Pericopa VaYera (Domnul a apărut)

0
12

VaYera (Și Eu am apărut)

Geneza 18:1 – 22:24

Rezumat

Fragmentul Va Yera începe cu povestea celor trei îngeri care vin la Avraam și îi spun Sarei că va avea un fiu. Sara a râs fiindcă nu a putut crede că va avea un fiu la vârsta ei. Și totuși ea a avut un fiu al cărui nume a fost Ițhac numit astfel după râsul ei (râs – Țhoc).

Îngerii au continuat drumul lor pentru a distruge cetățile Sodoma și Gomora din cauza păcatelor numeroase săvârșite acolo. Lui Lot și familei lui li s-a permis să plece, dar soția lui Lot nu s-a supus  ordinelor îngerilor, și s-a întors să se uite înapoi și a devenit stâlp de sare. Lot și fiicele lui au ajuns la o peșteră. Fiicele lui au fost sigure că sunt singurii supraviețuitori din lume, așa că l-au păcălit pe tatăl lor pentru a avea copii cu ele.

Mai departe în fragment, ca urmare a cererii Sarei, Avraam îi alungă pe Hagar și Ișmael în deșert, Creatorul îi comandă lui Avraam să-l sacrifice pe fiul său Ițhac, dar în ultimul moment, un înger oprește execuția. Avraam ia un berbec prins în tufișuri și îl oferă ofrandă în locul fiului său.

Comentariu după Dr. Michael Laitman

În „Prefață la Cartea Zohar”, una din introducerile făcute de Baal HaSulam la Cartea Zohar, el oferă o explicație specială a percepției noastre asupra realității. Explicația descrie cum percepem realitatea în care trăim, și cum locul în care suntem, este reprezentat în noi ca fiind imagine a emoțiilor înfățișate ca solid, lichid, gaz, etc

Zohar-ul și Cabala explică faptul că datorită felului în care percepem realitatea – cu calitățile și simțurile noastre – reacționăm la ceva din afara noastră, ceva ce nu știm, și pe care îl transformăm în culori și materiale diferite. Însă, avem nevoie să obținem simțuri suplimentare și să ne ridicăm la o percepție mai înaltă a realității, peste simțurile noastre. În acest fel, vom descoperi Lumea Superioară.

Zohar-ul ne vorbește în „limbajul ramurilor”, folosind termenii din această lume. El ne spune cum putem obține și cum ni se poate imprima noua formă, mai înaltă decât lumea noastră. Uneori, conceptele noastre ni se par reale, cum ar fi „stâlpul de sare”, prefacerile din Sodoma și Gomora, sau povestea celor 3 îngeri, etc. fiindcă „un verset nu oferă literalul” (Livret de căsătorie – Masehet Yebamot, 24a). Însă, va trebui să ne străduim să vedem aceste concepte ca o relație dintre noi și sufletul comun.

Evenimentele din acest fragment nu sunt numai povești istorice, ele sunt sursele care se ocupă cu legăturile dintre noi. Rolul acestor surse, este să-l învețe pe cel care dorește să avanseze și să se ridice la o nouă percepere a realității, cum să-și cerceteze dorințele, calitățile, forțele și conexiunile dintre ele, pentru a concepe din ele percepția realității numită, de exemplu, „Fragmentul VaYera”.

Cu fiecare fragment trebuie să ne ridicăm mai sus, până când ajungem să intrăm în țara lui Israel, unde toate dorințele noastre au ca scop dăruirea în alipire (Dvekut), astfel încât să putem să începem efectiv lucrul.Tora ne dezvăluie Lumina Reformatoare astfel încât să putem avansa de la primirea Torei, la intrarea în țara lui Israel – stare în care putem lucra cu întreaga substanța a Creației – cu toate dorințele noastre – în modul cel mai propice. Cuvântul Ereț – țară, vine de la cuvântul Rațon – dorință, iar cuvântul Israel vine de la cuvântul Yașar El – direct la El (Dumnezeu).

Cei trei îngeri sunt trei forțe care există în interiorul nostru: dreapta, stânga și mijloc, prin care noi avansăm. Exisită în interiorul nostru Avraam, aceasta este linia din dreapta. Pe de o parte, el are Klipa – coajă de dreapta, care sunt Hagar și Ișmael, și pe de altă parte, are Klipa (coajă) de stânga, care sunt Ițhac (Isaac) și Esav (Esau), cu care obținem linia de mijloc, Iacov (Iacob), drept încheiere a procesului de corectare.

Omul își sortează toate forțele lui mentale din calitățile care au ca scop primirea. În mijloc, între ele, este o combinație echilibrată de forțe: forța Hesed (Mila) – dreapta – Avraam, și forța Gvura (Cutezanță/eroism) – stânga – Ițhac, în timp ce forțele îngerilor sunt Mihael în dreapta și Gabriel în stânga.

Avem nevoie să sortăm adâncimea dorinței cu care putem lucra fiindcă nu putem lucra cu toate dorințele pentru a dărui. Deși fiecare Mițva (poruncă) de-a lungul drumului are ca scop „iubește aproapele ca pe tine însuți”, eu am totuși nevoie să sortez toate dorințele mele și să văd dacă pot obține cu ele iubirea pentru ceilalți. Dacă nu pot, evit să le folosesc până la următoarea stare mai bună.

De aceea Avraam a trebuit să taie – parte din dreapta și parte din stânga – ca în cazul cerții dintre păzitorii vitelor lui Lot și păzitorii vitelor lui, unde a fost destul de clar cine a fost din dreapta și cine a fost din stânga. În starea de Sodoma, este din nou un amestec care cere o analizare similară.

Pe de o parte, Lot trebuie scos de acolo, pe de altă parte, dorința „feminină” a lui Lot trebuie mutată. Masculin (barbat) este forța de dăruire, în timp ce Feminin (femeia) este forța de primire. De aceea, urmând analiza, deoarece nu este posibil să se lucreze cu dorința lui Lot, soția lui devine stâlp de sare. Noi folosim sarea ca mirodenie în hrană. Fără ea, mâncarea noastră nu are gust, dar o folosim doar cu condiția să fie lipsită de viață. Apa este o stare de semi mort, semi viu. Sarea, este în totalitate mineral, este extrasă din pământ când este complet lipsită de viață, nu este nici vegetal, nici animal.

În acest fel analizăm din ce în ce mai multe grade. Din legarea lui Ițhac analizăm modul în care să legăm linia din stânga, și cum să prevenim la maxim folosirea acestor forțe. Avraam, forța din dreapta, ține linia din stânga și o leagă, prevenind folosirea ei. El face asta tăind din propria sa parte animalică, dar, lăsându-și partea de vorbitor. Restul poate fi sacrificat ca ofrandă.

O altă formă de analiză este prin îndepărtarea dreptei care nu se poate alătura stângii. Asta se manifestă în expulzarea lui Hagar și Ișmael (Ismael). Prin muncă internă serioasă, omul analizează cu care forțe ale sufletului este posibil să lucreze și să avanseze de la fragment la fragment, de la grad la grad.

Referindu-ne la timpul nostru, noțiunea de Sodoma și Gomora seamănă cu abordarea americană, care spune „ce-i al meu e al meu și ce e al tău e al tău”. Cu alte cuvinte, asta este democrația și asta înseamnă libertatea individuală și fiecare este pentru sine. Clar și fără echivoc, nu ajungem la conexiunea în care eu să fiu pentru tine și tu pentru mine. Nu există niciun angajament emoțional, ajutor, sau alipire. Este exact cum a fost in Sodoma si Gomora.

Chiar de la început, ni s-a spus că dacă vrem să avansăm trebuie să schimbăm modul în care ne relaționăm unii la ceilalți. Relația trebuie să fie orientată către conexiune. „ce-i al meu e al meu și ce e al tău e al tău” este legea Sodomei. Chiar dacă nouă ne pare că este o atitudine respectabilă, când niciunul nu se amestecă în treburile vecinului, această atitudine contrazice însă scopul Creației „un om cu o singură inimă” (Rași, Exodus, 19b), de a ne uni într-un singur sistem. De aceea azi Natura ni se prezintă ca un sistem integral și circular, în care noi suntem, inevitabil, conectați, complet opus legii din Sodoma.

Fragmentul Va Yera (Domunul a apărut), ne învață ce putem obține din calitatea de Sodoma, chiar dacă soția lui Lot și cele două fiice și Lot însuși, stau în calea noastră. Nu contează că noi va trebui să continuăm să îi corectăm în ceea ce privește păcatele lor din peșteră. Ceea ce contează este că chiar la începutul corectării noastre, trebuie să abandonăm legea „ce-i al meu este al meu și ce e al tău e al tău”.

Astăzi lumea este exact în aceeași situație. De aceea noi trebuie să ajungem la distrugerea relațiilor anterioare dintre noi, bazate pe bani, pe conexiunea egoistă de a da și a lua. În schimb, trebuie să aranjăm un sistem similar sistemului integral, care apare în prezent la nivel mondial, un sistem în care noi suntem interdependenți. Dependența noastră este asemănătoare cu cea dintr-o familie, unde nu sunt calcule de bani ci sentimentale, în care noi suntem atrași mai aproape unii de alții și devenim ca „un om cu o singură inimă”.

Azi, legea sodomită, „ce-i al meu e al meu și ce e al tău e al tău” caracterizează căderea deopotrivă și a comunismului, și a capitalismului. Noi nu suntem în starea proclamată de comuniști „dă ce poți și ia cât îți trebuie”.

Noi suntem în procesul în care trebuie să ieșim din Sodoma fără să distrugem totul. Mai mult, trebuie să răsturnăm și să reconstruim din discernămintele anterioare, fiindcă nimic inutil nu a fost creat în lume. Chiar și ceea ce ne pare nouă lucrul cel mai prost posibil, poate fi schimbat în bine, depinde de cum îl folosim. De exemplu, șarpele veninos este simbolul medicinei. Folosim veninul în prepararea multor medicamente. Este scris în Zohar că atunci când căprioara vrea să nască sufletul, șarpele vine și o mușcă, și doar atunci naște. Este imposibil să naști ceva, fie un grad nou, fie un suflet nou, fără mușcătura șarpelui.

Astăzi suntem într-o situație foarte specială, un punct critic, o inversare prin care noi trebuie să trecem. Este exact ca întoarcerea care are loc înaintea nașterii, când fătul se întoarce cu capul în jos. În felul ăsta ieșim și noi dintr-o lume în alta. Această inversare simbolizează atitudinea noastră față de lume, de oameni; totul devine inversat.

Aceasta este și inversarea Sodomei și Gomorei prin care noi trebuie să trecem în relațiile noastre – de la „ce-i al meu e al meu, ce-i al tău e al tău”. Dacă recunoaștem asta și înțelegem de bună voie, vom trece prin ea ușor. Altfel, o vom face prin nenorociri date de forțele Naturii.

În prezent, Tora ne convinge să ne relaționăm cu ceilalți după legea „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” (Masehet Șabat, 31 a). Trebuie să ne fie foarte clară această atitudine, și să nu o comparăm greșit cu legea sodomită „ce-i al meu e al meu, ce-i al tău e al tău”.

„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” nu înseamnă că tu trebuie doar să nu faci rău celorlalți. Din contră, înseamnă că trebuie să te relaționezi cu ceilalți, astfel încăt să nu poți să faci rău celuilalt, în ciuda egoului și a dorinței tale de primire. Această atitudine se cheamă „dorința de milă”. Aceasta nu este încă o atitudine de iubire, ci este așa cum a spus bătrânul Hilel unui ateu – unul care voia să se apropie de adevăr în timpul în care poate sta într-un picior – aceasta este doar prima parte. A doua fază este cea care a spus-o Rabi Akiva, să-i tratăm pe ceilalți după legea „iubește aproapele ca pe tine însuți” (Talmudul Ierusalmitean, Nedarim, cap. 9, 30b). acestea sunt cele două etape din care noi trebuie să o executăm macar pe prima.

Până acum este foarte clar că lumea a pornit pe calea corectării coercitive și simte ruptura, criza și problemele. Acestea sunt zilele lui Mesia, în care o nouă lume e gata să se nască în fața noastră.

Întrebări și răspunsuri

Starea de Sodoma și Gomora, de „ce-i al meu e al meu, ce-i al tău e al tău”, apare ca fiind mai bună decât starea noastră actuală. Cel puțin în Sodoma oamenii nu furau unii de la alții. Suntem noi cu adevărat într-o stare mai rea decât în Sodoma?

Situația noastră este de departe mai rea decât în Sodoma și Gomora. Ideologia vestică de „ce-i al meu e al meu, ce-i al tău e al tău”, care spune, „nu te amesteca în afacerile altora”, adică nu stresa intimitatea și libertatea individuală, este ceea ce a creat adevărate situații ostile. Trebuie să le depășim și să trecem mai departe. Progresul nostru spre noua lume este obligatoriu și venit de la Natură.

Trebuie să-i simțim pe ceilalți pentru a avansa spre noua lume?

Acesta este chiar motivul pentru care am trecut prin etapa deșertului. Toți cei 40 de ani în deșert au fost faze în care noi am urcat peste egoul nostru, încercând să nu fim răi unii cu ceilalți. Asta s-a manifestat în toate păcatele pe care fiii lui Israel le-au comis în deșert. Fiecare păcat are propria lui corectare, repetat și fără încetare.

În acest proces, dezvăluirea dorinței mari și corupte – peste care s-au ridicat copiii lui Israel, „ceea ce urăști, nu face aproapelui tău” – este începutul a tot. Acesta este modul în care trebuie să ne ocupăm de restul lumii. Este o sarcină foarte dificilă deoarece trebuie să ne ridicăm peste dorințele noastre, peste natura noastră.

De ce i-a comandat Creatorul lui Avraam să-l ucidă pe fiul său?

Sacrificarea se referă la sacrificarea modului de viață al cuiva, mod de viață înseamnă să te bucuri de lume. Să te bucuri de lume înseamnă să o exploatezi.

Vrei să spui să te bucuri în detrimentul altora?

Întotdeauna mă compar pe mine cu ceilalți, este tot ceea ce va trebui să distrug în mine și ceea ce va trebui să construiesc ca atitudine complet nouă față de ceilalți.

Și Dumnezeu l-a încercat pe Avraam

„Cu siguranță i s-a spus lui Avraam, fiindcă el avea nevoie să fie inclus în Din (Judecată), fiindcă înainte în Avraam nu exista Din și el a fost Hesed (Har). Dar acum apa s-a amestecat cu focul, Hesed cu Din. Până acum Avraam a fost incomplet și, el a fost încoronat să facă judecarea și să-l corecteze pe Din la locul său, deoarece este iluminare de Hohma (Înțelepciune) doar în linia stângă. Astfel, înainte ca Avraam să fie inclus în Ițhac, linia stângă, el a fost incomplet, adică, îi lipsea iluminarea de Hohma. Și prin legare, Ițhac a fost amestecat și, a fost astfel încoronat cu iluminare de Hohma și a fost complet. De acea este scris că prin legare el a fost încoronat să facă judecată și astfel Din a fost corectat, adică, din locul lui din stînga, atunci când a fost inclus în locul lui Avraam, în Hesed.”

Zohar pentru popor, VaYera (Domnul a apărut) paragraf 490

Se pare că există o problemă aici din perspectiva creaturii în relația cu Creatorul. Pe de o parte, Creatorul are nevoie să să creeze ceva în afara Lui, o Nivra (creatură) de la cuvântul Bar – în afara gradului. Pe de altă parte, pentru a face bine creaturii, Creatorul trebuie să o ridice la gradul în care creatura este exact precum Creatorul, în toate sensurile. Cum se poate atunci ca aceste două chestiuni opuse să se contopească într-un om, asemănător Creatorului, dar nu identic?

Pentru a face asta, este nevoie să se creeze în om toate dorințele ale căror natură este opusă naturii Creatorului. Cele 613 dorințe din om sunt atunci construite prin 613 Lumini ale Torei, care sunt numite „cele 613 căi ale Torei”. Când omul începe să lucreze cu aceste dorințe, pentru a primi în ele ca să dăruiască spre Creator, înseamnă că, atunci omul se corectează și primește pentru a dărui, ceea ce, de fapt, înseamnă a dărui.

Rezultă că trebuie să ne supunem la corectări ample, odată ce ne ridicăm peste aceste dorințe și ne abținem să le folosim. Acesta este începutul corectării lui Avraam în relație cu Ițhac. Analiza este făcută pe linia de mijloc – cât de mult se poate primi din asta, și cât nu. Cu alte cuvinte, pe măsură ce urcăm pe gradele scării analizăm constant folosirea dorinței de primire, cât este posibil pentru a dărui.

Deci, ne este clar că avem dorințe numite „soția lui Lot” pe care trebuie să le punem ”în așteptare”. Sarea nu se strică, poate fi folosită după mult timp. În acest fel folosim toate judecățile din noi, toate dorințele noastre.

Pe parcursul drumului vom face un fel de legământ – circumcizia, expunerea, și „picătura de sânge”. Nu folosim dorințele cele mai mari din suflet, prepuțul, ci le lăsăm pentru sfârșitul corectării, când vom avea puterea să le folosim corect – astfel încât să facem altora bine. Dacă le folosim acum, doar îi vom răni pe ceilalți. Prin urmare, vom face toate corecțiile dintre, numite „soția lui Lot”.

Femeie înseamnă dorință de primire, egoul dintr-un om. Ea este gata pentru dorința de dăruire care poate fi conectată la dorința de primire  și este numită „soția lui Lot”. Lot este dorința de dăruire. Rezultă că dorința de primire nu poate lucra cu ea și, de aceea, omul o îngheață temporar, iar dorința de dăruire trece aparent peste ea, pâna la treaptele următoare când se trezește.

Glosar

Glosar

Înger

Un înger este o forță a naturii, cum ar fi gravitatea sau electromagnetismul. Un înger este una dintre forțele sufletului nostru. Forțele sufletului nostru conțin dreapta, stânga, și mijlocul, Gabriel, Mihail, Uriel, Rafael, și așa mai departe.

Râset

Râsul este conectarea la un grad mai mare, în cazul în care încă nu ne putem conecta la acesta, prin înțelegerea noastră și cunoaștere. Noi râdem de contrarii, atunci când nu avem timp să analizăm problema la acel moment.

Sodoma și Gomora

Sodoma și Gomora sunt dorințele care exprimă o atitudine față de alții, numite “ce-i al meu e al meu; ce-i al tău e al tău”. Este o atitudine care nu ne conectează, prin urmare, atunci când sosește gradul următor – începutul conexiunii mele cu ceilalți – nu pot lucra cu ei și trebuie să îi părăsesc, în timp ce mă angajez să scot de acolo dorințele care îmi aparțin, adică Lot. În gradul următor, lumina vine de sus și începe să tindă spre mine, spre sufletul meu, inversând aceste dorințe, pe care le voi folosi mai târziu pentru grade suplimentare.

Nu privi înapoi

Pare destul de simplu să nu se uiți înapoi. Ce a fost, a fost; ceea ce s-a întâmplat a fost menit să se întâmple pentru că “nu este nimic în afară de El” (Deuteronom, 4:35), “Eu sunt primul, și eu sunt ultimul” (Isaia, 44: 6). Momentul anterior s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat. Noi nu trebuie să regretăm; trebuie să privim doar înainte.

Un stâlp de sare

Un stâlp de sare este o dorință pe care eu încă nu o folosesc. Este o dorință pe care am pus-o în așteptare, la care nu pot să tind. Aceasta include toate dorințele pe care le tăiem și aparent le aruncăm: Ismael, Esau, Sodoma și Gomora, un stâlp de sare, și așa mai departe. În fiecare caz, când ucidem aparent regi sau națiuni, vorbim de fapt despre corecții din interiorul nostru. Aceste dorințe pot fi trezite pentru a fi utilizate în mod corespunzător după un anumit timp, și mai ales spre sfârșitul corecției.

Expulzare

Izgonirea este o dorință pe care nu o utilizăm. Ai expulzat-o, ca să te îndepărtezi de la folosi această dorință.

Legarea

Se referă la limitarea legată de utilizarea dorinței într-un anumit fel, până când, după un anumit timp, voi fi capabil să o folosesc. Este ca și cu lumea Akudim (legată), în care ne-am apropiat mai întâi în toată lumina Ein Sof (infinit), sau cum ar fi cele patru specii de plante de Sucot.

Din Zohar:

Și iată, trei bărbați

“Toți cei trei îngeri sunt necesari. Unul dintre ei este pentru a-l vindeca de la tăierea împrejur, care este Rafael, vindecătorul. Unul a fost să-i spună lui Sara că va avea un fiu. Acesta este Mihail, din moment ce el este numit pe partea dreaptă și toate binecuvântările și binele de pe partea dreaptă s-au dat în mâinile lui.”

Zohar pentru toți, VaYera (Domnul a apărut), punctul 54

“Iată neamurile pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele”. Mă uitam la acea lume veșnică, iar lumea stătea numai pe cei neprihăniți care domnesc după dorința inimii lor. Se spune: “El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif”. De ce a fost recompensat Iosif cu acea virtute și cu regatul? Pentru că el și-a cucerit înclinația. Este așa, pentru că am aflat că toți cei care domnesc peste înclinația lor, împărăția cerurilor îi așteaptă.

Zohar pentru toți, VaYera (Domnul a apărut), punctul 239

About Lili T

"Înțelepciunea strigă pe ulițe, îşi înalţă glasul în pieţe: strigă unde e zarva mai mare, la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei."

View All Posts