susține fiica; care este rădăcina acestui lucru?

Provine din faptul că întâi revelăm înclinația rea, egoul, numit „fiu”, „primul născut”, înclinația rea. La fiecare nou grad înclinația rea crește întâi, și tatăl este fericit cu asta fiindcă el vrea ca fiul său întâi să crească fără corectări, să fie puternic, să vrea cu adevărat să „devoreze” lumea. Acesta este fundamentul, dorința de primire care este gata pentru corectări, deși nu este încă gata pentru a fi utilizată. De acum înainte, corectările vor veni de la Rebeca, mama.

Este așa cum învățăm Parțufim-ile (Fețele) superioare Aba ve Ima (Mama și Tata), de unde vine forța de corectare. Ima (Mama) vine din partea de Hesed (Milă), de aceea fiul său favorit este Iacov, calitatea de Iacov. Ea îl ține pe el în felul în care Bina dă naștere lui ZON. În schimb, în interiorul Tatălui (Aba) este forța de Hohma (Înțelepciunea), care acționează împotriva Kelim-urilor (vaselor) de primire. Asta vine din partea lui Ițhac, tatăl. Mama, puterea de Hasadim (mile), forța de Bina, corectează aceste Kelim (vase).

Și noi trebuie să ținem minte că Ițhac este partea stângă a lui Avraam, care a apărut din linia stângă în raport cu Avraam. Asta înseamnă că esența lui adevărată este să aducă lumii forța numită „Ițhac”, forța egoului nostru, să o descopere, așa că el este cu siguranță mai apropiat de Esav.

Glosar

Sterilitate

Sterilitatea este incapacitatea de a da naștere gradului următor. Este posibil să se dea naștere numai prin combinația potrivită între ego și intenția de a dărui altora.

Sarcină

Sarcina este o stare în care sunt gata să dau naștere gradului următor. Aceasta include cele nouă luni de la concepție, precum și alte lucruri, care se cuprind în nouă Sfirot ale Ohr Yașar (Lumina directă) și Malchut, în cazul în care, în a zecea vom depune.

Naștere

Nașterea este admiterea într-un nou grad, noua dăruire. Este abilitatea de a ne conecta cu toată lumea la un nou nivel. Prin urmare, noi primim revelarea Dumnezeirii la nivelul următor.

Dreptul binecuvântării

A avea drept, înseamnă a fi curățat. Cu cît pot lucra cu ego-ul meu pentru a dărui, cu atât sunt mai curățit. Ego-ul meu poate fi mai gros, dar îl depășesc și devin mai pur. Astfel, se dezvoltă omul.

Vânzare dreptului de întâi născut

Știind că ego-ul este nepotrivit pentru a fi folosit în evitarea marilor dureri, acest lucru va aduce în mine dorința de a-l sacrifica, în scopul de a lucra în intenția de a dărui.

Cu alte cuvinte, înclinația rea ​​devine înclinație bună. Diferența dintre ele este numai în întrebarea, ‚pentru cine lucrez, în favoarea cui?’. Este în propria mea favoare, sau în favoarea altora? Este o problemă psihologică. Dacă eu muncesc în favoarea altora, nu pot avea succes decât prin influența mediului înconjurător, printr-o educație specială. Apoi, descopăr că totul s-a deschis înaintea mea; canalele de recompense s-au deschis, iar lumea se umple de abundență.

Ciorba de linte

A fi umplut de Lumina superioară înseamnă a fi umplut cu intenția de a dărui. Esau, care nu poate ajunge la asta, este dispus să se plece, să fie mic, pentru a putea primi împlinire de la Iacov. El nu are de ales, pentru că îi este foame. Cu alte cuvinte, vasele de primire sunt complet goale; nu există nici o modalitate de a primi hrană în ele.

Rehovot (lat / larg)

“Căci Domnul ne-a făcut loc larg” (Geneza, 26:22). Primești lumina Hochma îmbrăcată în lumina Hassadim fără nici o limitare. Aceasta se numește “dacă lumina Hassadim este în iluminarea Hochma”. Acesta este modul în care vom primi până la sfârșitul corecției. După aceea, lumina Hochma este primită în totalitate, deoarece ne trezim inima de piatră.

Din Zohar:

Doi îngeri

“Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui”. Există doi îngeri pentru o persoană, emisari de sus pentru a se uni cu el, unul în dreapta și unul în stânga. Și aceștia mărturisesc despre o persoană și sunt prezenți în tot ceea ce face. Numele lor sunt “înclinația bună” și “înclinația rea”.

Când un om ajunge să fie purificat și să depună efort în Mițvot ale Torei, acea înclinație bună care a devenit legată de el a predominat deja peste înclinația rea ​​și s-a împăcat cu ea, iar înclinația rea ​​a devenit servitor al înclinației bune. Iar atunci când o persoană devine defăimătoare, această înclinație rea se intensifică și învinge înclinația bună.

Când acea persoană este purificată, trebuie să depășească mai multe intensificări. Iar atunci când predomină înclinația bună, și vrăjmașii săi fac pace cu el, din moment ce înclinația rea, care este dușmanul lui, se predă înaintea înclinației bune. Când o persoană trece prin Mițvot ale Torei, dușmanii lui fac pace cu el, adică înclinația rea ​​și toți cei care vin de la ea fac pace cu el.

Zohar pentru toți, Toldot – Acestea sunt generațiile, punctele 170-171

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts